EvenimentIntalnirea "romanistilor" la Sinaia
- Cultura noastra sufera de pe urma indiferentei oficiale. Efortul Fundatiei Culturale Romane trebuie sprijinit -
Inceput canicular de vacanta 2000, ultima vacanta din acest mileniu. La Sinaia, orasul care acum un veac ii primea cu generozitate regala pe strainii veniti sa-si afle un rost pe aceste meleaguri, s-a desfasurat al treilea dialog al specialistilor "romanisti", emisari - romani si straini - ai culturii noastre in lume.
Organizator: Fundatia Culturala Romana care, cu profesionalism si daruire, duce de zece ani o bogata si eficienta activitate de propagare a culturii romanesti in lume, de aducere "acasa" a operelor romanesti din exil, ca si de mentinere a legaturii cu romanii-cetateni ai statelor vecine noua.
Tema actualei editii a dialogului: Cultura romana in lume. Participanti: cercetatori, profesori, traducatori, ziaristi, critici de arta.
Discutiile de la Sinaia referitoare la activitatea lectoratelor si catedrelor de romana din strainatate au relevat unele modificari de perceptie a strainilor asupra fenomenului cultural romanesc. Si situatia este diferita de la tara la tara. Astfel, daca Germania si Italia sunt tari cu o bogata activitate culturala romaneasca (exista asociatii culturale, reviste etc.), in Suedia, de 10-15 ani nu mai exista un cadru institutionalizat pentru cunoasterea literaturii romane, ci doar initiative particulare. Si interesul olandezilor pentru cultura romaneasca se afla in declin, mai ales dupa caderea Cortinei de Fier.
Un fenomen recent, manifestat in mai toate mediile universitare straine, este interdisciplinaritatea. Locul studentilor "filologi" meniti Turnului de Fildes este din ce in ce mai mult luat de studenti de la alte discipline: juristi, arhitecti, istorici, medici etc., interesati de cultura romana.
S-a vorbit despre interesul, crescut in ultimii patru ani, al maghiarilor pentru invatarea limbii romane, al romanilor din Ungaria pentru limba literara romana. Polonia, Slovacia, Ucraina, Finlanda sunt, de asemenea, tari in care interesul pentru limba si literatura romana, pentru cultura romaneasca se manifesta puternic. Dar... oficialitatile romane par anchilozate, deciziile se iau anevoie, majoritatea ambasadelor nu se implica asa cum ar trebui.
Este o mare lipsa de manuale, cele care exista sunt depasite si prost intocmite. Editura "Echinox" din Cluj a propus cu acest prilej o serie de manuale noi, destinate invatamantului din strainatate. Este doar un inceput.
Lipsesc cartile romanesti, firmele particulare care se ocupa de exportul cartilor punand preturi aberante. Biblioteca Centrala Universitara, cea care indeplinea aceasta activitate de export de carte, a fost inlocuita cu un Institut al Limbii Romane care demareaza greu. La Targul de Carte de la Varsovia n-au existat carti de vanzare.
S-au facut numeroase sugestii, ca initierea unor cursuri de limba romana pe langa centrele culturale romanesti (cum este cel de la Budapesta), dezvoltarea unei generatii de ghizi de turism, turismul putand fi una dintre substantialele surse de castig ale Romaniei, aderarea editurilor romanesti la "posta electronica" prin care o carte poate fi obtinuta in 48 de ore, o mai sustinuta activitate de propagare a muzicii simfonice romanesti, despre care nu se stie mai nimic in mediile muzicale din strainatate.
Si totusi, nesocotind dificultatile, trecand peste obstacole, entuziastii si inimosii "emisari ai culturii romanesti in lume continua cu devotament sa slujeasca aceasta nobila institutie.
Ar trebui ca, in afara de Fundatia Culturala Romana, si celelalte foruri - guvernamentale ori ba - sa se hotarasca sa devina mai prezente, sa se implice mai hotarat in propasirea culturala a Romaniei in lume.
Altminteri vom ramane inca mult si bine la periferia Europei si pierderile, implicatiile nefaste ale acestei situatii vor fi uriase.Sanda Anghelescu
E-Mail Muzical
- Ce mai faceti?
- Ce proiecte de vacanta aveti? -
Marin Constantin
"Paris si aer curat"
Ce sa fac, domnule Ionescu, chiar zilele trecute am concertat, toti madrigalistii, in cadrul Festivalului de Muzica Veche de la Miercurea-Ciuc. Am cantat si la Manastirea Sumuleu, in fata calugarilor franciscani. Acest festival are deja traditie, exista de pe vremea lui Ceausescu.
Noul director general al Unesco, succesorul lui Federico Mayor, japonezul Kochiro Matsura, i-a convocat pe toti ambasadorii Unesco de bonne volonte intre 26-28 iulie la Paris. Suntem vreo 300 in intreaga lume; eu sunt singurul roman. Printre ambasadorii alaturi de care ma voi afla la Paris se numara Pierre Cardin, actrita Catherine Deneuve si celebra soprana Montserrat Caballe.
Dupa Paris, ma voi duce, asa cum fac in fiecare vacanta, la casa parinteasca din Prahova, sa respir aer curat.
Eugen Sarbu
"La o bere rece, in august" Vacanta? Nu prea am vacanta. Dupa cum am mai spus pentru "Formula As", eu mai mult locuiesc in... avion: concertez in toata lumea, sunt membru in jurii internationale, sustin master classes. Nu-mi pot permite decat mici sejururi. Atat.
