Ne scriu cititorii...
Miracole Crestine
Sfanta Fecioara injunghiata de pe Muntele Athos
Ma numesc Mihaila Elena Alexandra, am 16 ani si locuiesc in comuna Piatra Soimului din judetul Neamt. In urma cu un an, am auzit intr-o predica a unui preot istoria unei icoane deosebite, aflata la Manastirea Vatopedi de pe Sfantul Munte Athos. Ulterior, am cautat si alte materiale documentare despre aceasta icoana. Pentru ca "Formula As" are un continut enciclopedic, pe care eu il admir si il indragesc foarte mult, si pentru ca sa afle si altii minunile pe care Maica Domnului le savarseste, m-am hotarat sa va trimit spre publicare miracolul implinit de icoana cea sfanta.Icoana Esfagmeni
("Injunghiata")
Icoana facatoare de minuni Esfagmeni ("Injunghiata") dateaza din secolul al Xiv-lea si se afla in pronaosul paraclisului Sfantului Dumitru, din Biserica cea Mare a Manastirii Vatopedi, de pe Sfantul Munte Athos. Istorisirea despre aceasta icoana se afla intr-un manuscris din secolul al Xvii-lea, intitulat "Proschinitar al Manastirii Vatopedi", la capitolul "Despre Sfanta Icoana <<Injunghiata>> si minunea sa uimitoare".
Un ierodiacon care se ingrijea pe atunci de biserica, intr-una din zile fiind ostenit dupa o priveghere de toata noaptea, dupa ce-si termina ascultarea, merse la trapezar si ii ceru putina paine, spre a-si potoli foamea, care il chinuia grozav. Acesta, manios pentru cererea nepotrivita, caci nu era vremea mesei, il alunga, ocarandu-l ca pe un nesatios si rob al pantecelui. Atunci, ierodiaconul se manie la randul lui si, neputandu-si face singur dreptate, s-a intors furios in biserica, tinand un cutit in mana si spunand: "In desert ma obosesc slujind si ostenindu-ma in fiecare zi ca sa ingrijesc biserica aceasta, caci nici macar putina paine nu-mi dai, spre a-mi potoli foamea". Si, impins de diavol, veni in fata icoanei Maicii Domnului si, ridicand cutitul cu mana nelegiuita si plina de cutezanta, lovi in obrazul drept, aproape de ochi, al Maicii din icoana. "Si indata, prin minunile ei, Prealaudata Stapana, se deschise rana si tasni ca dintr-un trup viu, sange din belsug."
De atunci, icoana aceasta s-a numit "Injunghiata". Sangele care a tasnit din rana l-a stropit in ochi, orbindu-l cu desavarsire pe faptas. Acesta, vazand minunea nemaipomenita, a cazut plin de durere inaintea icoanei si, plangandu-si nelegiuirea, tanguindu-se si lovindu-si capul de marmura, se numea pe sine ucigas si nelegiuit si vrednic de a fi dat mortii.
Dupa putina vreme, toti parintii si fratii din manastire au aflat despre aceasta intamplare si au vazut cu totii rana de cutit, sangele care mai curgea din icoana, cutitul insangerat si pe ierodiacon zacand la pamant, ocarandu-se pe sine si zbuciumandu-se precum lunaticii, vorbind fara noima, ca un indracit, iar chipul Sfintei Icoane schimbat la fata si palid, precum al unui om fara de viata. Toti se cutremurara, incremeniti de teama. Atunci, egumenul facu impreuna cu intreaga obste priveghere de toata noaptea, cantand si rugand-o pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa-Si inceteze mania asupra vinovatului si sa Se milostiveasca si sa ierte nelegiuirea plina de indrazneala ce o savarsise nenorocitul acela.
Nu dupa multe zile se arata Nascatoarea de Dumnezeu in vedenie egumenului, zicandu-i ca pacatul nefericitului s-a iertat si ca acesta va fi tamaduit de duhul lunatic care il muncea.
Ierodiaconul isi facu insa o strana inaintea icoanei, unde a stat numai in picioare, timp de trei ani incheiati, tanguindu-se pentru marea nelegiuire, pana cand a auzit dinspre milostiva icoana (care ii darui iarasi lumina ochilor) aceste cuvinte: "Ti s-a iertat pacatul, insa mana ta cea indrazneata sa ramana uscata in vremea vietii tale, iar dupa moarte - nedestramata". Si asa a fost. Dupa moartea lui, tot trupul i s-a destramat, numai mana nu. Aceasta se afla si astazi asezata intr-o racla sub acea icoana, marturisind vadit minunea savarsita. Iar rana din care a curs sange se vede si astazi.
