Acasa

Redactia
Vasile Tarateanu. "Romanii din Ucraina isi simt amenintata fiinta nationala"- Interviu cu un "agent al romanismului" din Cernauti -. Apublicat opt volume de versuri si a obtinut zece premii literare. Este membru al uniunilor de scriitori din trei tari: Romania, Ucraina, Republica Moldova. Este un neob...

Vasile Tarateanu
"Romanii din Ucraina isi simt amenintata fiinta nationala"- Interviu cu un "agent al romanismului" din Cernauti -

Apublicat opt volume de versuri si a obtinut zece premii literare. Este membru al uniunilor de scriitori din trei tari: Romania, Ucraina, Republica Moldova. Este un neobosit luptator pentru drepturile romanilor ca popor bastinas al Ucrainei. Fara a fi un nationalist extremist, Vasile Tarateanu crede in steaua romanismului ponderat si tolerant, bazat pe adevarul istoric. Este un om de actiune, incomod pentru multi, daruit ideii nationale, cu o demna responsabilitate. Presa nationalista ucraineana "il rasfata" cu apelative sugestive: "agent al romanismului", "slugoi al Bucurestiului", "zilier al nationalismului revansard romanesc". Tarateanu este insa un european in gandire si actiune, in opozitie cu provincialismul trist al gazetelor care-l ataca. Din cele patru publicatii pe care le-a fondat cu mari sacrificii ("Plai Romanesc", "Arcasul", "Curierul de Cernauti" si "Junimea") si-a retinut functia de director al lunarului "Arcasul" pe care-l editeaza in conditii financiare vitrege, fiind mereu in cautare de sponsori. Cei doritori se pot adresa direct la Cernauti (274000 Ucraina, orasul Cernauti, str. Goethe nr. 8, ap. 6, tel. 00380 (372) 55.28.76) sau la redactia noastra.
200 de ani de instrainare

- Cand s-au trasat frontierele imperialismului sovietic, dupa razboi, se spune ca linia de granita cadea chiar prin mijlocul gospodariei unui taran roman. Intrebat de inginerii hotarnici de ce parte a gardului de sarma ghimpata vrea sa treaca, omul a raspuns cu umilinta: "D"apai, oi sta-n Romania, ca amauzit ca in Rusia sunt niste geruri de mama-mama...". Vasile Tarateanu, din nefericire, casa dvs. a picat in tara gerurilor. Cei mai sceptici ar numi-o chiar tara gheturilor vesnice... Cum e, omule, sa-ti duci viata la Cernivti si sa te cheme, fara voia ta, Vasili Dmitrovici Teritanu?
- Soarta mea si a romanilor din regiunea Cernauti este ca in "Doina" lui Eminescu,"numai umbra spinului/ la usa crestinului...". Am fost, candva, natiune majoritara in toata Bucovina, dar ultimii 200 de ani de instrainare ne-au imputinat. 143 de ani sub Imperiul Austriac, 46 de ani sub Imperiul Sovietic si 10 ani, iata, sub drapelul Ucrainei - un "cadou" nesperat facut de bravul ostas sovietic. La sfarsitul razboiului, inca eram majoritari pe intreg teritoriul regiunii Cernauti (adica in nordul Bucovinei, in nordul Basarabiei si in tinutul Herta). Dupa datele oficiale, sunt 500.000 de romani in Ucraina, din care in regiunea noastra circa 250.000. Dupa datele noastre, numarul este sensibil mai mare, multora fiindu-le ucrainizate numelesi chiar... memoria. Ca sa nu mai vorbim de asa-numitii "moldoveni" - ca etnie distincta de cea romana - o alta mostenire stalinista "binevenita" pana in ziua de azi. Pe de alta parte, multi romani au fost trecuti "ucraineni" in acte, fara stirea si voia lor. Avem si cazuri cand in aceeasi familie unii sunt "moldoveni", altii "romani", iar unii "ucraineni".
- Am aflat ca, slava Domnului, natalitatea romanilor este cea mai ridicata din Ucraina. Cum se explica atunci imputinarea neamului nostru din Bucovina?
- Daca Austria a procedat la asimilarea romanilor pe cale discreta, blanda, "culturala", Imperiul Sovietic a recurs la masacre si deportari in masa. Lucruri cunoscute. De care insa multi romani nici n-au auzit. Spre exemplu, cati stiu de masacrarea catorva mii de oameni in ziua de 1 Aprilie 1941? Pe cand se indreptau pasnic, cu preoti in frunte, cu copii de mana, spre granita, spre a trece in Romania de carefusesera despartiti prin consecintele Pactului Ribbentrop-Molotov, taranii din cateva sate au fost mitraliati fara mila de soldatii sovietici (rusi si ucraineni) la Fantana Alba. Putin mai tarziu, in noaptea de 12/13 Iunie 1941, peste 13.000 de familii de romani au fost ridicate din casele lor (tineri, batrani, copii, mame cu sugari la piept) si duse pe drumurile Siberiei si Kazahstanului. In anii "gloriosi" ai socialismului, mii de romani au fost atrasi de imensele teritorii, la "desteleniri", la armata (in Afganistan, multi dintre morti erau romani de-ai nostri!), in regiunile slab populate, unde aveau salarii mai bune, la Fzo (scoli tehnice in Donbas) etc. Cei care doreau sa studieze in limba romana, macar ca autoritatile comuniste o numeau, desigur "moldoveneasca", au plecat la Chisinau unde au si ramas dupa absolvire. Asa s-a ajuns ca peste 5000 de specialisti din Republica Moldova sa fie bucovineni de-ai nostri. In ultimii ani, sute de tineri au studiat in Romania, intoarcerea lor fiind destul de problematica, deoarece diplomele nu le sunt inca luate in considerare peste tot. Pe scurt, romanii au tot plecat, in timp ce strainii s-au intrecut sa le ia locul; asa am ajuns sa avem peste 130.000 de rezidenti veniti din afara regiunii (de diverse nationalitati) care s-au stabilit definitiv la noi, influentand negativ balanta etnica in defavoarea romanilor (pe langa acesti rezidenti exista, desigur, zeci si chiar sute de mii de "apartinatori", nepoti, unchi, matusi etc.)."Ucraina este singurul stat din Europa care percepe taxe vamale pentru carti"

