Moda listelor de sustinator
Cu toate ca nu am intrat inca in campanie de alegeri, deja echipele electorale au trecut la ofensiva. Inca de anul trecut, au inceput sa functioneze asociatii pentru sustinerea candidaturii unora dintre competitori. Cum ar fi cea care il sustinea pe actualul presedinte Emil Constantinescu. Numai ca, acum vreo luna si jumatate, presedintele a renuntat sa mai candideze pentru un nou mandat. Dar asociatia nu s-a desfiintat. Si nici lista de sustinatori nu a disparut. A fost doar reciclata. Si refolosita. Este bine? Este rau? Incerc sa judec cu privire la aceasta problema, pentru ca am fost si eu implicat. Pana la un anumit punct. Acum nu mai sunt, dar tocmai de aceea vreau sa nu judec stramb.
Am semnat pe lista de sustinatori pentru realegerea presedintelui Constantinescu anul trecut. La vreo cateva saptamani s-a produs "criza Radu Vasile". Cu toate ca i s-a retras sprijinul din partea propriului partid, primul ministru nu mai dorea sa plece din functie, refuza sa-si dea demisia. Atunci, pentru a scoate tara din impas, presedintele a intervenit. A fost o interventie la limita constitutionalitatii si a legalitatii. Unii spuneau ca era profund anticonstitutionala si ilegala. Altii credeau ca este perfect legala si constitutionala. Paradoxul era ca nu era nici intr-un fel, nici intr-altul. Era la limita. In situatia respectiva, am avut serioase indoieli. Ma gandeam sa mi le exprim public, ba chiar sa ma retrag de pe lista. Nu eram sigur daca procedez corect. Asa ca i-am intrebat si pe altii de pe lista. Nu aveau indoieli. Ramaneau la fel de partizani. Doar erau pe lista. Am ramas si eu pe lista, pentru ca, daca m-as fi retras, ar fi sarit multi sa ma intrebe, asa cum sarisera si sa ma atace pentru ca m-am trecut pe lista. Credeam ca ratiunea pentru care merita sa raman pe acea lista se lega de rationamentul ca, dintre toti candidatii, pana la urma tot presedintele era cel mai indicat. Am scris insa un articol despre indoielile mele intr-un moment in care intrasem intr-o polemica deschisa cu alti semnatari si am putut constata ca simplele mele indoieli au fost interpretate drept atacuri impotriva lui Constantinescu. Nu erau. Dupa mai multe luni insa, presedintele s-a retras din cursa electorala. Am rasuflat usurat. Nu mai eram pe lista. Dar povestea nu s-a terminat aici.
Am fost intrebat daca imi mentin semnatura pe lista de sprijin pentru Mugur Isarescu, alcatuita tot de asociatia constituita pentru sprijinirea lui Constantinescu. Am spus ca semnasem pentru o anumita persoana si nu mai puteam semna pentru altcineva. Asa ca am refuzat. Dupa vreo cateva zile, am fost sunat si intrebat daca semnez pe o lista pentru candidatura lui Teodor Stolojan. Am refuzat din nou. Nefiind pe o asemenea lista, cineva m-a sunat sa ma intrebe daca nu cumva semnez pe lista pentru Ion Iliescu. Am ramas perplex. Nu cred ca exista personaj politic pe care sa-l fi criticat mai mult, incepand cu ianuarie 1990 si, probabil, pana cand va ramane pe scena politica. Insa, dupa ce am refuzat sa mai semnez, am inceput sa-mi pun intrebari cu privire la ceilalti care semneaza pe toate aceste liste si pe altele.
