Fiii Branului - 2000
O veche si inteleapta traditie taraneasca, menita sa intareasca forta comunitatii prin legatura cu marile personalitati ale satului, se celebreaza la Bran, in judetul Brasov, cu o fervoare de la care ar trebui sa se molipseasca si altii. Propasirea satelor noastre poate sa castige enorm de pe urma celor plecati de acasa, in cautarea si implinirea unui destin. In pragul mileniului trei, "vatra romaneasca" are inca o puternica forta de iradiere, care se propaga departe, dincolo de hotarele tarii, dincolo de Ocean. Activat cu sinceritate si cu decenta, patriotismul local poate sa faca minuni. Asa cum s-a intamplat si la Bran, unde redactorii nostri, poftiti anume la sarbatoare, s-au lasat cuceriti de entuziasmul participantilor.
"Mai baieti, daca soarta va duce pe alte meleaguri, mergeti doar pe culme!"
La mijloc de august, sarbatoarea a coborat peste Bran. Fervoarea ei scoate lumea la porti si pe strada, imprastie freamat spre culmile stralucitoare ale Bucegilor. Din toate punctele cardinale, fiii satului se intorc la obarsie.
Plimbandu-te printre invitati, treci mai intai printr-un culoar de fete imbracate in superbul port branean. Florile si cocarda tricolora prinsa in piept sporesc aerul de sarbatoare. Nimeni nu se grabeste. Intalnirea branenilor de pretutindeni, salutul si discursurileorganizatorilor intarzie cateva ore bune. Oamenii simt nevoia sa discute intre ei, sa se bucure. Viata i-a imprastiat care incotro: la Munchen sau Bucuresti, la Brasov sau Alabama. Sunt emotionati ca niste studenti la prima lor ora de curs. Nu stiu cati lipsesc, dar oricum, cei prezenti sunt multi. De-a lungul timpului, Branul a dat promotii intregi de intelectuali, oameni de mare calibru, academicieni si savanti - adevarate dinastii universitare.
Te intrebi de unde vine acest apetit intelectual la niste (totusi) oameni simpli, niste oieri. De ce Branul si nu alt loc? Ce alchimie adanca si nevazuta a putut cladi forta branenilor, tenacitatea lor de a reusi? Academician prof. dr. docent Victor Giurgiu pare si el sa ezite o clipa inainte de a-mi raspunde la intrebari. Intr-adevar, Branul a dat pana acum patru academicieni. In afara de Rasinarii Sibiului, cu sase academicieni, nici o alta zona din tara nu se poate mandri cu atatia oameni de stiinta. Doua sate de oieri, doua sate de munte. Sa fie o simpla coincidenta? Greu de spus. Ceva adevar trebuie sa fie in asta. De cand lumea, munteanul e darz si muncitor. Fire practica, atunci cand incepe un lucru, nu se lasa pana nu-l termina. Peste toate, braneanul mai are ceva: orgoliul, mandria de a fi ceea ce este, de a nu se lasa mai prejos decat altul si, nu in ultimul rand, curiozitatea. "De mic copil am fost curios", isi aminteste acad. Victor Giurgiu. "Inca de la 5 ani fugeam la scoala cu fratii mei si plangeam ca nu sunt primit in clasa. De la 5 ani stiam a citi si a scrie singur, iar atunci cand in casa aveau loc sedintele de composesorat silvic, conduse de catre tatal meu, imi faceam din vreme culcus sub pat, ca sa pot asista la discutiilelor. In veci nu am sa uit cum tata, in simplitatea lui taraneasca, a spus: <<Fratilor, atata timp cat putem cumpara lemn de la altii, sa cumparam. Padurile noastre sa ramana copiilor copiilor nostri>>. Abia mai tarziu, la Facultatea de Silvicultura, mi-am dat seama ca in mintea tatalui meu, taran, exista un principiu fundamental al silviculturii: principiul continuitatii."
Nu e usor ca, pornind dintr-o casa cu sapte copii, sa ajungi academician, profesor de faima internationala. Surprinzator cumva, prof. Victor Giurgiu nu-si gaseste nici un merit deosebit in asta. In scoala de la Bran sau la Liceul brasovean "Saguna" a avut colegi la fel de dotati intelectual. Si totusi, doar el a ajuns in varf. Diferenta o face destinul, fibra genetica solida si, nu in ultimul rand, modelul oferit acasa, de catre parinti. "E foarte important sa ai de mic o tinta si un principiu de viata ordonator", va continua prof. Victor Giurgiu. "Imi amintesc, de pilda, cum intr-o zi tata ne-a adunat si, cu o voce solemna, a inceput sa vorbeasca de parca si-ar fi dictat testamentul:<<Mai, baieti, daca soarta va va duce pe alte meleaguri, tineti minte - mergeti doar pe culme. Daca vantul e prea puternic si va clatinati, opriti-va. Mai bine va intoarceti la coada vacii>>."