- Astazi traiti, totusi, intr-o tara membra a Consiliului Europei, care are un Tratat de Prietenie si Buna Vecinatate cu tara noastra. Nu cumva sunteti voi, romanii bucovineni, prea sensibili, prea "nerabdatori" in obtinerea drepturilor de minoritari?
- Noi nu cerem drepturi de "minoritari"; noi cerem drepturi de popor bastinas deportat, caci aici ne sunt radacinile de mii de ani si nu e vina noastra ca altii au navalit peste noi in decursul istoriei. Iar de cand suntem cetateni ucraineni, deci de cand a disparut Urss, situatia noastra s-a inrautatit din zi in zi. Iar cererea noastra este ignorata sau respinsa, cu toate ca nu exista argumente intemeiate pentru aceasta.
- Ce tot spui, frate Vasile? Ucraina are legi foarte democratice in privinta celor aproximativ 70 de minoritati nationale care locuiesc intre granitele statului... Pe la noi, pe la Bucuresti, asa s-a auzit.
- Legile Ucrainei sunt frumoase ca un basm. Au de toate in reteta: si ingredientul toleranta, si ingredientul modernitate, si aditivul europenism. Consiliul Europei, pentru al carui uz au fost elaborate, ar cadea usor in capcana intinsa de la Kiev daca n-ar fi diplomatii de la Bucuresti (atunci cand isi amintesc si dumnealor sa vorbeasca) si reprezentantul nostru, deputatul Ion Popescu, din Rada Suprema, care aduc la cunostinta celor de la Bruxelles adevarata stare de lucruri. Cu alte cuvinte, legi sunt, dar nu sunt puse in practica. Exista un scurt circuit aproape total intre ceea ce se hotaraste la Centru si ceea ce se face pe planlocal. D-l Kucima este prieten cu d-l Constantinescu, dar ce folos pentru noi? Consiliul regional si cel raional, Ministerul Invatamantului iau deciziile care ne afecteaza.
- Cum ar fi...?
- Cum ar fi ucrainizarea numelor. Pe baiatul meu il cheama Alexandru Gheorghe, dar in certificat l-au trecut Olexandr Gheorghi. Un an de zile mi-a luat sa-i schimb certificatul. Cei care nu au insa nici o posibilitate de a se deplasa la notariate, birouri de avocatura, judecatorii etc., precum si cei care nu au timpul si nervii necesari pentru a rezista 12 luni in lupta deschisa cu o birocratie "bine intentionata", de tip comunist, renunta. Este exact ceea ce se asteapta de la ei. Un alt exemplu este cel al doamnei inginere Elena Pilat din Codrii Cosminului, care a trebuit sa umble "mai putin", adica numai sase luni, pentru a-si schimba numele din Olena, cum fusese trecuta "din neatentie", in Elena. Un exemplu de o semnificatie mai larga este situatia cartilor. Bibliotecile nu au carti romanesti. Elevii nu au manuale si dictionare decat in jur de 50%. Iar daca cineva doreste sa tipareasca aceste carti in Romania, va trebui sa plateasca vama! Ucraina este singurul stat din Europa in care se percep taxe vamale pentru carti. Chiar daca vii cu donatii, coletele sunt tinute saptamani in sir in depozitele vamii; sunt controlate bucata cu bucata si iti trebuie zeci de documente insotitoare, inclusiv de la Sanepid, cum ca nu au gandaci, nu au gaze si nici mucegai. In plus, daca treci ca turist cu cateva carti la tine, trebuie sa le declari, sa spui ce contin, despre ce e vorba in fiecare, etc. Iar daca te uiti mai atent pe formularul declaratiei vamale, vei gasi cartile alaturi de... droguri, arme, valuta! Deci, tratament egal pentru "Istoria Romanilor" si heroina sau automate Kalasnikov!"Istoria? O fraza de dansii inventata..."