Am simtit nevoia de a scrie despre aceste liste pentru ca am fost in mai multe cercuri si am auzit comentarii dintre cele mai rautacioase cu privire la cei care au semnat pe o lista sau pe alta. Ba chiar am asistat la certuri intre oameni care semnasera pe liste diferite. Nu se discuta doar calitatea candidatilor, ci si calitatea semnatarilor. In functie de o lista sau alta, se punea la indoiala calificarea profesionala sau calitatea morala a unora. Este un exces. Indiferent de optiunea pentru un candidat sau altul, pluralismul, libertatea constiintei, libertatea de exprimare, dreptul de asociere sunt garantate de Constitutia Romaniei. Cei care compara listele de acum cu adeziunile care se faceau pe vremuri pentru Partidul Comunist, pentru Dej sau pentru Ceausescu se insala amarnic. Acum poti sa semnezi sau nu, iar daca semnezi, poti sa optezi pentru unul, sau altul. Nimeni nu te obliga. Iar nici unul dintre cei care semneaza nu o face cu intentii rele. Fie ca a fost sau este vorba despre Constantinescu, Isarescu, Stolojan sau Iliescu, cei care semneaza o fac cu gandul ca va fi mai bine pentru Romania.
Am fost de mai multe ori in Statele Unite ale Americii si nu am auzit pe nimeni sa condamne vreun actor de cinema sau vreo vedeta rock, country sau din alt gen muzical pentru ca a sprijinit vreun candidat sau presedinte. De pilda, in ianuarie 1993, am asistat la Washington D.C. la serbarile care au avut loc pentru instalarea lui Bill Clinton. Una dintre ele a fost in Mall, parcul public care leaga intre ele principalele cladiri guvernamentale, muzee, monumente. Era un megaconcert, cu intrarea libera si invitatii, la care au cantat peste 50 de megastaruri, asa cum nu mai vazusem pana atunci. S-au bucurat atunci nu numai sustinatorii democratilor sau ai lui Clinton personal. Si au avut de ce sa se bucure americanii, pentru ca, din 1993 si pana in 2000, a fost una dintre cele mai prospere perioade din istoria lor nationala. Intrebarea care se pune este daca si noi ne vom bucura in vreun fel dupa ce ne vom fi ales noul presedinte.
Gruparea sau regruparea societatii civile in jurul unui candidat sau altul nu este in sine un fenomen negativ. Dimpotriva. Este o dovada a activismului civic, un exemplu dat in special celor pasivi sau nehotarati, celor care cred despre sine ca nu influenteaza cu nimic rezultatul daca voteaza sau nu, daca voteaza pentru un candidat sau altul. Nu intamplator, cei care semneaza sunt personalitati din domeniile cele mai diferite. Inseamna ca democratia are de castigat din aceasta forma de participare. Si mai ales din incercarea de a-i influenta pe ceilalti, care nu au in ei insisi raspunsurile si pot alege intr-un fel sau altul doar daca vad ca vedeta lor preferata (in teatru, film, muzica, sport) se trece pe o lista, daca seful de la serviciu, directorul de la scoala, rectorul de la universitate, medicul curant etc. se trece pe o lista. Prin urmare, aceste liste sunt benefice pentru democratie. Ele nu sunt simple mode, asa cum sugereaza titlul acestui articol. Insa, reactiile viscerale ale unora impotriva celor care semneaza pe o lista sau alta sunt periculoase. Ele provin din neintelegerea si nerecunoasterea dreptului la opinie diversa si, mai ales, a importantei exprimarii publice a unei optiuni. Asemenea reactii sunt o dovada a intolerantei. Faptul ca oamenii nu se mai tem sa se treaca pe o lista sau alta, ca isi asuma in mod public alegerea este cat nu se poate mai binevenit. Iar a te trece pe o lista sau alta este o dovada ca inca mai pot exista forme sociale sau intelectuale de solidaritate. Chiar daca am ales sa nu ma trec pe vreuna din liste - ceea ce nu inseamna ca nu voi vota -, nu ii pot condamna pe cei care o fac. Am invatat in acesti ani sa privesc partea buna a lucrurilor. Sa apreciez pe cei care construiesc, nu pe cei care distrug. M-am saturat de cei care vad numai partea rea a lucrurilor si nu inteleg importanta constructiei in politica democratica. Si incerc sa transmit acest lucru studentilor mei si cititorilor mei. Si mai cred in puterea influentei pozitive.Dan Pavel