Miracole crestine
Aparitiile Fecioarei Maria- Si in lumea catolica exista miracole pe care Biserica ezita sa le accepte, temandu-se de impostura si valva. Masele de oameni n-au nevoie insa de aprobari. Adorata de credinciosii catolici, Fecioara Maria li se arata si le vorbeste in mod frecvent. Relatarile de mai jos sunt o dovada a acestei prezente divine, atat in tarile din Europa de vest, cat si in cele din Rasarit -
Mama Rosa din San Damiano
San Damiano, un satuc de 250 de locuitori, este situat la 50 kilometri sud de Milano, in apropiere de Piacenza (20 de kilometri). Totul a inceput pe 29 septembrie 1961. Rosa Quattrini, o femeie in varsta de 50 de ani, maritata cu un agricultor local, avand impreuna trei copii, tocmai fusese adusa cu o ambulanta de la spital intr-o stare extrem de grava. Ea suferea de o peritonita perforata. Desi o operasera de mai multe ori, doctorii nu mai puteau face nimic pentru ea.In acea dimineata, Rosa Quattrini statea intinsa pe pat, fara sa se poata misca. Matusa sa, Adela, o ingrijea. Sotul sau, Giuseppe, plecase sa adune castane.
Spre pranz, cineva a batut la usa. O tanara femeie cerea cinci sute de lire drept ajutor pentru cumpararea a trei candele si trei lumanari destinate sa arda in Biserica Sfanta Maria din San Giovanni, in Rotondo, unde pe atunci oficia Padre Pio, celebrul calugar sanctificat de curand. Inca de pe atunci monah capucin purtand stigmatele domnului nostru Iisus Hristos, el se bucura in Italia de un adevarat cult. Ii fascina pe oameni prin predici pline de credinta si era venerat, inca din timpul vietii, pentru milostenia si vindecarile miraculoase pe care le facea.
Dar sa ne intoarcem la San Damiano. Matusa Adela i-a spus tinerei femei: "Suntem foarte saraci. Singurii bani pe care ii avem sunt o mie de lire. Dar nici acestia nu sunt ai nostri, pentru ca i-am imprumutat". Vizitatoarea a insistat: "Totusi, ar trebui sa participati si voi la cheta bisericii". Matusa Adela i-a raspuns: "Am participat la toate chetele, dar astazi este cu neputinta. In camera de alaturi se afla nepoata mea, Rosa, foarte bolnava si care sufera mult. Trebuie sa o ingrijim si nu avem decat o mie de lire". Tanara a intrebat: "Unde este nepoata ta?". Matusa Adela i-a aratat usa camerei. Femeia a intrat in camera in care Rosa statea intinsa pe pat. Tanara era foarte frumoasa, dar avea hainele vechi, uzate. Ea i-a spus Rosei: "Haide, ai incredere. Ce boala ai?". "Am pantecul sfasiat" - i-a raspuns Rosa. "Am fost adusa inapoi de la spital pentru ca nu mai exista nici o speranta."
In acest timp, Rosa a auzit clopotul bisericii batand de amiaza. Tanara femeie i-a spus: "Ridica-te". "Nu pot." "Da-mi mana." Rosa i-a dat mana, dar nu s-a intamplat nimic. Tanara, incapatanata, i-a spus Rosei sa-i dea amandoua mainile. Dintr-o data, bolnava s-a simtit traversata de un fulger ca o descarcare electrica. "Haide, ridica-te", i-a spus tanara. Rosa s-a ridicat si a inceput sa strige: "Sunt vindecata, sunt vindecata!".
Tanara femeie a rugat-o sa taca si sa se roage pentru Padre Pio. Rosa a ascultat. Dupa ce a spus rugaciunile, femeia si-a asezat mainile pe diversele cicatrice de pe stomacul Rosei si acestea s-au inchis pe loc. Apoi, i-a spus acesteia sa mearga sa-l vada pe Padre Pio. Rosa a repetat ca nu are nici un ban. Tanara i-a raspuns ca atunci cand va sosi momentul, va avea tot ce ii trebuie. In timpul acesta, matusa Adela, fermecata (si avea de ce!), a adus cinci sute de lire si le-a dat vindecatoarei miraculoase. Aceasta a plecat. In mod ciudat, oamenii care se aflau in afara casei familiei Quattrini nu au vazut-o, in timp ce micul Giorgio, fiul Rosei, isi aduce aminte perfect de trecerea ei.