- Cat timp face cu posta terestra "Formula As" pana la Cernauti?
- Nu mai putin de trei saptamani (deci, mult mai mult decat pana in Australia!- n.r.). O scrisoare, de asemenea, nu ajunge mai devreme de o luna. Si, nu o data, corespondenta, mai ales din Romania, vine gata... citita!
- Daca nu s-a acceptat ca sunteti un "popor bastinas deportat", cum era firesc, s-a acceptat, totusi, sa aveti invatamant in limba romana. Cum functioneaza acest sistem?
- Asa cum spuneam, pe hartie totul este aproape perfect. Exista si in Constitutie un articol cu privire la dreptul la invatamant in limba materna. In realitate, in ultimii trei-patru ani, s-au elaborat trei asa-zise conceptii de trecere a invatamantului in limba romana la invatamant in limba de stat. Parlamentul le-a respins, dar Ministerul Invatamantului a trecut prin Guvern o hotarare (Ordonanta 33) prin care se limita invatamantul in limba materna. A iesit scandal, am protestat, s-a renuntat... pe moment. Societatile romanilor ("Mihai Eminescu", Acdr, "Aron Pumnul" si altele) au reactionat dur. S-a pornit pe alta cale: seful Directiei Regionale a Invatamantului Public a anuntat ca se va constitui (Ordinul nr. 89) o "Comisie de experti" in vederea "determinarii oportunitatii folosirii cartilor in limba romana in procesul de invatamant si elaborarea recomandarilor metodice in ceea ce priveste folosirea acestora". Cred ca nu sunt necesare prea multe comentarii. Vom spune doar ca domnii de la Directie doresc sa vada cu ochii lor ce carti au primit scolile romanesti ca donatii din Romania. Acesta este adevaratul scop al Ordinului amintit.
- Se tem, oare, de cartile de istorie?
- Mai mult ca sigur, deoarece exista o mare discrepanta intre Istoria Bucovinei a lui Ion Nistor si diversele istorii ale Ucrainei, scrise de asa-zisi savanti, venetici din Galitia si din alte zone apusene (precum emigrantul Jukovski), care incearca in mod aberant sa conteste continuitatea si permanenta romaneasca in Bucovina. Pentru ei, ca sa ne inspiram din versurile marelui Eminescu, istoria e o "fraza de dansii inventata", si nu are nimic cu adevaratul obiectiv. Potrivit teoriilor lor, Bucovina este un pamant sfant ucrainean, iar noi - niste simpli venetici, adusi de soarta pe aceste ucrainene plaiuri... Aceasta este invatatura pe care o primesc copiii nostri in scoala. Noroc ca vin acasa si afla adevarul din cartile familiei, daca exista. Daca nu, ramane ca la scoala..."Calaul Stefan cel Mare si ucraineanul romanizat Eminescu"

