Andreea Macelaru"E timpul sa ma impun mai energic"
Ten-portelan de blonda autentica. Par auriu de nordica autentica. Ochi albastri ca ai bunicului - lituanian si polonez in amestec. Trasaturi delicate ca ale mamei, considerata cea mai frumoasa actrita din Timisoara. Dar, daca-i spui Andreei cat e de frumoasa, se innoureaza. Prea i se spune cu subinteles: "De ce vrei tu sa demonstrezi ca ai si talent si minte, nu iti ajunge cum arati?". Nu, nu-i ajunge. Chiar daca ursitoarele i-au daruit multe, ea si-a propus sa faca si mai mult. Sa-si sporeasca zestrea naturala. Asa au crescut-o bunicii ei, de mica, de cand parintii s-au despartit. A inceput sa studieze pianul la doi ani, dupa alti sase a urmat si vioara, scoala de balet si germana. Adora baletul, pentru ea era o bucurie, nu o corvoada. Mai tarziu, in clasa a X-a, s-a apucat serios de italiana pentru admitere. Asista la cursurile Institutului Italian de Cultura si isi copia constiincios pentru acasa cele patru manuale de la biblioteca. "Nu aveam bani de xerox si trebuia sa ma pregatesc serios ca sa intru la Filologie - Limbi Straine." Ce s-a intamplat de-a ajuns pana la urma la Institutul de Teatru, n-am mai aflat. Tinerei doamne ii place sa se inconjoare de mister, ca orice nativ autentic din zodia Pestilor, ce-si sporeste farmecul tacand. Uneori.Alteori, prefera sa-si toarne gandurile cele mai intime in versuri.
- Nu ma gandeam sa devin actrita, si tata, actor ca si mama, imi spunea de mica: "Daca te prind prin teatru, iti rup picioarele".
N-a apucat s-o vada terminand Institutul, a murit tanar, acum sapte ani. Fiica a absolvit in "95 Actoria la clasa lui Alexandru Repan. El a distribuit-o in cateva spectacole, printre care "Underground", modernizare dupa "Azilul de noapte", in care juca foarte convingator partitura Natasei. La fel de buna afost si in "Tutti-Frutti", dupa comedia "Galcevile din Chioggia". Iar cu un foarte frumos spectacol dupa "Furtuna" lui Shakespeare, o adaptare ingenioasa a lui Gelu Colceag si Sergiu Anghel, numita "Cartea lui Prospero", a ajuns la Festivalul Studentesc din Liverpool. O deschidere minunata pentru cateva turnee in Ungaria si Germania, spectacol preluat si in tara de Teatrul Romano-American.
- Dupa ce te-ai angajat la "Nottara" ai mai plecat in turnee?
- Cu "Underground" am fost la Sevastopol, dar cu celelalte de la "Nottara" doar in tara. "Puricele"ne-a dus la Timisoara si Arad, dar "Orfanul Zao", "Cerere in casatorie" sau "Lungul drum al zilei catre noapte" n-au mers mai departe de Bulevardul Magheru.
- Pacat, pentru ca sunt spectacole bune, pe care le jucati de cateva stagiuni. In "Lungul drum..." al lui O"Neill ai interpretat cu verva si inteligenta o camerista care-i da replica spirituala Valeriei Seciu. Nu te-a intimidat marea ei personalitate?
- M-am temut la inceput, e o actrita puternica, dar am simtit ca, fara sa-mi spuna, m-a sprijinit si m-a stimulat. Asa incat pe parcurs imi parea rau ca n-am mai multe scene in care sa ma pot desfasura in voie.
- N-ai avut parte de multe roluri importante pana acum. De ce?
- Nu stiu decat ca e timpul sa ma impun, sa-mi parasesc discretia in care am fost educata si sa incep sa propun si eu ceva important pentru ca regizorii sa ma respecte si sa aiba incredere in mine. Curand implinesc 30 de ani si e timpul sa realizez un salt important in cariera.
- Sotul tau, Cristian Sofron, e actor cu mai multa experienta. El nu te ajuta? Cand v-ati intalnit?
- Nici el nu-i foarte bataios, nu-i place sa cultive relatii utile. Vrem sa ne impunem doar prin fortele noastre, dar in contextul de azi e foarte greu sa contezi doar pe munca ta. Cand ne-am intalnit? Eramstudenta in anul Iii si am fost distribuiti impreuna in "Santaj", preluat de Teatrul "Nottara". Asta se intampla in 1990.
Cristi: Am revazut recent, la televiziune, spectacolul nostru si mi s-a parut ca tine foarte bine ca actualitate a dramei - un conflict intre elevi si profesoara - si ca gradatie a tensiunilor. Doar ca eram mai tineri cu zece ani pe atunci. O, Doamne, cate amintiri frumoase ne leaga de acel spectacol!
- Lasa nostalgiile, Cristi, mai bine spune-mi cum e sa te casatoresti cu o fata asa de frumoasa. Nu te-a speriat gandul?
- A trecut catva timp pana sa ma pot obisnui cu cei care, pe strada, intorceau capul admirativ dupa ea. Acum ma simt mandru.
- Dar nu esti gelos cand in scena colegii iti imbratiseaza sotia?
- Am destula experienta artistica - nu uitati ca mi-am inceput cariera la 10 ani, filmand cu Sergiu Nicolaescu "Si atunci i-am condamnat pe toti la moarte". Am tot avut timp in acesti 30 de ani sa invat ca "asa-i in teatru si in cinema".