In zilele urmatoare, Rosa a primit bani prin scrisori anonime, precum si haine noi. Ea a plecat la San Giovanni, cum promisese. Cand a ajuns in piata cea mare a orasului, femeia care a vindecat-o a aparut din nou. In mijlocul multimii, i-a spus Rosei: "Ma recunosti? Sa stii ca sunt Maica Mangaierii si a celor Indurerati. Dupa sfanta slujba, te voi conduce la Padre Pio, pentru care vei avea de indeplinit o misiune". Femeia a disparut. Dupa slujba, Rosa s-a simtit "indrumata launtric" catre Padre Pio, care i-a cerut sa se consacre mangaierii si ingrijirii bolnavilor. Din acel moment, imediat ce a terminat cu muncile campului si cele de acasa, Rosa a mers sa-i ajute pe bolnavi. Treizeci de luni mai tarziu, Padre Pio a chemat-o si i-a spus ca poate sa intrerupa misiunea care ii fusese incredintata. Trebuia sa mearga acasa si sa astepte noi meniri.
Pe 16 octombrie 1964, la pranz, Rosa se ruga, cand a auzit ca o chema cineva de afara. A vazut un nor mare, alb, stele de argint si de aur, trandafiri multicolori. Din nor a iesit un glob rosu. Din interiorul acestuia a aparut cea pe care Rosa a numit-o de atunci "Mama cereasca". Era inconjurata de o lumina orbitoare si avea pe cap o coroana de stele. I-a lasat Rosei un mesaj de dragoste si pace pentru toti oamenii, cerand ca ei sa se roage, pentru ca dorea ca toti sa scape de pedeapsa care se apropia. I-a spus: "Voi veni in fiecare vineri si iti voi spune si alte lucruri, pe care le vei transmite oamenilor".
Rosa i-a raspuns ca nimeni nu o va crede, mai ales ca este o simpla taranca ignoranta. "Nu am nici o putere, voi fi bagata la inchisoare." Vizitatoarea Rosei a spus: "Nu te teme, pentru ca iti voi lasa un semn. O sa vezi, un copac va inflori". Intr-adevar, un par care avea roade (era luna octombrie) a inflorit in aceeasi zi si a ramas asa timp de trei saptamani.
In anii care au urmat, pelerini din toata lumea au mers in zilele de vineri la Rosa, care a devenit pentru toti "Mamma Rosa". De fiecare data cand Fecioara Maria isi facea aparitia, ea transmitea lungi mesaje prin vocea Mamei Rosa. Chiar si Isus a vorbit prin gura ei, iar la San Damiano au avut loc numeroase miracole pe cer. In ciuda interdictiilor Bisericii (Vaticanul nu a recunoscut in cazul acesta aparitiile Fecioarei), pelerinajele au continuat. Cu toate acestea, in ultimele doua decenii, Mamma Rosa a trait complet retrasa si disperata. Aceasta minunata femeie, care n-a obtinut nici un beneficiu material de pe urma fenomenelor petrecute, a fost acuzata de practici oculte si de inselaciune. Nici macar parul cu roade inflorit in octombrie nu le-a dat autoritatilor de gandit.Matus, padurarul "nebun" din Turczovka
La fel ca si Fecioara Maria, care iubeste foarte mult aceasta parte a lumii, sa ne intoarcem privirile spre Europa de est. Mai exact, spre Cehoslovacia. Povestea se petrece in plin comunism, in 1958, la o suta de ani de la aparitia Fecioarei de la Lourdes. Totul a inceput pe un masiv impadurit, numit Schiwtschak, situat intre orasele Turczovka, Vysoca si Korna. Personajul principal al povestii este Matus Lasut, padurar la Turczovka, in varsta de 42 de ani, insurat si tatal a trei fetite. Intr-o duminica, pe 1 iunie 1958, cutreiera muntele Schiwtschak, pentru ca era de serviciu in acea zi. Matus era un om credincios, care mergea regulat la biserica. Catre ora noua dimineata a ajuns in varful muntelui, unde se afla o statueta a Fecioarei. Ca de obicei, a ingenuncheat in fata ei si a inceput sa se roage, rostind: "Tatal Nostru" si "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu". Dupa ce si-a terminat rugaciunile, a cules cateva flori pe care le-a asezat la picioarele Maicii Domnului. Dintr-o data si-a dat seama ca este inconjurat de trandafiri albi. Erau pretutindeni in jurul lui, cat putea vedea cu ochii. Copacii disparusera, fiind inlocuiti de trandafiri. Muntele parea luminat de atatea flori. Padurarul a ridicat ochii pe cer si a vazut, stand in picioare pe un norisor, o femeie de o frumusete neasemuita, subtire si inalta, deosebit de inalta. Un val ii acoperea parul. "La fel ca la Lourdes", s-a gandit Matus. Femeia era tanara, tinea mainile impreunate si de bratul stang era legat un sirag de matanii. Semana cu o regina maiestuoasa.