- Fara indoiala, autoritatile de stat sunt destul de sensibile la problema romaneasca. Nimeni nu doreste acolo un Kosovo. Atunci, cine va pune piedici?
- Si noi recunoastem progresele facute in abordarea oficiala a situatiei noastre. Dupa lupte sustinute, am avut chiar succese notabile, cum ar fi deschiderea Consulatului Roman la Cernauti, infiintarea Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi", dezvelirea monumentului lui Eminescu, libertatea de a studia inRomania, redeschiderea unei Scoli Generale (nr. 29) in centrul Cernautiului, ajungandu-se iarasi la patru scoli, ca in perioada sovietica (nu vorbim de zecile de scoli romanesti de dinainte de "40) s.a. In acelasi timp, noi ne luam dupa viata de zi cu zi, dupa faptele primariilor si directiilor regionale si raionale, care sunt factori executivi pe plan local. Aceste institutii sunt, cum spuneam, "rupte" de Centru (noi stim ca numai in anumite directii...), iar actiunile lor intra uneori in contradictie cu ceea ce semneaza Ucraina la Bruxelles. Aici, pe plan local, asociatiile, organizatiile si presa de orientare nationalista au un mult mai mare impact si o influenta deloc de neglijat. Aceste organizatii au lansat recent, la 27 Iunie, Ziua Constitutiei Ucrainei, un Apel prin care au cerut: 1. Lichidarea celor cateva inscriptii bilingve din localitatile romanesti; 2. Limitarea ariei de raspandire a postului de radio in limba romana (difuzat prin cablu), care ar "romaniza", chipurile, populatia ucraineana (ii deranjeaza cele 25 de minute de limba romana fata de 14 ore de emisiuni in ucraineana); 3. Destituirea din functii a functionarilor care folosesc alta limba decat cea ucraineana in comunicarea cu populatia; 4. In orarele cailor ferate si auto, denumirile localitatilor din Romania sa fie scrise in limba statului (Radivti, in loc de Radauti etc.). "Ziua de 15 Iunie - se mai spune in Apel - este o zi de rusine nationala a Bucovinei Ucrainene", deoarece s-a dezvelit monumentul lui Mihai Eminescu, "un ucrainean renegat, nascut dintr-o mama galitiana si un tata ucrainean, care a renuntat la originea lui, s-a romanizat si, prin toata creatia lui, n-a facut altceva decat sa contribuie la romanizarea ucrainenilor din Bucovina. Eminescu a fost un dusman al ucrainenilor, iar pe teritoriul Ucrainei nu au ce cauta monumente ale dusmanilor". Daca in cazul lui Eminescu nu au reusit, autoritatile comportandu-se laudabil (cu toate ca exista amenintarea permanenta de profanare), in schimb, in cazul celuilalt mare "dusman" al ucrainenilor, Stefan cel Mare si Sfant, nationalistii au triumfat, ridicarea monumentului fiind stopata. Cererea noastra de a se permite ridicarea unui monument pe o colina de langa satul Voloca, in amintirea Bataliei de la Codrii Cosminului, unde a fost infrant craiul Albert al Poloniei, a fost inaintata de catre administratia regionala de stat istoricilor de la Universitatea Cernauti. Spre dezonoarea lor profesionala, 12 "doctori in istorie" au concluzionat "stiintific": "Pe teritoriul Ucrainei nu pot fi ridicate monumente domnitorilor straini", ignorand cu seninatate a cui era Bucovina si cat de mult era iubit Stefan de catre ucraineni la 1497 (anul amintitei batalii). Acolo unde te-ai fi asteptat mai putin, la Universitate, au triumfat in mod regretabil si jenant ideile nationalistilor tristi si ridicoli: "Stefan cel Mare? Calaul Galitiei si al Ucrainei, care a urmarit sa-i romanizeze pe ucraineni!". In realitate, ucrainenii fugeau din Galitia si isi gaseau adapost in Moldova lui Stefan, unde primeau pamant si din serbi deveneau tarani liberi, se asezau in satele lor, numite "slobozii". De aceea, culmea ironiei, primul document scris ucrainean este un cantec popular consacrat lui Stefan: "Dunare, Dunare, de ce ti-i apa tulbure?".Ostasul sovietic, Aron Pumnul, votca, sicrie si maturi

