Jazz alb si umor de cinci steleBlazzaj
"Esenta muzicii noastre este cautarea"
Dupa doi ani scursi de la infiintarea sa in Timisoara, dupa lansarea unui Cd ("Atentie! Blazzaj") si numeroase concerte prin tara, Blazzaj ramane una dintre cele mai tonice si mai interesante formatii ale muzicii romanesti actuale.
Rar mai vezi astazi la un loc atatia oameni destinsi, degajati, lipsiti de griji si crispari, ca la un concert Blazzaj. Danseaza lejer, fiecare dupa capul lui, fara sa tina seama de vreun stil, asa cum se intampla si pe scena, de unde razbate un amestec de jazz, funk, hip-hop, rock, latino. Solistul vocal canta ce canta, apoi coboara cu miscari spasmodice si haioase, asemenea unui veritabil personaj de desene animate, si danseaza impreuna cu publicul minute in sir. Placerea si bucuria de a canta fac ca totul sa para o joaca. O joaca in spatele careia se afla cativa muzicieni de mare talent, banateni si ardeleni in mare parte, tineri cu mintea deschisa si cu un simt al umorului de cinci stele.
Florin Barbu este, alaturi de Eddie Neumann, fondatorul Blazzaj-ului. A ajuns la Timisoara ca student la Medicina, pe ruta Sibiu - Medias - Resita, insa dupa trei ani de studiu a renuntat la facultate infavoarea muzicii. A invatat singur sa cante la bas dupa ce, la 14 ani, si-a imprumutat bicicleta unui vecin in schimbul unei chitare bas, care-l fascina. Trupa in care a cantat vreme de patru ani (" 94-" 98), Arca, avea aceeasi sala de repetitii cu formatia saxofonistului Eddie Neumann. Cei doi ramaneau dupa repetitii sa cante impreuna si, intelegandu-se atat de bine pe plan muzical, au decis sa infiinteze o trupa. "Am cantat cu Blazzaj in Timisoara, Arad, Bucuresti, Bistrita, Cluj-Napoca, Targu-Mures, 2 Mai, Vama Veche. Peste tot am fost bine primiti, insa cel mai mare succes l-am avut in Ardeal. Parca acolo publicul este mai destins, mai atent la ce se intampla pe scena, se bucura mai mult de muzica."
Tavi Horvath s-a nascut in decembrie 1973 la Sannicolaul Mare si-a ajuns in Timisoara la 14 ani, la liceu. "Dupa ce am picat bacu", am gasit o chitara prin pod si de nervi m-am apucat de cantat. Apoi, la facultate, pe cand eram pletos, m-am intalnit cu cativa fosti colegi si-am hotarat sa facem o trupa. Nu stia nici unul sa cante, dar ne-am ales fiecare un post, unul ca vrea la chitara, altul ca bate in tobe. N-avea nimeni curajul sa cante cu vocea, asa ca am zis: <<No bine, hai sa ma fac eu vocal>>, si asa am ramas." Desi canta in paralel cu trupa Implant pentru refuz, cu care a lansat trei albume, el este, din primavara lui " 98, si solistul vocal al Blazzaj-ului. "Textele sunt scrise de mine si de Eddie. Nu avem nici o regula, uneori incepem cu textul, alteori cu muzica. Acum avem de pilda o piesa scrisa special pentru Ziua de luptaimpotriva drogurilor: <<Stai curat/ Fii treaz, mentine-ti mandria/ Realitatea-i mult mai dura/ Decat filmul sau p(r)oezia>>. Avem prieteni dependenti, carora drogul le-o ars creierii. Stati deoparte de ele! Mai avem o piesa, <<Sase pentru Eddie>>, care are urmatoarea poveste: Intru eu intr-un bar, vad sase fete frumoase la o masa, blonde, roscate, brunete, si le intreb daca am si eu loc langa ele. Raspunsul e: <<Nu se poate, suntem sase pentru Eddie>>! Drept pentru care a trebuit sa ma feresc cateva saptamani din calea sotiei lui Eddie."
Pentru Tavi, cel mai important este momentul in care comunica cu publicul. "Noi pentru asta cantam. Cand urcam pe scena, totul merge altfel, ne simtim foarte bine impreuna si suntem convinsi 100% de ceea ce cantam. Este extraordinar, ma simt tare multumit cand vad cum oamenii se agita, danseaza, intra intr-o stare, au aceeasi vibratie cu trupa."
