Un diplomat foarte iubit de romaniExcelenta sa James Carew Rosapepe
Ambasadorul S.U.A. la Bucuresti
"Multi oameni de pe strada imi amintesc de matusile si de unchii mei din America"
Excelenta sa James C. Rosapepe, ambasadorul S.U.A. la Bucuresti, este, fara indoiala, cel mai mediatizat membru al corpului diplomatic acreditat in Romania. Nascut la Roma, in Italia, dar crescut in exigentele specifice ale comunitatii italo-americane din Maryland unde, intre timp a emigrat familia sa, d-l James Rosapepe a imbratisat o frumoasa cariera in Parlamentul statului Maryland. Pentru a da curs solicitarii presedintelui Clinton de a intra in diplomatie, d-l Rosapepe a renuntat atat la functiile din Parlament, cat si la afaceri, fiind secondat cu atasament de sotie, d-na Sheila Kast, fost redactor la renumita revista "The Business Week". Trimiterea familiei Rosapepe in diplomatie a fost, cum se obisnuieste, un semn de recunostinta pentru ajutorul acordat de d-l Rosapepe democratilor, in cursul alegerilor din 1992 si 1996. In loc sa-si arate recunostinta trimitandu-si protejatul in vreun paradis tropical sau in vreo ambasada "formala", unde nu ai altceva de facut decat sa ciocnesti cupe de sampanie la ziua nationala, presedintele Clinton a ales pentru "James" ce era mai greu: zona fierbinte a estului european. Si aceasta, pentru un motiv simplu: Bill Clinton stia foarte bine ca "latinul din Maryland" este un om extrem de activ, caruia nu-i place sa-si piarda timpul leganandu-se in hamac si purtand conversatii cu papagalii. Pana la urma, trimiterea d-lui James Rosapepe in Romania, o tara cu atatea probleme, a reprezentat ceea ce pe malurile Potomacului se defineste prin cuvantul "challenge", adica "provocare"..."Daca vrem ca Romania sa aiba succes, trebuie sa lucram in fiecare zi"
- D-le ambasador, ce stiati despre Romania inainte de a ateriza la Otopeni - un aeroport prea modest pentru a se fi auzit de el in America?
- In general, stiam cateva lucruri despre situatia politica a Romaniei, despre perioada comunista, despre pozitia ei fata de Statele Unite dupa 1989. Imi era cunoscut, desigur, ca aici exista o cultura latina, ca limba romana este asemanatoare cu italiana, limba parintilor mei, dar nimic mai mult. Tot ce stiu am invatat aici, dupa septembrie 1997 - data sosirii mele la Bucuresti. Primul lucru izbitor a fost sa-mi dau seama ca multi oameni de pe strada imi amintesc de matusile si de unchii mei din America. Acest lucru mis-a parut extraordinar, deoarece este un element de comunicare rapida intre italianul din mine si urmasii Romei din Carpati.
- Poate ca indepartatele noastre origini comune explica si simpatia pe care v-au aratat-o romanii inca de la inceput. Au simtit in dvs. pe "unul de-al lor". In plus, a impresionat pe toata lumea modul dvs. de a va manifesta in viata publica; ati spart tiparul diplomatiei de salon, cu frac si papion. Se spune chiar ca nu participati la prea multe receptii...
- Am fost si eu la cateva receptii simandicoase, dar biroul meu de lucru este locul in care ma simt cel mai bine. Aici am identificat oportunitatile de a ma implica in mod pragmatic, alaturi de romani, dar si de americanii din Romania, in medierea unor afaceri de anvergura si a unor actiuni umanitare. Lucrez cu romanii din mass-media, business si Guvern, incercand sa-i ajut sa intre in parteneriat cu americanii. Impreuna cu alti oameni din ambasada, incercam sa fim parte din acest proces.
- Si, totusi, opinia publica va vede ca pe un ambasador care a depasit cu mult standardele obisnuite, luand diplomatia pe cont propriu. Este adevarat?
- Posibil, dar in mare masura asta este atat atitudinea presedintelui Clinton, cat si punctul de vedere asupra felului in care reprezentantii Guvernului american ar trebui sa se implice in parteneriat cu oamenii din tarile in care S.U.A. are ambasadori. Sunt implicat personal, este adevarat, dar aceasta reflecta atat valorile si dorintele poporului american, cat si pe cele ale presedintelui Clinton.
- Din cele spuse mai sus am putea deduce ca toti ambasadorii americani sunt ca dvs. Nu vacontrazicem, dar nu putem sa nu va intrebam: cum apreciaza Washingtonul determinarea dvs. deosebita de a face lobby pentru Romania?
- Cred ca, din nou, presedintele Clinton si administratia sa sustin acest tip de activitate. Am fost recent la Casa Alba impreuna cu prim-ministrul Mugur Isarescu si ne-am intalnit cu multi consilieri importanti ai presedintelui - toti prieteni ai mei. Unul dintre lucrurile apreciate in final de d-l Isarescu a fost atitudinea lor deschisa, interesata. Ca si mine, ei doresc succesul Romaniei, iar noi dorim sa ajutam Romania pentru aceasta. Daca vrem ca Romania sa aiba succes, trebuie sa lucram in fiecare zi, identificand oportunitatile.
- Se spune ca odata cu "lansarea" noului dvs. stil de lucru, intregul mediu diplomatic din Romania s-a schimbat, iar diplomatia practicata la Bucuresti nu mai e ceea ce era in urma cu cativa ani...
- Care-i intrebarea?
- Daca aveti aceeasi perceptie...