Dat fiind spatiul restrans de care dispunem, concentram interviul cu Vasile Tarateanu la cateva insemnari mai importante.
***

- Statuia lui Eminescu, romanii ar fi dorit-o in Parcul Arboroasa din fata Catedralei Ortodoxe Romane, acolo unde se afla inainte de a fi demolata de sovietici. Din pacate, locul este ocupat de uriasul monument al Ostasului Sovietic, "eliberatorul Bucovinei de sub jugul cotropitorilor romani", pe care, fara indoiala, nimeni nu va indrazni cel putin sa-l mute in alta parte. Nationalistii au avut insa grija sa dea jos celelalte insemne sovietice si rusesti, dar cu unele exceptii convenabile. Astfel, sunt pastrate cu pietate placile instalate de fostul Comitet regional de partid comunist (nationalistii sunt, se intelege, anticomunisti!), care comemoreaza foste personalitati bolsevice ucrainene remarcate prin lupta tenace impotriva "jugului cotropitorilor romani", pentru "eliberarea Bucovinei". Parca pentru a semana confuzie in "puritatea" luptei antiromanesti, sunt pastrate chiar si placile comemorative inchinate "romanilor" Kaniuk si Terletzki, membri ai Pcr, trimisi de Comintern pentru a contribui la destramarea Romaniei Mari.
- Vorbind despre Casa memoriala Aron Pumnul, aflam ca, in urma cu 11 ani, Primaria Cernautiului a hotarat ca in trei luni sa elibereze imobilul de pe strada Aron Pumnul 19, dar abia in urma cu o luna s-au eliberat doua camarute. Probabil ca in urmatoarele doua decenii se vor elibera si celelalte, dand astfel ocazia romanilor de a-si amenaja casa memoriala a dascalului celui mai mare poet al neamului lor.
- Referitor la situatia materiala a romanilor din regiunea Cernauti, Tarateanu nu gaseste "deosebirietnice". Toti deopotriva, romani si ucraineni, suporta cu stoicism (aici nu exista... cultura mitingului stradal si a grevelor generale) aceleasi consecinte ale unei interminabile tranzitii. S-au inregistrat insa unele note de originalitate: multora li s-a platit salariul in... lazi de votca sau maturi, iar unor pensionari li s-au propus chiar... sicrie! Initiativa stopata insa din fasa, in urma scandalului izbucnit in presa.
Gandindu-se la perspectiva, Tarateanu se arata pesimist. "Daca nu se intampla o minune", spune, "exista pericolul asimilarii. Romanii din Ucraina isi simt amenintata fiinta nationala. O sa ajungem ca romanii din Ungaria, daca se pun in practica diversele documente ucrainene din domeniul invatamantului, cum ar fi <<educatia tuturor elevilor in spiritul mentalitatii ucrainene>>." Ce inseamna asta? Poate raspunde cineva de la Consiliul Local.
In final, pentru a avea o idee despre stilul presei antiromanesti din regiunea Cernauti, reproducem un fragment din revista "Ceas" (nr. 21): "Timpul asteptarilor ca liderii romani se vor conduce dupa ratiunea sanatoasa si nu vor cere Statului Ucrainean prea multe concesii trece, de aceea este necesar un baraj juridic. (...) Se creeaza impresia ca ei sunt grav bolnavi, iar boala lor se afla in faza cand este necesara o interventie chirurgicala. Un astfel de chirurg trebuie sa fie Statul Ucrainean, si cu cat mai degraba se va implica el in evolutia bolii, cu atat mai benefice vor fi rezultatele tratamentului pentru tot organismul, pentru toata Bucovina si Ucraina".Ion Longin Popescu
(Fotografii din colectia "Arcasul")