Un alt membru de baza al Blazzaj-ului este chitaristul Horia Crisovan. Mai subtil si mult mai liber decat in trupele din care il cunoastem, Neurotica si Stepan Project, Horia are aici rolul "maionezei care leaga salata orientala", cum ii place sa spuna. In afara de peregrinarile pe ruta Timisoara-Bucuresti si de munca in studiourile de radio (este un foarte apreciat tehnician), Horia este pasionat de ciclism, parcurgand zilnic zeci si zeci de kilometri pe doua roti.
Mezinul trupei este trompetistul Petrica Ionitescu (nascut in martie " 76 la Lipova, Arad), ce a absolvit anul trecut cursurile Conservatorului din Timisoara. A ajuns la Blazzaj dupa ce a cantat dixieland cu Juniors Jazz Band si jazz-rock cu Blue Note, iar in prezent face parte din Filarmonica aradeana.
La celalalt pol al varstei, se afla bateristul Vali Potra, 36 de ani, ce vine din Salonta, judetul Bihor. El a inceput sa cante intr-o trupa rock, cu 20 de ani in urma, dupa ce a raspuns unui anunt dintr-un ziar. A continuat cu Impact si cu Abra, o formatie de succes in anii " 80, in special in mediile studentesti. Vali este considerat cyborgul trupei, tipul riguros care face ordine si-i tine in frau pe ceilalti. A ramas un fan al monstrilor pop-rockului britanic (Sting, Clapton, Phil Collins), insa este deschis oricaror idei si noutati muzicale. Ca si Eddie Neumann si Florin Barbu, Vali este casatorit. In afara de muzica, el este directorul unei firme de export-import romano-germana.
Cum libertatea este cuvantul de ordine la Blazzaj, iar piesele apar in variante diferite de la un concertla altul, nici componenta trupei nu este batuta in cuie. Anul acesta, au aparut doi noi membri: Raul Kusak si Ioana Alecu.
Ioana este brasoveanca si anul acesta a terminat Facultatea de Filosofie din Bucuresti. Are o voce aspra, perfect timbrata pentru blues si jazz, drept pentru care are la activ colaborari cu Johnny Raducanu, Mircea Tiberian si cu trupele Knock on Wood, Black Cat Bone. "Imi place mult la Blazzaj felul in care comunicam. Atmosfera asta de echipa e noua pentru mine."
Raul Kusak (nascut la Zalau in " 74) a inceput sa cante la 5 ani, la indemnul bunicii sale. A castigat in " 95 Festivalul de la Buzau, cu trupa Forceps, apoi a colaborat cu artisti pop precum Monica Anghel, Laurentiu Cazan, pentru ca din februarie sa devina "claparul" lui A.G. Weinberger si al trupei Blazzaj.***
L-am lasat la urma pe nr. 1 al Blazzaj-ului, totodata membru de baza al altor foarte apreciate trupe: Jazz Unit si Orient Express. Eddie Neumann s-a nascut in 1974 la Tulcea, "acolo unde fumul combinatului de aluminiu se imbina armonios cu tantarii". La 16 ani, a inceput sa cante la saxofon. A colindat alaturi de formatia profesorului sau, domnul Volanski, prin localitatile din Delta, cantand slagare romanesti si muzica usoara, iar apoi a plecat in celalalt colt al tarii, la Timisoara, pentru a studia Sociologia si a deveni un saxofonist in mare voga al jazz-ului romanesc.
- Eddie, cum vezi evolutia trupei, acum, la doi ani de la infiintare? Cat de greu este sa te mentii in avangarda, sa aduci mereu lucruri si idei noi?
- Am scapat de mult de sub control evolutia formatiei, pentru ca este vorba de o muzica originala, ce se naste practic pe scena, un stil nou, pe care nici noi nu stim sa-l catalogam. Deocamdata, ii spunem stilul "smuls". Ne cautam in continuare sunetul, identitatea, si asta-i tot farmecul, cautarea, care de fapt este esenta muzicii noastre. Mi-e teama de momentul in care vom inceta cautarea. Toate eforturile mele se indreapta in aceasta directie: ca oamenii sa nu inceteze a cauta in ei si in ceilalti.
- Tavi glumeste spunand ca atunci cand nu cadeti sub nici o forma de acord cu privire la o piesa, castig de cauza are cel ce da mai multe goluri de la 11 m.
- Din punct de vedere stilistic, suntem total diferiti. Venim fiecare din alte zone ale muzicii. In plus, suntem persoane orgolioase, avem discutii aprige cu privire la muzica, insa primeaza respectul pe care ni-l purtam reciproc si placerea de a canta impreuna. Asta imi doresc eu cel mai mult: ca de fiecare data, cand urcam pe scena, sa cantam cu acea bucurie nebuna, vecina cu extazul.Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)