- Si acasa cum e? Canta cocosul, ca-i mai falos?
- Cantam pe rand, e mai bine decat in cor.
Andreea: Apropo de cor, stiti ca eu am facut parte din corul Catedralei "Sfantul Iosif", apoi ne-am desprins un grup vocal cu care am dat concerte de muzica clasica. La Biserica Anglicana am cantat "Magnificat" de Bach, "Recviem"-ul de Gounod si "Gloria" de Vivaldi.
- Mi-au spus colegii vostri din teatru, Bogdan si Clara Voda, ca ati avut si-un reusit concert de muzica religioasa la Viena.
- A fost extraordinara noaptea aceea, in care am inceput sa colindam la scara hotelului de tineret unde eram gazduiti, dupa ce ziua dadusem concertul nostru de colinde vechi romanesti, germane si madrigale la Sala "Credit Anstaldt", in fata unor diplomati care ne-au aplaudat entuziasmati. Dar parca ne-am simtit si mai bine cand am inceput sa colindam in holul hotelului, unde era o acustica foarte buna si treptat au inceput sa se adune locatarii, pana nu mai era loc de respirat. Am iesit in strada si acolo am dat peste un grup de peruvieni care isi cantau cantecele lor ca sa-si faca reclama pentru caseta pe care o lansau la Viena. A urmat un fel de "dialog" intre coruri si totul a sfarsit ca intre latini, cu imbratisari si pahare ciocnite. Canta parca toata Viena impreuna cu noi in noaptea aceea sfanta.
- Mai aveti asemenea amintiri din viata voastra comuna?
- Da, excursiile noastre de pe munte si mai ales acel loc de care v-am vorbit, in Fagaras, o cabana micuta - Piscul Alb - amenajata de doi soti cu care ne-am imprietenit repede. Anul acesta extind cabana-pensiune, construiesc si grajduri pentru cai - vor sa faca o baza hipica, amenajeaza si un lac cu pesti, curand va fi un punct turistic minunat de recreere.
- V-ati intors ieri de-acolo, v-ati odihnit bine?
- Da, dar am dat si o mana de ajutor la ingrijirea animalelor. Eu ador animalele si am "dadacit" doi pui de caine ciobanesc. Misunau prin preajma si viezuri si veverite simpatice, era o incantare. Doar ca o lasasem pe Xena noastra - pisica de acasa - in grija unor vecini si imi statea gandul la ea.
- Voi ati botezat-o Xena?
- Am gasit-o in fata usii noastre, micuta, de o luna, jigarita si urata foc. Tocmai plecam trei zile lamunte, i-am lasat ceva de mancare in fata usii si am crezut ca n-o mai gasim. Dar ea nu s-a miscat trei zile de pe prag, a miorlait intruna, niste vecini i-au dat apa si mancare, si cand ne-am intors ne astepta. Cum sa n-o adopti? Am ingrijit-o si acum arata ca o printesa - e corcitura de birmaneza cu maidanez, are o coada superba, neagra, spicata cu bej, si pare fioroasa. I-am zis Xena pentru ca e o luptatoare ca personajul din serial: s-o vedeti cand ataca mustele, parca se pregateste de razboi. Azi implineste doi ani si ne grabim sa ajungem acasa sa-i oferim ceva special la cina.
- In teatrul vostru exista vreo cinci cupluri tinere - cred ca e un record intr-un singur teatru - si mai toti incep sa aiba copii. Voi ce aveti de gand?
- Iubim si noi copiii si asteptam sa se decida unul sa apara si in casa noastra. Pana atunci, Andreea a botezat un nepotel, iar impreuna am fost nasii unor "miri ai anului 2000", la o emisiune realizata de revista "Unica" la Tv. Dar am ramas nasii lor si in afara ecranului.
- Voi unde v-ati cununat? Sper ca nu la televiziune...
- Ne-am cununat o data la Catedrala "Sfantul Iosif" - Andreea e catolica - si inca o data la Biserica "Enei", pentru ca eu sunt ortodox. Nasii nostri sunt Tania Filip si sotul ei.
- Aveti o locuinta placuta?
- Un apartament chiar in centrul Bucurestilor, pe care l-am reamenajat in intregime numai noi, fara sprijinul nimanui. Am realizat singuri totul, de la lingura la televizor.
- Va vedeti des cu prietenii, iesiti impreuna?
- Cristi are zilele lui fixe de intalnire cu baietii: duminica se duce la baschet, vinerea se intalnesc nu stiu pe unde...
- N-ai si tu jours-uri de cucoane?
- Ocazional, pentru ca nu reusim sa ne potrivim programele. Ma intrebati ce face o nevasta cand sotul se intalneste cu prietenii? Trebaluieste. Tot timpul se gaseste cate ceva de facut prin casa.
- Pe langa alte talente, sotia mea gateste extraordinar. Sarmalele facute de ea, ori puiul pregatit a la chinoise cu condimente alese sunt un deliciu.
- Andreea, ai ceva in pregatire si la teatru?
- Inca nu. Cochetez in schimb cu o televiziune particulara pentru o emisiune. Dar nu vreau sa vand pielea ursului din padure.
- Tot adori tu animalele, sper ca in Fagaras n-ati intalnit si ursi.
Cristi: Nu, dar cu harul pe care-l are Andreea, probabil ca ar fi reusit sa-i imblanzeaza si pe ei.Alice Manoiu