FestivaluriUn burg medieval isi aureste blazonul -Sighisoara In Travesti
Spiritul Sighisoarei
Putine tari ale Europei se pot mandri cu o asezare medievala atat de veche si de frumoasa ca Sighisoara si cu un festival atat de autentic ca Festivalul de Arta Medievala, care si-a consumat in vara aceasta cea de-a sasea editie. Nascut in 1992, la initiativa a doi membri ai Societatii pentru Tineret (Gabriel Apostol si Mihai Serghei Todor), sprijinit de Primarie, preluat in 1996 de Fundatia de Arta Medievala si avand ca producator in acest an pe Blue Advertising, festivalul si-a diversificat genul manifestarilor (teatru, film, arte plastice, spectacol de costume, reconstituiri evenimente, muzica medievala cu participari din Franta, Austria, Italia, Anglia, Cehia). S-a creat un spatiu dedicat in exclusivitate copiilor, un altul a fost dedicat muzicii folk, in afara cetatii. Programul celor trei zile de festival a inclus 89 de manifestari pe o scena enorma: orasul Sighisoara.
Dar marele spectacol, neinclus in festival, dar subinteles, a fost invazia celor circa 30.000 de participanti, unii adastand in curtile oamenilor arvunite cu un an inainte, altii in campinguri organizate pentru eveniment (15.000 lei de persoana/zi). Daca voi mai spune ca si din strainatate au venit cateva mii de fani, vom intelege ca Sighisoara nu a avut nevoie de o eclipsa solara pentru a realiza efectiv atat de cautatul turism cultural.
Dar pe noi nu ne intereseaza aici beneficiile materiale ale superbului burg transilvan, ci muzica. Iar ea s-a produs din belsug: de la concerte de muzica medievala si teatru popular, la muzica folk a lui Alifantis sau Ducu Bertzi si la spectacolul de exceptie numit Vama Veche, prezenta intr-un concert live. Tot festivalul a fost un mare spectacol, receptat in direct, o imensa manifestare live. Strazile au fost invadate de zeci de menestreli, cate unul sau in grupuri, cantand sau recitand, facand pantomima sau numere de circ. Daca in sali si biserici s-au cantat madrigaluri si Bach, pe strazi s-a cantat folk. Mai precis folky, cam tot ce se poate canta pe tehnica si instrumenteleacustice ale genului, un repertoriu de la pop-rock la piesele atmosferei hippy si la cantecul de cabana. Fara manele, fara rap sau dance, fara sclipiciurile si artificialitatea de pe micile ecrane comerciale. Televiziunile au ignorat festivalul - festival al oamenilor obisnuiti, si nu al vedetelor.
Se spune ca fericirea este individuala, in vreme ce bucuria trebuie sa fie colectiva. Daca este adevarat, Sighisoara a izbutit pe deplin sa realizeze acest mare deziderat. Pe strazile cetatii medievale, mii de oameni s-au descatusat sufleteste, fericiti sa fie alaturi, sa se bucure ca... se pot bucura. Oricat de absurd ar parea, imi doresc ca spiritul Sighisoarei sa fie preluat si de alte orase, de Capitala, de tara... Sarbatorile au cam plecat dintre noi. Osificati de teroarea aniversarilor rosii, cu fastul lor trasat ca sarcina de partid, am uitat ca viata insasi este o sarbatoare, pentru simplul motiv ca afara e vara, ca suntem liberi, ca putem comunica fara teama intre noi.
Fie ca spiritul Sighisoarei sa aprinda dorul de sarbatori!Aurel Gherghel
"Un leac pentru suflet, testat personal"
Draga "Formula As",
In fiecare numar prezinti cititorilor tai leacuri pentru trup si suflet. Uite, indraznesc sa propun si eu un leac pentru suflet, testat personal, cu rezultate maxime. Tratamentul a durat trei zile, s-a numit Sighisoara, iar doza... cat cuprinde.
