Miza alegerilor 2000 este maxima
Niciodata nu a fost mai ridicata miza alegerilor din Romania ca in acest an. In 1990, cu 85% pentru Iliescu si 65% pentru Fsn, Opozitia aproape ca nici nu conta. In 1992, singura problema a fost cum se vor imparti voturile intre cele doua factiuni feseniste, iar Fdsn (devenit ulterior Pdsr) a guvernat fara probleme. Chiar si in 1996, putini credeau ca va avea loc o alternanta totala la Presedintie, in Parlament, la Guvern. Iliescu si Pdsr erau siguri pe ei. In anul 2000, nimeni nu mai poate fi sigur de nimic - nici Constantinescu si actuala coalitie ca raman la Putere, nici Iliescu, Melescanu si actuala Opozitie ca vor accede la Putere. Inca mai este orice posibil. De aceea, lupta este acerba. Dar nu echilibrul luptei da miza acestei confruntari. Ea vine de altundeva. Exista anumite circumstante care fac ca alegerile din 2000 sa fie unice prin consecinte.
Romania se afla mai aproape ca niciodata de doua dintre obiectivele ei strategice, de atingere a doua dintre interesele sale nationale - realizarea prosperitatii si integrarea euro-atlantica. Semnele de imbunatatire economica arata ca, dupa un ciclu de un deceniu al declinului, acum urmeaza un ciclu lung al prosperitatii. Uniunea Europeana si Nato ne incurajeaza mai mult ca niciodata, iar Fondul Monetar International si Banca Mondiala, o serie de organisme financiare europene, ca si initiativele din cadrul Pactului de Stabilitate - toate acestea converg catre ajutorarea tarii noastre, pentru scoaterea ei din groapa de potential si includerea Romaniei in marea familie a democratiilor occidentale. La acestea se adauga faptul ca Romania va detine presedintia Osce si exista sanse extrem de mari ca Adrian Severin sa devina Presedintele Adunarii Parlamentare a Osce. Aceste pozitii nu numai ca vor intari influenta Romaniei in Europa si in lume, dar vor apropia si mai mult tara noastra de politica mare a lumii, vor face din ea o tara atractiva. Cine va castiga puterea, va putea sa capitalizeze in mod serios si durabil pe ceea ce s-a facut inainte, in cei zece ani de tranzitie, dar mai ales in ultimii patru ani. Cine va castiga puterea in 2000, va culege roadele procesului de reforma inceput timid dupa 1989 si continuat hotarat, chiar daca nu in ritmul rapid necesar, dupa 1996. Cum sa nu vrei puterea? De aici decurge insa si o alta consecinta: cum sa nu te lupti pentru putere, prin toate mijloacele?
Sunt nedrepte reprosurile adresate clasei politice in anii din urma, mai ales din pricina angajamentului unor lideri sau partide, in lupta pentru putere, care este vazuta in metafore culinare oribile, de tipul "lupta pentru ciolan". Acestea sunt reflexele educatiei comuniste, ale orelor de invatamant politico-ideologic. Pai, tocmai acesta este rostul politicii - lupta pentru putere. Cata vreme democratia este reprezentativa, restul populatiei lasa meseria exercitarii puterii pe seama unor profesionisti care reprezinta diferite interese din cadrul societatii. Mai justificate sunt reprosurile cu privire la coruptia anumitor politicieni. Coruptie exista oriunde in lume, iar diferenta dintre eficienta luptei impotriva ei vine din soliditatea statului de drept. Insa coruptia nu caracterizeaza doar politicienii, ci si parti importante din administratie - indiferent cine este la putere - precum si din societatea civila. Iar lupta impotriva coruptiei depinde si de consolidarea democratiei, de intarirea clasei politice.