Padurarul a crezut ca innebunise. I se mai intamplase cu un an in urma, cand se ruga la o icoana a Fecioarei si aceasta isi schimbase expresia. In acel moment sublim, Matus nu a simtit nici un fel de teama. Fecioara pe care o vedea era simpla si frumoasa. Ea l-a facut sa se simta linistit, l-a transformat, pacificandu-l. Rochia ei alba scanteia. Matus s-a inchinat in fata unei asemenea maretii. A ridicat capul si ochii sai i-au intalnit pe aceia ai Fecioarei. Intr-o secunda, s-a transformat. Nimic nu a mai contat pentru el. Tot ce era in jurul lui a disparut, fiind captat cu totul de catre Fecioara. In liniste, Ea i-a dat porunci, miscandu-si mana dreapta, degajand o nespusa maretie.
Prima data a aratat cu degetul pamantul din dreapta lui Matus. Era acoperit in totalitate de trandafiri albi si inconjurat de un gard mic de lemn. Padurarul a vazut trei scanduri care erau dezlipite. A simtit ca trebuie sa ia toporisca pe care o avea atarnata la brau si sa le bata la loc. Fecioara a zambit si a luat mataniile in mana. I le-a aratat lui Matus, care s-a simtit jenat ca nu le are si el pe ale sale. Dar Fecioara l-a linistit din priviri. Apoi si-a indreptat mana spre statueta la care se ruga la inceput padurarul. Disparuse! In locul ei, aparuse un tablou care reprezenta lumea. Continentele si marile erau trasate cu claritate. In acest cadru s-au succedat mai multe harti. Culorile folosite i-au indicat semnificatia mesajelor Fecioarei. Una arata ca oamenii de la campie se lasasera prada coruptiei, in timp ce cei de la munte puteau spera in iertarea divina. Dedesubt era o inscriptie: "Tineti post, rugati-va pentru preoti, credeti in Dumnezeu". O alta imagine arata raul raspandindu-se pe Pamant. Un alt cadru arata ca o ploaie de foc se va abate asupra oamenilor. Sub el scria: "Daca oamenii nu se vor schimba in bine, vor veni catastrofe care ii vor duce la pieire". Au mai aparut si alte imagini apocaliptice. Totusi, unele dintre ele aratau si o lume in care domnea pacea.
Viziunea lui Matus a fost lunga. Ea a durat trei ore. Intr-un triunghi l-a vazut pe Iisus imbracat in alb, cu o mantie rosie, purtand o cruce mare. Din inima sa au pornit trei raze de foc, dintre care una l-a patruns pe Matus, aruncandu-l la pamant. Pana ce si-a revenit, au mai trecut trei ore. Locul era la fel ca inainte, acoperit de brazi, iar statueta Fecioarei se afla la locul ei. Dintr-o data, padurarul a vazut niste matanii in iarba. Era un dar de la Fecioara, un semn divin ca totul fusese adevarat.
In aceeasi seara, cehul a mers din casa in casa, cerandu-le iertare vecinilor sai pentru supararile pe care ar fi putut sa le aduca fara sa vrea. Oamenii au crezut ca innebunise. A doua zi, Matus a mers la biserica din sat. Ulterior, el a mai avut alte douasprezece viziuni ale Fecioarei, asemanatoare cu prima. Timp de trei luni, Matus nu a vorbit despre aparitiile Fecioarei. Apoi, le-a marturisit. Oamenii din Turczovka si din imprejurimi au plecat in pelerinaj in munte. Dar vestea ca padurarul innebunise (comportamentul lui se schimbase in mod radical) s-a raspandit repede. Matus a fost arestat si internat intr-un azil. Nu a iesit de acolo decat doi ani mai tarziu. Fara sa piarda un minut, a inceput sa duca la indeplinire ceea ce ii poruncise Fecioara: se ruga zilnic, rostea rugaciuni pentru preoti, facea penitente pentru pacatele oamenilor.
In prezent, Muntele Schiwtschak a devenit un loc de pelerinaj international pentru credinciosii catolici. Pe munte nu exista biserica, ci numai templul format din trunchiurile copacilor care se ridica spre cer. Au avut loc numeroase vindecari si convertiri. Si miracolul de la Turczkovka asteapta verdictul Bisericii.Andrei Cheran