Un dascal de ieri, despre scoala de azi
Emanoil Cinteza
"Unde e daruirea profesorilor de odinioara?"
La 81 de ani, dascalul Emanoil Cinteza din Haiesti (Sacelu, judetul Gorj) a ramas cel mai varstnic alegator din comuna. Locuieste singur, intr-o gospodarie ingrijita, populata de pasaret si ascunsa privirii de un nuc falnic. Sub nuc, la portita, o banca de lemn isi asteapta musafirii de seara, copiii din vecini, care accepta biscuitii si caramelele lui "nenea Emanoil" in schimbul informatiilor de ultima ora despre viata satului. "Banca de date" obtinuta astfel il ajuta pe neobositul octogenar "sa rasufle normal, sa stie pe ce lume traieste". Ca nu-i de-ajuns televizorul si nici cele cateva ziare pe care le "descanta" zilnic. Nu-i de-ajuns nici telefonul mobil agatat in cui, care-i intrerupe din cand in cand firul lucrului in gradina prin vocea fiicelor sale, Aurora si Doina, din indepartata Canada. Domnul Emanoil este varstnic, dar in nici un caz batran... Setea lui de noutati si tentatia de a se implica in viata comunitatii i se trag, se spune, de pe vremea cand era directorul Liceului "Tudor Arghezi" din Targu-Carbunesti. Cine si-l aminteste din acei ani are in fata un domn scund, elegant, cu palarie neagra si geanta de piele, costum deschis la culoare, cravate in carouri. Nici astazi directorul Cinteza nu arata prea diferit! Doar parul usor rarit, servieta roasa putin la colturi si palaria cu borurile mai mici ii tradeaza conditia de pensionar. Si-a pastrat, in schimb, zambetul de demult, netezimea obrajilor, culoarea ochilor. Iar daca vreti sa stiti (ma adresez celor care au absolvit "Arghezi"), micul lipom de grasime de deasupra sprancenei drepte nu este altceva decat o schija de brand, primita in bataliile de la Sevastopol...Studentul lui Valter Roman
Intors de pe front, dupa o suta de zile petrecute infasurat in cearsafuri ude pentru a scapa de febra tifoida, Emanoil Cinteza a luat in primire un post de invatator in Mehedinti. In 1946, s-a inscris la A.S.E., dandu-si seama ca nu va putea razbate fara studii superioare. Intrase in politica si devenise un "tanar de viitor" in Psdr "Titel Petrescu". Viata i-a jucat destule feste si a sfarsit prin a se converti, fortat, la comunisti. A avut norocul unor profesori de elita, precum Vijoli, Tufescu, Valter Roman.
- Gratie lor, isi aminteste, am inteles inca din acei ani ce inseamna un invatamant modern, fara servituti ideologice, fara compromisuri si ingerinte. Ei au fost ultimii dascali din scoala interbelica europeana si chiar daca unul ca Valter Roman era cunoscut prin aventurile sale procomuniste, la cursuri nu facea nimic altceva decat stiinta pura.
- Adica?
- Adica statistica matematica. In amfiteatrul in care tinea el cursuri, ca de altfel si cei amintiti mai sus, n-aveai loc sa arunci un ac. Studentii veneau cu interes, deoarece era un profesor clar, precis, convingator. Calm, ingaduitor, nu facea politica la ore. Era bine ticluit, mai bine decat fiu-sau. Si nici nu sporovaia atat de multe ca Petrica, nu semana cu el. El nu-i examina pe studenti, ci discuta cu fiecare, pe indelete.Stirile de sub nuc
In anii directoratului, Emanoil Cinteza era poreclit <<Jupanu">>. Nu-i scapa nimic din viata liceului, nu neglija nici un amanunt, facea fata oricaror controale "de la partid". Destui activisti "si-au infipt dintii" in Crucea de Fier germana primita pentru vitejie la Kerci sau in "Scutul Crimeii" si "Serviciul Credincios cu Spade" obtinute in bataliile de la Odesa. A rezistat, cu demnitate, presiunilor secretarului cu propaganda de la judet, Mihalache, pe al carui fiu l-a eliminat din liceu pentru indisciplina. Astazi, cand veteranul director isi poarta servieta plina cu ziare si carti din scoala in scoala ("pe o raza de 100 km nu e unul care sa nu-mi fi fost elev!"), opinia lui despre noii dascali e ascultata cu atentie:
- Comparativ vorbind, se pare ca scoala nu se mai ridica la standardele strict profesionale dealtadata. Citesc o descumpanire in ochii profesorilor, o dezorientare, o temere, o nesiguranta. Nu stiu in ce masura reforma lui Marga a reusit. Nu se vede prea clar directia, ma intriga lipsa de perspectiva sau, mai exact spus, lipsa de informatii despre ce si cum va fi. Profesorii, ca si elevii, sunt in suferinta. Mi-au spus copiii mei de sub nuc despre un director din apropiere care bate cu pumnii. Da cu stangul si te prinde cu dreptul, umplandu-te de sange. Il voi vizita si-i voi face raport... cetatenesc. Asa ceva nu pot tolera. Si nu e singurul. Intr-o democratie nu poti folosi acest gen de argumente primitive, precum bataia elevilor. De aceea, democratia trebuie invatata in scoala, atat de elevi, cat si (mai ales) de profesori...