Miza luptei pentru putere s-a vazut anul acesta si din schimbarea ofertei cu care vin politicienii. Chiar si la nivelul executiv suprem, competitorii isi completeaza oferta clasica si personala cu o viziune pragmatica si de echipa. Noile formule de tandem (presedinte si prim-ministru) reprezinta o inovatie. Deja se vehiculeaza cateva tandemuri (Constantinescu & Isarescu, Melescanu & Stolojan, Iliescu & Adrian Nastase) si este clar ca oricine are pretentii la functia suprema nu va putea ignora acest tip de oferta. Prin urmare, vor mai aparea si alte tandemuri. O alta inovatie o reprezinta formulele de alianta preelectorala si postelectorala. Jocurile care se fac, scenariile de putere, discutiile sau chiar negocierile dintre partide, dintre lideri, toate acestea dovedesc ca asistam la o profesionalizare a vietii politice. Politica romaneasca a inceput sa se faca si in stil pragmatic. Pana acum, aliantele s-au facut mai mult pe afinitati doctrinare, ideologice, pe respingerea oricaror legaturi cu trecutul comunist sau democratic, chiar pe considerente de ordin etic sau civic. Cu certitudine, viitoarea coalitie care va guverna Romania nu va semana nici cu ceea ce a fost inainte, nici cu ceea ce este dupa 1996. Iar formulele rezultate in diferite consilii judetene sau municipale anticipeaza unele dintre viitoarele combinatii.
Miza alegerilor din anul 2000 este mai mare ca niciodata si pentru ca nu se va mai putea guverna in Romania fara a trece de la bun inceput la masuri hotarate, chiar dure, de reforma. Sigur ca este important daca va fi o alianta de stanga sau de dreapta sau o combinatie dreapta-stanga, dar pana la urma, indiferent de combinatie, tot aceleasi lucruri sunt de facut. Prosperitatea nu este posibila in Romania sau oriunde in lume fara o puternica economie capitalista. Trebuie lichidat intregul sector al economiei de stat, centralizat, ineficient, extrem de scump. Trebuie incurajata privatizarea si atragerea marelui capital strain, dar trebuie si masuri speciale pentru sustinerea capitalului autohton, a celor cu initiativa, dornici sa munceasca si sa faca bani, atat pentru ei, cat si pentru angajatii lor. Romanii trebuie sa invete ca marile averi nu se fac doar prin furturi, ca trebuie sa ii respecte pe cei care reusesc in afaceri in mod cinstit, impotriva coruptiei si a piedicilor puse de stat si de o legislatie inca precara. Doar dupa ce se vor face acesti pasi, doar dupa ce se va cladi in mod solid, abia atunci vor exista resurse bugetare pentru o protectie sociala eficienta. Daca se va merge doar pe o saracie suportabila, Romania este condamnata la esec.
Miza actualelor alegeri este enorma si datorita faptului ca presiunea sociala si cea a integrarii europene forteaza intarirea rapida a statului de drept. Cine va guverna Romania in viitor trebuie sa inceapa prin masuri ferme, sistematice, de intarire a puterii juridice. Statul de drept este atat de subred la noi, incat pare o fictiune. Din cauza tuturor circumstantelor enumerate, este clar ca vom asista la o batalie electorala dura, dar din care nu pot lipsi solutiile pragmatice. Nu se mai poate castiga precum in 1996 si cu atat mai putin precum in 1990 si 1992. Pe langa faptul ca politicienii au capatat mai multa experienta, si electoratul a invatat enorm. Prin urmare, va cantari altfel decat pana acum diferitele oferte. Chiar daca inca mai au succes prin sondaje de opinie politicieni si partide populiste, confruntarea cu platformele realiste, pragmatice, principiale ale celorlalti competitori va duce la infrangerea populismului. A venit vremea sa privim politica si altfel decat pana acum, adica in mod constructiv. Deci, inca un motiv pentru a afirma ca miza alegerilor din acest an este maxima: doar cei care vor construi vor rezista. Doar ei vor face istorie. Cine va castiga va fi obligat sa faca istorie. Daca nu se va conforma, va fi maturat de pe scena politica. De ce vorbim de pe acum despre toate acestea? Pentru a sti ce sa le cerem celor care vor intra in lupta.Dan Pavel