Braneanul nu se incurca in jumatati de vorba. Are cultul casei si respectul celui cu carte multa. Nu se temeneste in fata nimanui. Nostalgic, cu o roua de lacrimi in ochi, prof. Victor Giurgiu isi aminteste de invatatorul Bratescu, cel care iesea impreuna cu copiii la "Serbarea sadirii arborelui", avandu-l in frunte pe domnul parinte. Era un adevarat ritual, cu slujba religioasa si binecuvantare. Era un act sacru si integrator: om, natura, Dumnezeu. De fapt, marile lucruri incep de la traire. Fara dragoste si fara credinta, invatatura, titlurile academice sau universitare devin un simplu si steril exercitiu stiintific.
Mai mult ca oriunde, in Bran, simti taria traditiei, a continuitatii de care vorbea acad. prof. Victor Giurgiu. Viata intelectuala a locului e deja intemeiata pe mari familii (Puscariu, Giurgiu, Bancila), pe superbe ambitii mostenite din tata in fiu. Chiar si acum, in vanzoleala turistica si prospera a momentului, invatatorul si medicul, preotul si dascalul de scoala sunt salutati de departe, cu sfiala si respectul ce le datoram celor mai buni, celor din frunte.
Nu e usor sa patrunzi secretul marilor impliniri branene. Jos, sapata adanc, la temelie, braneanul mai pune o calitate cam rara pe la noi: munca si un orgoliu mare cat Bucegii din preajma. Cum spunea un alt mare fiu al Branului, prof. universitar Eleonor Ciurea, oamenii de aici isi cladesc viata precum isi ridica rabdatori si fara zgarcenie propria casa - o vila pe doua nivele, cu multe si luminoase camere. Arareori o termina intr-o generatie. Tot timpul trebuie sa lasi copiilor ceva: o padure, un costum popular, o casa si, nu in ultimul rand, un nume pe care sa-l tina cu multa cinste si fala.Sorin Preda
Emil Stoian -
Presedintele Asociatiei "Fiii si Prietenii Branului""A fost o sarbatoare de revenire la vatra a fiilor ratacitori"
- Sambata, pe 12 august, Branul s-a umplut de larma si sarbatoarea fiilor intorsi acasa, la vatra, "de peste mari si tari". Ce motivatie are stradania dvs. de a-i intoarce la glie pe cei plecati?
- Asociatia "Fiii si Prietenii Branului" s-a infiintat in 1995 si are deja peste 150 de membri cotizanti. Cei mai multi dintre acestia locuiesc in Bran si in satele din jur. Dar branenii s-au imprastiat in toata lumea. Avem azi, aici, la festivitatile noastre, braneni veniti din Germania, din Alabama - S.U.A., din Franta, precum si din toate zonele tarii. Toti s-au bucurat sa raspunda chemarii noastre si se vor intoarce la casele lor mai fericiti, cu siguranta. Si aceasta, pentru ca s-au intalnit cu fosti colegi, cu prieteni, cu vecini, au revazut locuri dragi, au povestit, au facut planuri. A fost o sarbatoare a tuturor, a fost o intalnire de suflet, de revenire a fiilor ratacitori in locul natal, acasa, unde au fost asteptati cu dragoste. Am constatat cu bucurie ca branenii plecati pe alte meleaguri fac cinste locului in care s-au nascut. Au ajuns oameni de vaza, profesori, doctori, artisti, scriitori, profesori universitari, academicieni, oameni importanti care, o data veniti aici, la sarbatoarea Branului, au pus la cale programe comune, care au ca scop dezvoltarea vietii culturale, sociale si economice a zonei Branului. Vrem, in primul rand, sa urmarim o valorificare superioara a potentialului turistic din zona, sa dezvoltam agroturismul, sa promovam sporturile montane. Ne-am gandit sa refacem vechea biserica braneana care a fost dusa in 1952 la Urlati, sa refacem Capela siSpitalul Domnitei Ileana, sa editam o publicatie locala. Vom continua sa organizam simpozionul anual dedicat personalitatii lui Sextil Puscariu, la care vin de fiecare data profesori din marile centre universitare ale tarii si pregatim pentru publicare un dictionar al personalitatilor intelectuale nascute in zona Branului. Nu putem ignora nici rolul benefic pe care l-a avut Regina Maria pentru dezvoltarea Branului. Vom continua actiunile de comemorare a ei si a altor intelectuali braneni care nu mai sunt printre noi, dar care au transformat numele satului in renume. Cine vine la Bran trebuie sa stie cate ceva si despre forta intelectuala a acestei zone, care a dat culturii romanesti multe nume de marca. Toate actiunile noastre, ca si cea de astazi, sustin acest lucru.
- Avand in vedere ca sunteti un om al legii, jurist, e interesant de stiut ce impulsuri anima aceste activitati mai degraba sentimentale, pline de entuziasm si de patriotism local?
- Branul e pentru mine pamantul mosilor si al stramosilor mei, cel mai frumos loc din lume (vreau sa va spun ca am calatorit foarte mult in tara si strainatate, dar n-am vazut nicaieri locuri mai frumoase), locul povestilor langa care am crescut si care mi-au fermecat sufletul, istoria, traditia, anii copilariei, mormintele bunicilor, familia, casa, "acasa" - o zestre morala care imi da putere si de care n-am sa ma despart niciodata. Fericit cel ce are un "acasa", un loc al obarsiei, pe care sa nu-l paraseasca, din care sa-si traga puterile, ca Anteu.Otilia Teposu
Fotografii de Emanuel Tanjala