John Rakolta Jr.Consulul Onorific al Romaniei la Detroit
"In reformarea mentalitatilor, romanii se afla in urma celorlalte tari din rasaritul european"
D-l John Rakolta Jr. este un important om de afaceri american. Conduce o mare companie de constructii, preluata de la tatal sau, John Rakolta Sr., fiul unui roman emigrat in America in 1905, la varsta de 14 ani: Milian Racoltea, originar din comuna Unimot - Satu Mare. De la Racoltea la John Rakolta e o devenire fenomenala: trei generatii de barbati care au inteles ca succesul inseamna munca, scriind o pagina glorioasa in istoria emigratiei romanesti din America.
John Rakolta Jr. s-a nascut in Detroit, la 26 mai 1947, si a studiat ingineria civila la Marquette University. Daca pana la sfarsitul anului 1998 nu-si clarificase directia in care credea ca ar putea fi util unei tari pe care nu o vazuse niciodata, dar de care se simtea legat prin fire nevazute, o data cu propunerea presedintelui Constantinescu (sugerata de ambasadorul Mircea Geoana) de a fi numit in functia de consul onorific al Romaniei pentru statul Michigan, John Rakolta Jr. a decis ca sosise momentul sa arate lumii ca, orice ar fi, sangele apa nu se face. A acceptat functia ca pe o mare onoare, desi in aparenta nu-i aducea decat o grija in plus. Mai mult, a pus la dispozitia Consulatului, gratuit, birouri si o secretara. Aflat in Romania pentru a doua oara, insotit de familie si de bunul sau tata, d-l Rakolta a acordat revistei noastre un interviu in exclusivitate."La noi, si a trebalui prin gradina este un business"
- Despre tatal dvs., fost navigator pe bombardiere in cel de-al Doilea Razboi Mondial, s-a vorbit mult in America. Dupa ce a reusit sa construiasca cel mai modern centru de cercetare din lume in industria automobilelor (Chrysler Technology Center), steaua sa de om de afaceri a stralucit ca niciodata. Nu va simtiti complexat in fata unui astfel de palmares?
- Intrebarea dvs. este tipic europeana. Eu am fost alaturi de tatal meu in ultimii 30 de ani, iar daca ma gandesc la cei zece ani petrecuti in gradina si in atelierele mecanice alaturi de bunicul meu, pot spune ca lucrez de la varsta de 13 ani. Ceea ce a realizat tata este un motiv de mandrie pentru mine si nu doresc altceva oamenilor decat ca fiecare sa aiba un tata ca dansul. Cand sap adanc in trecutul meu, gasesc doar munca si invatatura. Gasesc business. La noi, si a trebalui prin gradina este un business. Cand ma trezea dimineata laora sase, bunicul obisnuia sa spuna: "Johnny, doar 8 ore pe zi nu sunt suficiente daca vrei sa-l depasesti pe <<omul de langa tine>> (the next man). Trebuie sa lucrezi mai mult, 10-12 ore, iar daca si ceilalti lucreaza 10-12 ore, atunci trebuie sa lucrezi 14 ore!". Filosofia aceasta a muncii "sclavagiste" ne insoteste pe noi, americanii, de la nastere pana la moarte. Desigur, este o "sclavie" in folosul tau insuti, liber acceptata, aducatoare de profit si de demnitate umana. Nu intamplator la noi sunt cele mai scurte concedii din lumea occidentala. Pentru bunicul, intreaga viata nu a fost mai mult decat o lupta continua impotriva saraciei, pentru implinirea visului american. Asa a ajuns acest drag mancator de mititei si sarmale sa lase mostenire o familie bogata si frumoasa, din randul careia trei barbati au luptat in razboaie, iar unul dintre ei, unchiul meu Milian, si-a dat chiar viata pe campiile rosii de sange ale Coreei.
- Cred ca bunicul ar fi mandru sa stie ca ati devenit consul al tarii sale natale. A iubit Milian Racoltea Romania?
- Desi a parasit tara la o varsta cruda, acest om a iubit cu adevarat tot ce tinea de spiritul romanesc: limba, arta culinara, cultura, muzica populara, obiceiurile, costumele taranesti. Cu toate ca era la curent cu teroarea comunista, nu a rezistat ispitei de a face o vizita la Bucuresti si Satu Mare in 1965.
- Am aflat ca la Detroit lucrati intens pentru crearea unui centru cultural romanesc. Totodata, stiu ca nu neglijati lobby-ul pro Romania. De aceea, in aceasta vara, v-ati petrecut intreaga vacanta pe plaiurile mioritice. Si cred ca ati vazut si inteles multe. Va mai mentineti entuziasmul?
- Prima actiune importanta a Consulatului pe care-l conduc a fost sarbatorirea Zilei Nationale de la 1 Decembrie. Am trecut apoi la crearea unei biblioteci si a unui centru de informare, sprijinit de colaboratoarea noastra Gabriela Ban, o foarte buna cunoscatoare a limbilor si culturilor romana si americana. Promovam turismul in Romania, ii ajutam pe castigatorii Loteriei Vizelor sa se instaleze, sa-si gaseasca o slujba, sa-si obtina permisul de conducere. Avem deja 40 de membri activi care lucreaza pentru crearea Centrului Cultural, a unor clase de limba romana si a unei echipe de dansuri romanesti. Activitatea este, deci, sustinuta. Cum sa-mi pierd entuziasmul? Nu mai pot sa dau inapoi, oricare ar fi impresiile mele despre cele vazute in Romania. Si am vazut, va marturisesc, multe lucruri frumoase si emotionante. Dar si destule aspecte criticabile sau, cel putin, demne de a fi luate in seama cu mai multa seriozitate de autoritati.
