Retete de imblanzit tranzitia
Cum a reusit un taran argesean sa porneasca o afacere
Sevastian Haiducu
"Ouaaa, de prepelitaaa, de la <<Formula As>>"
Saracie cu sens oprit
La tara, daca fanarul, hambarele si camara sunt pline, oamenilor nu le mai trebuie decat sanatate si pace. Indestularea este dovada ca nu sunt saraci, pacea o hotaraste Cel de Sus, iar sanatatea si-o pazeste fiecare, dupa cum stie sau poate. Niciodata n-ai sa auzi un taran roman, indiferent din ce regiune, spunand: "Sunt bogat!". Daca ii merge bine, el raspunde: "M-a ocolit saracia". Daca e sanatos, ofteaza: "M-a ferit Dumnezeu de boala"... Numai in judetul Arges am intalnit un taran cu telefon celular, care apuca adevarul de coarne, ca pe un taur, exclamand pe jumatate ironic, pe jumatate serios: "Mai bine sanatos si bogat decat sarac si bolnav!". Numele sau este Sevastian Haiducu. Anul acesta va implini 47 de ani. Este casatorit de un sfert de secol si are trei copii. Sotia, Elena Haiducu, s=a pensionat pe caz de boala la doar 44 de ani, insa are grija de gospodarie. Barbatul si-a pastrat serviciul de muncitor mecanic la statia de cale ferata a Sncfr-ului, ceea ce rotunjeste veniturile familiei, caci pensia nevestei ar fi insuficienta. Dar sotii Haiducu nu traiesc doar din banii statului! Ei au stiut sa profite de schimbarea timpurilor, fara graba si fara lacomie. De aceea "I-a ocolit saracia"... Desi regreta ca au "ratat unele oportunitati", simplul fapt ca vorbesc in acest fel sprintar, ca niste oameni de afaceri de la oras, este dovada ca Sevastian si Elena Haiducu au devenit niste tarani emancipati, pentru care timpul nu a incremenit in 1989...Satul cu doua biografii
Comuna Baiculesti este despartita pe din doua de raul Arges, atat la propriu, cat si la figurat. Satele care sunt pe mana dreapta, cum te uiti la vale, au scapat de colectivizare in perioada comunista. Cele care se afla dincolo de apa, in stanga, n-au fost la fel de norocoase. Acest fapt a avut urmari hotaratoare pentruviata comunei. Astazi, deosebirile dintre cele doua jumatati se vad cu ochiul liber. Cei dinspre deal si munte, la dreapta, sunt mai instariti si mai harnici. Ceilalti si-au pastrat lenea proverbiala a celor de la campie, o mentalitate paguboasa si teama pentru ziua de maine, ceea ce ii face sa se poarte ca niste oameni resemnati in noua ordine sociala. Primii s-au folosit de caderea comunismului tocmai pentru ca nu a fost nevoie de o schimbare drastica a obiceiurilor, caci munceau aproape la fel de mult si inainte. Cealalta jumatate continua sa umple si astazi carciumile satesti, bodoganind cu spor bahic impotriva guvernantilor. La deal, in schimb, nu se face politica pana nu se termina munca, dar s-a votat intotdeauna schimbarea, fiindca oamenii nu mai au nevoie de ajutorul statului decat pentru legi bine gandite si incurajatoare. La vale, somajul face ravagii, dar nu scoate din amorteala pe nimeni, deoarece lipsesc ideile, interesul si banii. Acum, in anul 2000, comuna Baiculesti din judetul Arges nu este impartita doar de apa raului, ci este divizata, practic, in doua comunitati rurale, cu mentalitati distincte, pe care tranzitia economica le indeparteaza din ce in ce mai mult una de alta.Fermierul din Tutana
Sevastian si Elena Haiducu au avut norocul sa traiasca "la deal", in jumatatea prospera a acestei mari asezari. Satul Tutana, unde barbatul s-a mutat dupa sotie cand s-au casatorit, are vreo 600 de familii. Nivelul mediu, destul de ridicat, al bunastarii satenilor se masoara dupa numarul autoturismelor personale si dupa multimea caselor nou construite.
In deceniul care a trecut, Sevastian si Elena Haiducu si-au cumparat o masina Dacia cu remorca, un tractor mic, o semanatoare de paioase, plus o instalatie de erbicidat. La banii de azi, toate acestea fac aproape cat doua apartamente in Bucuresti! Gospodarii au doua vaci, un cal si o caruta, cativa porci, o poiata plina de pasari si multi stupi. Ultima investitie mare a fost trasul apei curente si instalatia proprie de incalzire centrala. La acestea se adauga un hectar si jumatate de teren arabil, faneata si padure, in devalmasie cu soacra barbatului. Principalele surse de venit sunt aceleasi cu ale celorlalti tarani. Uneltele agricole inchiriate sau prestarile de servicii le aduc milioane de lei anual. La fel stupii si vanzarea produselor obtinute din gradinarit sau zootehnie. Beneficiile lor reusesc, de bine, de rau, sa tina pasul cu inflatia.