De vreo cinci ani incercam sa ajung acolo, insa totdeauna ceva intervenea, tinandu-ma departe si facandu-ma sa sper mereu ca "poate la anul". Si iata ca, in sfarsit, anul acesta am ajuns. Vineri, 28 iulie, la miezul zilei, paseam pe peronul Sighisoarei luat cu asalt de mii de tineri dornici de lucruri nemaivazute. Din camping, unde ne instalaseram cortul, am pornit spre zidurile vechii cetati. Vazut de jos, totul parea normal si nimic nu trada spectacolul de deasupra mea. Insa cum am inceput sa urc treptele de piatra, totul se transforma in jur, totul capata culoare. Ajunsesem. Patrundeam in plin "balci al nebunilor". Daca cineva crede ca aceste cuvinte exprima dispretul, se inseala. "Balciul" este targul, locul unde gasesti cele mai interesante si ciudate lucruri, unde timpul se scurge dupa alte legi, iar "nebun" nu inseamna deloc o persoana bolnava, ci e vorba de un tip aparte de nebunie, nebunia lui Don Quijote, nebunia cautatorului de frumos, de ideal. Caci cei care vin aici sunt dintr-o plamada aparte: ei sunt aventurierii, cautatorii mereu dornici de intamplari nemaipomenite, negasindu-si niciodata locul, tanjind mereu spre altceva, nostalgici ai unor vremuri apuse, imposibil de prins in reguli si tipare. Si-apoi, ca sa vii aici, mai e nevoie de un lucru esential: imaginatia, fantezia careia trebuie sa i se adauge inteligenta si umorul. Cine nu stie sa viseze, nu are ce cauta aici: doi tineri mi-au cerut sa fiu invitata de onoare la nunta lor, care avea loc a doua zi. Cadoul - 500 de lei, cu plata inavans. Alti doi facusera din mainile lor un pod pe sub care puteai trece, doar daca plateai un sarut pe obraz. Aici se poate cumpara si vinde orice: de la coliere, talismane, bratari din piele, masti, icoane, vase ceramice, porumb fiert, mere trase in zahar, clatite si gogosi, pana la aer curat, sarutari pentru cei singuri, cateva minute de masaj si zambete. Artistii iti pot face intr-o clipa un portret, un desen pe piele, iti pot impleti parul, iar ghicitoarele iti prevestesc viitorul din cartile de tarot. Si toate astea, in umbra caselor vechi, cu felinar si muscate rosii la ferestrele larg deschise, pe stradute inguste, cu dale de piatra, unde la fiecare colt auzi sunete vrajite de mandoline si viori.
Aici i-am ascultat fascinati pe cei de la "La Strada", ne-am amintit ca iubirea nu va muri niciodata alaturi de Dan Puric, am mers "departe-n mahalale" cu Nicu Alifantis, am cantat "intaia vara de iubire" cu Ducu Bertzi, am continuat povestea alaturi de "Vama Veche" pentru a "renaste din cenusa proprie si din propriul scrum" cu "Pasarea Colibri". Acesti minunati artisti, care nu doar se agita pe scena facand play-back, ne-au reamintit ca exista muzica adevarata, pentru inima si minte, fara "fetite", baietasi de cartier, mare, soare, bikini si alte aberatii cu care ne "delecteaza" zilnic muzica ultimilor ani. Langa ei am aflat ca oricand putem visa, uitand de tot raul si mizeria din jur, ca mii de oameni pot deveni o singura suflare, un singur glas, care se bucura de viata, de prietenie, de iubire.
Si-apoi, tinerii de aici veneau in fiecare zi la ora pranzului in Biserica Romano-Catolica, care devenea neincapatoare cand primele acorduri de Bach, chitara clasica, muzica veche medievala se faceau auzite. Acolo nu puteai fi decat tu si gandurile tale, puteai simti cum fiecare nota iti picura in suflet un strop de nemurire si de dumnezeire.
Nu-i pot lasa deoparte in povestea mea pe membrii extraordinarei trupe a teatrului "Specimen" din Italia, adica Mariella, Claudio Prima, Vittorio si Salvatore Gervassi, care in toate cele trei seri ale festivalului au adus publicul in delir cu superbele melodii cantate in dialectul din sudul Italiei. Cei patru vrajitori au facut minuni cu vocile superbe, cu tamburinele, acordeonul si castanietele, iar ritmul indracit si dansul plin de viata au adunat zeci si sute de oameni in piata devenita neincapatoare, transformandu-i peste noapte in cei mai mari iubitori ai Italiei.
