Eterna si fascinanta Romanie
Timp de cateva luni, soarta mai multor politicieni romani a fost legata, direct sau indirect, de copertele unui album tiparit cu bani multi si adevarati in eterna si fascinanta Franta. S-au schimbat, cum se stie, vorbe grele, s-au facut scenarii si sondaje de opinie, ma rog, afacerea a fost stoarsa si intoarsa pe toate partile de o anumita parte a presei si a scenei politice. Unii au comentat frauda ca atare, stiut fiind ca Bancorex era moara la care s-au macinat, in interesul catorva, banii tuturor, altii au protestat viguros impotriva continutului, pe care il considerau jignitor pentru poporul roman. Detestat sau apreciat, volumul cu pricina a fost cercetat, smuls din maini, rasfoit cu atentie, evocat si invocat in pagini de ziar si dosare de politie.
Femeia de pe coperta intai a volumului a devenit un fel de Jeanne dArc a romanilor, reprezentanta spiritului national, Cenusareasa cautata la toate raspantiile, fara identitate o vreme, apoi din ce in ce mai plina de biografie si romante. Ea a capatat chiar si un nume, Laura Grigoras, si o functie - vicepresedinta a Aliantei pentru Romania. Contextul estetic si prietenia sarguincioasa cu unul dintre cei care au ajutat la editarea volumului i-au dat greutate in negocierile din partid. Insa, ca orice mit, si muza volumului cu pricina a fost inlaturata, la greu, de sefii partidului. Dupa o scrisoare in care cerea socoteala liderului partidului pentru anumite inconsecvente, Laurei i s-a spus ca e o "tampita". Am citat dintr-un domn. Seful ei, altfel socotit bine crescut si prevenitor cu doamnele. Pe scurt, folclorica incarnare a Romaniei, si eterna si fascinanta, a fost facuta cu ou si cu otet pe linie de partid si a fost exmatriculata pe data.
Greul povestii abia acum incepe. Volumul care a varsat calimarile prin cancelarii si redactii este, afirma unii oameni de presa, un plagiat. Dupa cum s-a batut toba si moneda pe seama valorii intrinsece a volumului, cativa jurnalisti studiosi au descoperit ca albumul pare a acoperi sensul de dictionar al cuvantului "plagiat". Desigur, in tara mimetismului in floare, un plagiat, acolo, nu mai este bagat in seama, cand cel putin jumatate din computerele Romaniei ruleaza programe piratate, muzica pe casete este si ea furata, iar ultimii ani au aruncat pe piata mai multe idei primite de-a gata decat in 2000 de ani de cultura geto-daca. Autorul frantuzit al volumului, pretind ziaristii cu pricina, nu a avut prea mult de lucru. El a preluat idea si macheta unui volum aparut in perioada interbelica, tot la Paris. Volumul se intitula "Romania, peisajele, monumentele si poporul sau" si era prefatat de Octavian Goga. Autorul volumului, un anume Kurt Hielscher, marturisea ca a batut tara in lung si-n lat timp de doi ani. A parcurs 25 de mii de kilometri, a facut peste 5000 de fotografii din care nu a retinut decat 304. Exact ca autorul volumului postrevolutionar. Cu diferenta ca omul nostru din Paris a facut 80 de mii de kilometri. E drept, autorul albumului postrevolutionar a facut 80 de mii de kilometri si 45 de mii de poze. Epoca vitezei si a comunicarii obliga, nu-i asa? Diferentele dintre textele celor doua albume cam la atat se reduc. Si, fireste, la fotografii care, in volumul interbelic, spun specialistii, sunt cu adevarat artistice. Eterna si fascinanta Romanie!N.C. Munteanu