Sevastian Haiducu explica situatia ca un adevarat fermier american, intr-un limbaj incredibil pentru aparenta sa conditie sociala. "Asezarea e pe picior bun. Zona are un nivel foarte scazut de somaj, pentru ca putini si-au mai pastrat serviciul pe care il aveau la stat. Aici, majoritatea oamenilor fac comert destul de profitabil. Venitul agricol produs de fanete, paduri sau terenuri arabile este convertit in zootehnie, adica in produse lactate, branzeturi si carne. Toti tutanenii se scoala cu noaptea-n cap si muncesc. Sambata si duminica nu sunt zile de odihna. Lumea se urca in masinile cu remorca, incarcate "ochi" si pleaca la piata din Curtea de Arges, in apropiere, ca sa-si vanda marfa perisabila, pe care nu o poate tine acasa multa vreme. Este drept ca in ultimii doi ani au mai scazut beneficiile putin, din cauza puterii de cumparare ceva mai redusa a omului de rand. Dar fiecare reuseste sa se descurce in felul sau, descoperind alternative de afaceri. Chiar eu, printr-o fericita intamplare, pentru care vreau sa multumesc in mod public revistei <<Formula As>>, ma numar printre cei care si-au diversificat comertul.""Mai bine sanatos si bogat, decat sarac si bolnav"
Elena Haiducu este cea care povesteste cum s-a intamplat. "Mergand uneori la Curtea de Arges, in piata, ca sa vand diferite produse, am observat ce multa lume cumpara <<Formula As>>. Am luat-o si eu, de curiozitate, pentru prima oara acum cativa ani. La inceput, am citit-o sporadic. Foarte curand, ocumparam regulat. Acum doi ani, ne-am abonat. Chiar in acea toamna, sotul meu a descoperit ceva neasteptat... Au fost mai multe articole la rand despre cura cu oua de prepelita. Cand ne-am socotit posibilitatile, ne-am dat seama ca putem incerca si noi aceasta mica afacere. In februarie 1999, am cumparat 55 de oua si am improvizat un incubator. Din cei 32 de pui reusiti au supravietuit 17 femele si 13 masculi. I-am crescut si i-am lasat sa se inmulteasca. Apoi ne-am dus in piata si am inceput sa vindem oua de mancat, pentru cura, pentru incubatie si chiar pui, la preturi diferite, fireste. Eram primii din Curtea de Arges cu ideea asta, de aceea profiturile au fost neasteptat de bune. Pe urma s-au luat si altii dupa noi, dar numai eu strigam la taraba: <<Ouaaa, de prepelitaaa, pentru curaaa, de la "Formula As">>. Intre timp, am construit un cotet special pentru prepelite si am cumparat un incubator electric romanesc, cu termen de incubatie de 17 zile. Sotul meu a avut ideea sa stranga toate informatiile din articolele publicate in revista intr-un fel de rezumat (<<Terapia moderna cu oua de prepelita>>), tras la xerox, pe care il oferim gratuit cumparatorilor sau curiosilor. Asa ne-am largit clientela. Acum, am ajuns la o productie de circa 200 de oua pe zi, pentru un total de aproape 30 de femele, deci cu o productivitate de 75%, dar suntem in crestere."Oua la celular
Cererile au fost nesperat de mari si barbatul a fost pus in situatia de a-si cumpara telefon "la purtator", cum spune el, ca sa poata raspunde rapid comenzilor ce i se faceau. Asa a ajuns Sevastian Haiducu primul taran din Tutana cu telefon celular! El a avut inspiratia sa isi mentioneze numarul mobilului si adresa pe fiecare exemplar al rezumatului oferit gratuit. Dar sotii au inceput sa consume ei insisi oua de prepelita, descoperind efectele benefice ale acestui tip de cura. Sotia s-a simtit mult mai bine cu sanatatea, iar sotului i-a disparut ca prin farmec oboseala. Copiii au fost trecuti la aceeasi dieta, riguros respectata. Tot acest lant de surprize a avut drept urmare faptul ca intreaga familie a devenit suportera frenetica a revistei noastre. "Datorita unei asemenea gazete, am inteles cat de serioasa este gluma populara ce spune - <<Mai bine sanatos si bogat, decat sarac si bolnav>>, pentru ca exact asa ne simtim acum", spune Sevastian Haiducu. "Bine ar fi sa inmultiti retetele reusitei, fiindca oamenii au mare nevoie de ele. In ce ma priveste, multumesc <<Formulei As>> inca o data. Aveti prieteni de nadejde in noi. Acum, va citeste tot satul, dupa <<minunea>> care s-a intamplat in ograda noastra".
La Tutana, in comuna Baiculesti din judetul Arges, Sevastian si Elena Haiducu au devenit doi tarani emancipati, cu limbaj sprintar si idei de afaceri, deoarece au inteles, putin mai devreme decat altii, ca timpul nu se opreste niciodata in loc.Marius Petrescu
Fotografii de Emanuel Tanjala