Peste cateva saptamani, voi sustine cursuri de maiestrie la Stuttgart si apoi voi da un concert. Nu am prea mult timp sa ma odihnesc, pentru ca va trebui sa fug in Portugalia, unde am programate cateva recitaluri - atat singur, cat si alaturi de sora mea, pianista Carmina Sarbu.
Dupa cum bine stiti, in fiecare vara vin cateva zile in tara. Asa ca, pe la mijlocul lunii august ne vom putea vedea si vom sta indelung de vorba, la un pahar de bere rece...Claudiu Ionescu
CarteSelectia Formula As
Eveniment editorial
•"Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit. Corespondenta inedita Mihai Eminescu - Veronica Micle. Scrisori din arhiva familiei Graziella si Vasile Grigorcea" Editie ingrijita, transcriere, note si prefata de Christina Zarifopol Illias, Editura "Polirom", 504 pag., 440.000 lei. Aducerea la lumina tiparului a acestei comori ascunse e cel mai spectaculos eveniment literar din ultima jumatate de secol si a starnit deja variate reactii, de la entuziasm la suspiciune, cu privire la autenticitatea manuscriselor sau la oportunitatea publicarii lor. Covarsitoare sunt reactiile pozitive, fiindca toate explicatiile expuse in prefata de Christina Zarifopol Illias, cu privire la provenienta celor 93 de scrisori inedite ale lui Eminescu adresate Veronicai Micle, celor 15 scrisori necunoscute pana acum ale Veronicai pentru poet, plus doua tot ale ei catre Harieta Eminovici si un bilet al lui Titu Maiorescu catre Eminescu, sunt convingatoare. Ramas fiicei ei, Valerie Micle, dupa moartea Veronicai, pachetul cu scrisori a ajuns la fiica lui Valerie, Graziella Nanu-Grigorcea, care le-a transmis la randul ei stranepoatei destinatarei, Ana Maria Grigorcea, casatorita cu diplomatul si senatorul Girolamo Messeri si stabilita in Italia. Dorinta lui Valerie, respectata apoi de descendentele ei, a fost ca aceste documente de familie sa nu fie facute publice. Cum sotii Messeri calatoreau mult, pachetul cu pretioasele scrisori secrete a fost depus in anii 50 in seiful unei banci si n-ar fi fost scoase la iveala niciodata fara insistentele de decenii ale Mariei Economu, mama Christinei Zarifopol. Ei ii datoram faptul ca avem acum la dispozitie tezaurul epistolar. Prietena si ruda prin alianta cu stranepoata Veronicai Micle, Maria Economu a perseverat in a o convinge pe Ana Maria Messeri sa redea culturii romane manuscrisele inedite si pana la urma a reusit. Pentru cine citeste volumul acesta, scrisorile isi vadesc nu doar incomensurabila valoare pentru istoria literara, ci si importanta ca documente umane: ele ne fac sa vedem in alta lumina mitizatul cuplu de indragostiti, dramatica lor poveste de iubire, in tot omenescul ei. De exemplu, o revelatie este faptul ca intre aprilie 1880 si decembrie 1881 cei doi s-au certat si au rupt legatura. "Episodul Caragiale", din pricina caruia posteritatea a taxat-o pe Veronica drept frivola, a avut loc in chiar aceasta perioada, cand se considerau despartiti definitiv (dupa impacare, Eminescu, gelos, nu pierde nici o ocazie de a-l injuria pe rivalul sau). Cine se asteapta ca scrisorile lui Eminescu sa fie romantice, poetice, "frumoase" va fi dezamagit. Epistolele trimise de la Bucuresti la Iasi intre 1879 si 1883 comunica, pe langa dorul de iubita, si intamplari cotidiene din obositoarea viata de gazetar, detalii despre bolile care il chinuiau, chestiuni administrative si financiare, neplaceri provocate de intrigi, de mutari, cautarea unor solutii practice pentru a locui impreuna. Iar Veronica, in corespondenta ei, se arata sfasiata intre nevoia de respectabilitate in societate si sentimentele de indragostita patimasa, intre "gura lumii" si dorinta de a-si trai marea iubire, zadarnicita de atatea piedici. De altfel, se poate banui ca era constienta de geniul iubitului ei sortit sa supravietuiasca prin opera de vreme ce a facut pe epistolele lui adnotari lamuritoare pentru un ochi strain, le-a datat si a sters de tot frazele intime. Interdictia de a le publica se pare deci ca nu ii apartine ei, ci fiicei care le considera probabil compromitatoare sau avea resentimente pentru iubitul mamei.
•Epistolarul inedit e o mina de aur pentru cercetatori (ca sa dau numai un exemplu, o scrisoare din 10 aprilie 1882 contine referiri la poemul in lucru: "Luceafarul"!), care urmeaza sa studieze scrisorile in paralel cu poemele din 1879-1883, sa completeze biografia eminesciana cu informatii extrase din aceste pagini s.a.m.d., dar si pentru cititorul obisnuit, avid sa afle mai multe despre poetul national. Editia publicata la Polirom e atat de scumpa fiindca s-a vrut cu adevarat demna de eveniment: o legatura splendida, hartie de calitate, facsimile extrem de bine scanate pentru fiecare scrisoare (nuanta hartiei si a cernelei sunt fidel reproduse; pe una din scrisori, purtand adnotarea Veronicai "a plans scriind-o", se vad chiar urmele lacrimilor lui Eminescu). Pentru cei neconsolati ca nu-si pot cumpara superbul volum, am aflat ca editura pregateste o editie populara, fara facsimile, la pret accesibil.
Adriana Bittel