- Totusi, in ziua de azi profesorii sunt organizati in sindicate, participa la greve si la mitinguri. Se pot exprima in mod democratic.
- S-or putea, dar eu nu sunt de acord cu greva in invatamant. Plange inima-n mine sa vad scolile inchise in plin semestru. Ma roade ceva pe dinauntru. Inaintea si in timpul razboiului erau conditii si mai grele, primeai cupoane in loc de salariu. Dar dascalii erau invatati cu sacrificiile, priveau mai mult in viitor. Unde e daruirea profesorilor de odinioara? Unde e intelepciunea si demnitatea lor de apostoli ai neamului? Sunt, desigur, dezorientati. Sunt disperati. Dar nu faci greva. Eu n-as fi facut, oricate amenintari mi-ar fi adresat liderii de sindicat. Oare nu-si da nimeni seama cat de mult a afectat recenta mare greva invatamantul in ansamblu? Cat de mult a afectat ea generatia actuala de elevi si imaginea scolii? Caci, dupa greva, dezordinea si-a facut loc si mai mult in scoala.Politica n-are ce cauta in scoli
- D-le profesor, multa lume va spune ca sunteti de partea puterii, ca nu mai cunoasteti realitatea si chiar ca sunteti nedrept. Acceptati un astfel de comentariu?
- Nu, nici vorba. Eu stiu ca sunt si profesori de mare valoare care s-au opus grevei si care, in general, respecta demnitatea scolii. Cand sunt critic, eu nu atac persoane, ci idei. Atac generatia contaminata de atatea servituti ale fostului regim. Ma refer la imaginea pe care scoala si-a creat-o in opinia publica; din "a treia armata, dupa C.F.R." (viziune totalitara, cu care nu sunt, totusi, de acord), scoala acoborat, intr-un fel, la periferie. Dar mai stiu un lucru: se va ridica din nou. Cand va disparea "generatia" de care aminteam. Cand nu se va mai face politica in scoala. Politica ii imparte pe profesori in tabere adverse, subminand unitatea colectivului didactic. Si cand educatia civica, societatea civila isi vor regasi filonul cel mai bogat in licee. Absolventii liceelor "curate" (dedicate exclusiv cartii si moralei) sunt candidatii si alegatorii de maine, democratii pursange dupa care inca tanjim.
- In aceasta ecuatie lipseste un termen: elevul. Opinia lui nu conteaza? Ati stat de vorba si cu liceeni din Targu-Carbunesti sau Targu-Jiu?
- Am stat. Tineretul de azi este extraordinar de dificil, lucid si sceptic. Nu mai este masa "disciplinata", fara cracnire, de altadata. In acest context, profesorii trebuie sa faca eforturi uriase pentru a fi credibili. Elevul isi insuseste doar ce vede, indiferent de ce-i spui. El ia de timpuriu viata in piept si simte destule pe pielea lui. El comunica pe Internet cu lumea, iti face bezele de pe... Luna, iti agata la spate un avion de hartie trimis direct din...cyberspace. Tu, profesore, ai aflat de toate astea, ori te multumesti cu buchea manualului? Aici e cheia. De aici trebuie sa inceapa reforma mentalitatilor.
- Suntem contemporani, domnule profesor, cu o adanca reforma a invatamantului. Elevii intra la liceu fara examen, studentii trec la A.S.E. cu media 1,95, profesorii de istorie se uita interzisi la manualele asa-zis alternative. Care-i cuvantul dvs. fata de toate acestea?
- Ma baiete, eu sunt prea batran ca sa inteleg fitele astea. Reforma? Da. Dar sa fie gandita cum se cade, ca nu croiesti panza, ci generatii pentru tara. Nu mai puteam merge pe anchilozele comuniste, pe formalismul care promova mediocritatea. Nu se mai putea cu istoria pe post de invatamant politic si nici cu stresarea continua a elevilor. Dar, inca o data spun: nu genera coruptie si nepotisme in scoli, nu declansa batalia pentru note la capacitate, batalie care se va transforma intr-o competitie a peschesurilor si pilelor locale. Nu-ti bate joc de istoria neamului, singurul lucru stabil fata de care un popor slab ca al nostru isi mai putea raporta confuziile contemporane. Daca ministerul a promovat ghidul acestor manuale, adica programa, atunci se cade ca ministrul sa-si prezinte demisia, caci un lucru mai mult decat rusinos s-a petrecut sub mantaua domniei sale. Imi pare rau de dansul, ca-i baiat citit, european, bine vazut, dar sa mi-l faci tu pe Mihai Viteazul un cuceritor odios al Transilvaniei intrece orice lipsa de bun simt. Roeslerii astia nascuti sub obladuirea domnului ministru sunt cel mai jalnic produs aparut in invatamantul romanesc dupa Revolutie. Cat despre notele de la A.S.E., acolo-i vorba de bani, baiete, de multi bani. Dar sa-i lasam in plata Domnului, ca pana la urma, nu te teme, tot aia mai destepti si mai bine pregatiti vor birui. Romanul adevarat nu piere, iar Romania - nici atat.Ion Longin Popescu