Si ard dinaintea acestei icoane candela vesnica si lumanare nestinsa.Mihaila Elena Alexandra -
Str. Pod Cazaci nr. 645, loc. Piatra Soimului, jud. Neamt
</b><b>Viziune cu Maica Domnului
Stimata d-na Sanziana Pop,
De cand ma stiu, credeam ca sunt ateu. La o ora de religie, elev fiind, m-am pomenit ridicandu-ma din banca sa-i pun parintelui, grozav de inteligenta intrebare: "De ce zicem de Maica Domnului ca e Fecioara?". La asa o intrebare, abia acum ma infior. Au trecut atatia ani de atunci. Zilele si noptile, goale de fior divin, au stapanit cu pustiul lor tineretea mea. Dar pana cand? Pana intr-o zi care, parca, anume mi se pregatise...
Daca ar veni cineva la mine acasa, ar vedea o icoana langa care imi pun capul pe perna sa adorm. Si nu-mi mai este frica de nimeni si de nimic. Este cea mai stranie icoana. E atat de neobisnuita si nu seamana cu nici o alta. E Maica Domnului, dar are trei maini. Povestea e bizara. Intr-o seara, proprietara icoanei impreuna cu o prietena erau la ruga, ca de obicei. Una a spus la un moment dat: "Doamne, Maica Domnului, daca ne auzi si ne asculti, da-ne un semn...". In tacerea aceea tensionata, brusc a aparut o minge de foc, a facut inconjurul incaperii si s-a asezat pe icoana. Femeile s-au trezit din transa intr-un tarziu, cand mingea de foc se stinsese de acum. Cu mare grija si tematoare, ele cercetau icoana si au vazut a treia mana. Nu era mana pictata de artistul necunoscut, ci era chiar mana Maicii Domnului, care a sfintit in acest fel icoana. Am gasit aceasta intamplare bizara intr-o pagina de ziar. Am decupat icoana, am asezat-o pe un suport tare si de-atunci nu incetez sa-mi cer iertare pentru prostia din tinerete. Si ma credeti, doamna Sanziana? De doua ori a venit Maica Domnului la mine. Prima data, mi s-a aratat asa cum o stiu din icoana. Sta dreapta, in picioare, fara Fiul Sau si ma priveste fix, ma cerceteaza si-mi patrunde in suflet. Dispare brusc, iar eu nu-mi mai gasesc locul de tulburare. Ma rog in continuare. Mai trece o luna si apare iarasi. E noapte, dar lustra s-a aprins puternic, ca de la sine. Maica Domnului sta pe scaun, iau si eu loc, in fata Ei, sotia mea doarme. E o imagine pe care nu o voi uita niciodata. Drapata in voaluri albastrii, ca de calugarita, o vad acum de aproape. Pare sa aiba varsta dinainte de Adormire. Chipul e altul decat in icoana, usor tras, parand suferind, are ochii negri, nasul subtire, fata luceste in lumina lustrei. Imi cere mana dreapta. Mana mea intre mainile Maicii Domnului! Si o aud clar, in cea mai pura limba romaneasca: "Vei fi un mare savant, un om cu noroc". Si, brusc, lumina se stinge. Au trecut sapte ani de atunci! Sotia mea a murit in urmatoarele luni. Adesea, ma intreb daca nu cumva am avut halucinatii. Cele obisnuite, ale misticului. Dar oare acela le are? Acum, imi cunosc viitorul si astept cu nerabdarea copilului darurile mult asteptate, pentru care am ratacit o viata intreaga. Daca ar veni cineva la mine, ar vedea aceasta icoana neasemuita...C. Constantinescu -
Str. Baba-Novac nr. 1, bl. S3, sc. A, et. 9, ap. 48, Bucuresti
Un duhovnic deosebit
</b><b>Parintele Mihai
din comuna Sacu, jud. Caras-Severin
Ma numesc Csilla, sunt de profesie inginer, si in urma cu trei ani si jumatate am trecut, din convingere profunda, la ortodoxie, din randul Bisericii Reformate. Urasc publicitatea si de aceea va rog sa nu-mi publicati numele intreg. As vrea doar sa va atrag atentia asupra unui duhovnic deosebit, care slujeste in satul Sacu, din judetul Caras-Severin. Acest preot este de o smerenie coplesitoare, de aceea s-ar putea sa se supere ca-l mediatizez, dar nu ma pot abtine, considerand ca poate sa le fie multor nefericiti de-ajutor. Despre viata dansului nu stiu prea multe, doar ca are o sotie si doua fete. Stiu insa ca are o blandete si o dragoste de Dumnezeu si de aproapele imensa, iar in timpul predicilor pe care le tine in timpul slujbelor ii curg lacrimile pe obraz. Este si suferind, dar isi poarta crucea fara sa spuna lumii. Probabil, suferinta sa fizica se datoreaza si lipsei incalzirii din biserica, parintele Mihai fiind aproape tot timpul acolo, neavand timp pentru odihna, din cauza slujbelor si a nenumaratilor necajiti, cu felurite probleme, care il cauta si-i cer ajutorul. Credinciosii care i se adreseaza sunt indemnati de parinte sa tina post, timp in care parintele se roaga cu o putere ce nu se poate descrie. Trebuie sa participi la rugaciunile si slujbele lui, ca sa-i simti forta duhovniceasca. Cei care fac ce le spune parintele si, bineinteles, au si credinta, nu exista sa nu simta la sfarsit puterea rugaciunilor si a postului, datorita carora Dumnezeu ii da necajitului si familiei sale cele trebuincioase sufletului si trupului.