- Care ar fi prima "invatatura" de care romanii ar trebui, dupa dvs., sa tina seama?
- Ceea ce oamenii de initiativa ar trebui sa considere drept un abc al afacerilor este un lucru simplu: delegarea responsabilitatilor. Nu e corect ca fiecare sa doreasca sa faca toate lucrurile in detaliu, cand e mai practic sa-i inveti si pe ceilalti din firma, sa-i ghidezi, sa-i lasi sa faca greseli si sa invete din ele. Numai in acest fel, ca patron si manager, poti sa te ocupi de lucrurile importante, lasand detaliile pentru cei mai putin initiati sau pentru tinerii dornici sa invete. Pe de alta parte, nu sunt sigur daca majoritatea romanilor inteleg ca business-ul este un lucru important pentru tara. Aceasta lipsa de intelegere vine din comunism si dispare greu. "Noi nu aveam afaceri, spun unii; noi nu aveam nevoie de afaceri. Am dus-o bine atatia ani fara aceste afaceri." Ideea ca numai statul trebuie sa posede avutia tarii va fi foarte greu de schimbat. Cred ca tinerii inteleg mai repede, dar adultii si varstnicii inca mai cred in "fundatiile" vechiului sistem. Mai rau este ca multi dintre acestia din urma doresc sa detina puterea politica, asa ca schimbarile nu sunt atat de rapide pe cat ar fi necesar. In reformarea mentalitatilor, romanii se afla in urma celorlalte tari est-europene. Pentru multi, functioneaza inca vechea definitie bolsevica a profitului care incrimineaza "exploatarea". Cand cineva a facut un profit, altcineva este, desigur, "exploatat". Acest lucru nu este adevarat; crearea profitului pentru mine aduce beneficii si celorlalti. In afaceri functioneaza "parteneriatul" dintre consumator si producator. Oferindu-ti un produs sau un serviciu superior, eu castig, tu castigi. Cand produsele sunt de calitate slaba (cum erau cele de la stat), nimeni nu realizeaza un profit, iar saracia se generalizeaza. In plus, profitul va fi reinvestit in oameni, in slujbe, in capital, in tehnologie, marind beneficiile pentru intreaga societate."Guvernul Romaniei trebuie sa faca aceasta tara un loc dorit pentru afaceri"
- Sunteti constructor. Firma dvs., Walbridge Aldinger, a construit fabrici de automobile, hoteluri, scoli, centre de cercetare. De astfel de constructii are nevoie si Romania. Nu sunteti tentat sa deschideti santiere si la Bucuresti?
- Ca sa ai constructii, ai nevoie de capital. Tara nu are prea multi bani acum. De aceea, Guvernul trebuie sa faca sistemul financiar capabil de a primi capital strain. Totusi, am decis sa ne implicam in viitorul apropiat, pentru inceput printr-un semnificativ transfer de tehnologie. In acest pachet va intra, de exemplu, stiinta de a-i determina pe muncitori sa fie parte a ecuatiei afacerilor. Trebuie sa le oferi asigurari bune, salarii corecte, lucru in siguranta. La randul lor, muncitorii romani trebuie sa invete cum sa-si faca bine treaba din prima incercare (the first time, the right time), eliminand bajbaielile si filosofia "merge si asa". Aici, un rol are Guvernul Romaniei, care trebuie sa faca aceasta tara un loc dorit pentru afaceri. Din pacate, sistemul legal din Romania nu a fost schimbat in totalitate, multe legi sunt tot cele din comunism. Tribunalele sunt pline de cazuri si sunt incapabile sa lucreze cu conceptele noi. Judecatorii sunt tot cei formati incomunism; cum sa gandeasca ei peste noapte ca in capitalism? Deci, nici oamenii, nici institutiile nu au fost schimbate. Iar acest lucru trebuia sa-l faca Guvernul Romaniei. In plus, cursul valutar nu e stabil, ceea ce ii descurajeaza pe oamenii de afaceri. Inflatia inca e prea ridicata. Regulile sunt prea multe. Potrivit acestora, e greu sa-ti dai seama care firma face un produs sau un serviciu mai bun, deci nu se poate instala adevarata concurenta. Romania are nevoie de oameni competenti in Guvern. Nu vorbesc de primul ministru si nici chiar de ministri. Vorbesc de departamentele ingineresti, de directori, de reprezentantii locali (prefecti si subprefecti). Un alt aspect imputabil Guvernului este taxarea. Aceasta se schimba la fiecare sase luni, pe cand oamenii de afaceri au nevoie de certitudine, de consistenta, de un mediu constant. Intre producatori si piata sunt inca prea multe obstacole. Exista dorinta externa de ajutorare a Romaniei; Statele Unite sunt interesate de succesul tarii, chiar daca publicitatea dvs. este slaba peste Ocean. Romania trebuie sa se schimbe singura, si cat mai repede, altfel investitiile americane iau calea Mexicului si a Canadei.***
Prezent la dialogul cu fiul sau, d-l John Rakolta Sr., cu o mandrie abia retinuta si intr-o romana de muzeu, a spus in final: "Imi pare bine de fecior ca a facut ceea ce tatal lui a dorit de mult sa faca. Calca bine pe gandul meu si-mi bucura inima ca se intereseaza de rude si de tara. Daca in viitor va invata si romaneste mai bine, sunt fericit. Ii las mostenire, pe langa firma, dragul meu si al mamei lui, Maria, fata de tot ce-i romanesc".Ion Longin Popescu
Fotografii: Emanuel Tanjala