Duminica, la miezul noptii, coboram din cetate alaturi de alte sute de oameni, urmand ca fiecare sa se indrepte spre casa. La poalele cetatii m-au invadat ritmurile atat de cunoscute ale muzicii "generatiei Pro" si nelipsitele manele. Ciudat cum pana atunci nici macar nu le sesizasem. Asta era: vraja se destrama, cavalerii si domnitele deveneau din nou oameni obisnuiti, cetatea se transforma in dovleac. Incet-incet, nimic nu mai amintea de larma ce stapanea totul, in urma cu cateva ore. Intram iarasi in "normalitate", in rutina, in banal. In gara, cineva oferea pentru ultima data in acest an, gratis, desene pe piele. Insa nimeni nu le voia acum. In locurile unde plecam fiecare, un astfel de desen te-ar fi inclus in categoria "saritilor de pe fix". La ora doua, "trenul Sighisoarei" se pierdea in noapte si, o data cu el, comori ferecate cu grija in adancul inimii fiecarui peregrin.
Cu respect si dragoste,Ina Macarie - Craiova (Asteptam o identitate exacta si alte colaborari.)
"Mamaia 2000" - editie jubiliara
Ajuns la a 30-a editie, Festivalul National de Muzica Usoara de la Mamaia se incapataneaza sa existe, in conditiile in care unica manifestare internationala de gen - "Cerbul de Aur" - a sucombat de mult. "Mamaia 2000" se desfasoara la Teatrul de Vara din statiunea cu acelasi nume, intre 24 - 27 august, si este organizat, de data aceasta, de chiar Consiliul Judetean Constanta, care s-a hotarat sa cheltuiasca si sa ridice cota acestei manifestari, sa resusciteze interesul publicului traditional si sa creeze conditii pentru dezvoltarea unui turism cultural pe Litoral. Deja manifestarea de la Mangalia pledeaza din plin pentru aceasta noua imagine a Litoralului romanesc. Tot in aceasta idee, premiile oferite sunt mult mai substantiale decat cele din anii trecuti, sumele vehiculate fiind de ordinul zecilor de milioane de lei. Festivalul este produs in colaborare cu postul national de televiziune Romania 1, prin implicarea unor profesionisti de prima mana ai acestei institutii (Mariana Soitu, Doina Anastasiu, Dan Manoliu, Titus Munteanu). Juriile pentru preselectia la fiecare sectiune (interpretare, creatie, slagare) sunt formate din personalitati care aduc un spirit nou in abordarea muzicii usoare romanesti, alaturi de cel traditional. Astfel, la sectiunea interpretare, juriul este prezidat de compozitorul Cornel Fugaru, alaturi de el aflandu-se si Angela Similea, Adrian Despot, Crina Mardare, Calin Ionce. In urma preselectiei, au fost alesi 12 interpreti care concureaza in faza finala a festivalului. De asemenea, 14 piese in prima auditie sunt pe lista la sectiunea creatie, semnate fiind de compozitori cu "state vechi" - Virgil Popescu, Adrian Romcescu, Zsolt Kerestely, Victor Socaciu, dar si de mai tinerii Calin Geambasu, Andrei Tudor, Mihaela Garlea, Foisorul de Foc, Valahia. Piesele participante la sectiunea de creatie sunt clasificate dupa genurile pop, pop-rock si pop-dance. Membrii juriului au analizat clasamentele celor mai ascultate melodii primite de la posturilor nationale regionale si particulare de radio (in numar de 120), pentru desemnarea pieselor inscrise la sectiunea de slagare a festivalului. Un criteriu important de selectie a acestora a fost si volumul vanzarilor.
Teatrul de Vara din Mamaia isi primeste oaspetii renovat si modernizat. Scenografia festivalului este semnata de Petre Talea si Cristina Boieriu, scenografii emisiunii "Ploaia de stele". Concursurile de interpretare, creatie si slagare sunt completate de recitalul trupei "Divertis", iar in seara de gala se vor oferi premii de excelenta pentru marii nostri compozitori si interpreti din generatiia de aur a muzicii usoare romanesti.Corina Pavel