O dovada a smereniei parintelui Mihai este si harul lui de a face exorcizari. Aceasta lupta cu diavolul nu si-o pot asuma decat putini preoti (ortodocsi).
Au fost ajutati de Dumnezeu prin rugaciunile parintelui Mihai oameni din toate categoriile sociale, de toate varstele si ocupatiile. Multi se gandesc la el cu recunostinta, se roaga pentru sanatatea lui si se intorc - ori sa-i multumeasca, ori "sa se mai inscrie" la inca un canon.
Merita sa-l cunoasca mai multa lume si, cine stie, poate mai sunt si alti necajiti care au nevoie de ajutorul lui.
Cu aceasta, inchei elogiul meu adus parintelui Mihai de la Sacu, desi ar fi multe de povestit. Doamne ajuta!
Cu stima,Csilla - Caransebes
RugaciuneDedicata fiului meu, aflat la prima lui impartasanie:Ti-e sufletul ca un cires in floare
Ti-n floarea lui tot soarele il ai
Esti mii de ramuri si-o privighetoare
Ce cAnta seara-n fiecare ram.
O, Doamne, acum, cAnd nimeni nu mai poate
Sa biruie-al ispitelor tumult,
Cand inspre iad duc drumurile toate
Iar inspre Rai mai duce-un singur drum,
Trimite-i ingeri astfel sa il poarte,
Sa nu il intineze nici un gres
Ca sufletul sa ti-l predea la moarte
Curat ca floarea alba de cires.
Nastase Maria - Bucuresti
Curier
"Caut un preot care sa ma dezlege de blestem"
Din motive personale, nu imi voi da numele, lucru pentru care va rog sa ma iertati.
Faptele sunt urmatoarele: acum circa 33 de ani, din cauza unei certe pe motive puerile, am fost blestemat de mama mea. Cu timpul, am uitat de acest lucru, iar ghinioanele pe care le-am avut, le-am pus pe seama vietii. Dar cand am inceput sa-mi dau seama ca-mi este afectata si familia, mi-am amintit de intamplarea petrecuta demult. Nu-mi permit sa va rapesc timpul, dar va asigur ca in casa noastra lucrurile merg din rau spre mai rau, ca ne confruntam cu totii (eu, sotia mea, fiica, ginerele si nepotelul) cu mari probleme de existenta. Nu putem castiga un leu fara ca apoi sa pierdem trei, toate ne merg de-a-ndoaselea, nimic nu ne reuseste, totul evolueaza spre ruina. Nu mai am serviciu si nici perspective (din cauza varstei si pregatirii), sotia mea are numai ghinioane la locul de munca, fiica munceste degeaba, ginerele nu mai are serviciu, nepotelul se imbolnaveste foarte des. Nu mai avem nici un ban.
Rugamintea mea este ca, in limita posibilitatilor, sa inserati rugamintea mea in revista, si anume: daca stie cineva in zona judetului Iasi (repet ca nu mai avem bani pentru a ne deplasa) un preot cu har (nu vreau sa apelez la magie), capabil sa ma ajute, sa-mi spuna unde pot sa-l gasesc. Cu multumiri anticipate,S.S.D. - Iasi