- Nu stiu. Cred ca multi dintre colegii mei sunt si ei foarte activi. Spre exemplu, colegul meu francez, Pierre Menat, vorbeste mult mai bine romaneste decat mine; sunt gelos pe abilitatile sale lingvistice. Si ceilalti, la fel, sunt foarte activi. Si apoi, S.U.A. este cea mai mare tara a lumii si, de obicei, ambasadorii sai atrag o atentie particulara. Lucrez foate apropiat cu multi colegi europeni, cu ambasadorul Canadei, si cred ca toti sunt activi in diferite directii.
- Intr-o calatorie recenta pe Valea Jiului, ati afirmat ca "populatia Romaniei si mai ales minerii au platit indeajuns costurile tranzitiei la economia de piata". Sa intelegem ca "stie America ceva", cum ca soarta romanilor ar urma sa se imbunatateasca in curand?
- Obiectivele mele si ale Guvernului american sunt clare: noi dorim sa ajutam Romania sa fie o democratie de succes, sa creasca standardul de viata al populatiei, sa se integreze in comunitatea euro-atlantica. Sunt foarte multumit ca Romania continua sa se apropie de Nato, fiind un puternic candidat pentru valul urmator al extinderii. Desi nu avem un vot in privinta aceasta, suntem, de asemenea, foarte incantati ca Romania a inceput negocierile cu Uniunea Europeana. Este mare lucru ca ati fost invitati la negocieri. Nu e mic lucru, e mare lucru! Aveti multi prieteni in Europa, iar europenii sunt hotarati sa integreze Romania in U.E. Si aveti, la fel, multi prieteni in S.U.A.
- Multi romani cred ca daca vom "intra in Occident", Romania va ajunge candva ca America. Va ajunge, domnule ambasador?
- Romania nu va fi niciodata ca America. Si nici n-ar fi placut. Cred ca trebuie sa va ganditi la modele europene, nu americane. Cu 100 de ani in urma, italienii spuneau ca niciodata Italia nu va avea prosperitatea, libertatea si oportunitatile Americii. Azi, tot mai multi italieni fac drumul intors, emigrand din S.U.A. in Italia. Asa se va intampla si in Romania (desigur, nu intr-un secol, ci mult mai repede, poate intr-un deceniu!). Si romanii vor spune: daca acasa avem toate valorile americane, de ce sa mai mergem in America?
- Pana atunci, multi romani indura mari privatiuni. Pensiile sunt mici, somajul creste, puterea de cumparare scade. Cum se impaca aceasta realitate cu anumite declaratii optimiste ale dvs.?
- Optimismul meu se intemeiaza pe cursul actual al situatiei economice. Schimbarile dureroase si deciziile dificile luate de Executivul de la Bucuresti in ultimii ani si in special in ultima vreme incep sa-si arate roadele. Vedem exportul crescand cu 28% in primul sfert al acestui an si o crestere de aproape 1% a productiei, pentru prima data in ultimii trei ani. Vedem un nou acord cu Fmi si cu Banca Mondiala - ceea ce inseamna atat o finantare, cat si o incredere mai mare. Deci, dupa schimbarile dureroase, economiei romanesti i-a venit, in sfarsit, randul sa genereze si o sensibila crestere a nivelului de viata."Sunt incantat sa constat continua dezvoltare a democratiei romanesti si a investitiilor americane"
- Cea mai scumpa valoare americana este, desigur, democratia. Cat de "americanizata" este Romania din acest punct de vedere?
- Sunt incantat sa constat continua dezvoltare a democratiei romanesti si, legat de aceasta, a investitiilor americane, a increderii pe care compatriotii mei o acorda unei natiuni aflate in tranzitie. Unul dintre lucrurile pe care le spun americanilor de la Casa Alba cand vorbim despre Romania este ca aici aud o multime de nemultumiri fata de sistemul politic; ca aud plangeri cum ca presa scrie prea dur despre Guvern; ca politicienii din Parlament se cearta tot timpul intre ei; ca oamenilor politici nu le e gandul decat la viitoarele alegeri. Or, asta ma face sa ma simt ca si cum as fi acasa, in America! Pentru ca, daca presa nu critica Guvernul, daca politicienii nu se cearta si nu sunt ingrijorati de urmatoarele alegeri, atunci nu mai exista democratie! Adica nu ai presa libera, nu ai Parlament liber si nu ai "alegeri urmatoare".
In privinta investitiilor, muncim foarte mult aici, la ambasada. Daca in 1998 acestea au crescut cu 40%, in 1999 investitiile au crescut cu inca 50%! Peste 200 de companii americane au investit in Romania anul trecut. Si, tot atunci, trei privatizari majore au fost facute de companii americane. A crescut interesul pentru inalta tehnologie, companiile venite aici fiind placut surprinse de capacitatile romanilor in domeniu. La Timisoara, s-a construit fabrica de componente de inalta tehnologie Selectron, in care lucreaza deja 2600 de profesionisti. Si inca este nevoie acuta de programatori cu scolarizare americana, fiindca romanii se numara printre cei mai buni din lume la acest capitol. Recent, a fost lansat biroul de dezvoltare software din Romania, al Auction/Watch.Com - o companie din Silicon Valley, care are unul dintre celemai vizitate 200 de site-uri de pe Internet. Exemplele ar putea continua cu numele mari, cunoscute deja de public (Motorola, Hewlett Packard, General Electric, Trinity Industries etc.). Ca o concluzie la acest capitol, as dori sa spun ca multi oameni de afaceri americani mi-au spus ca le plac romanii, ca le face placere sa lucreze cu ei. Acesti americani vin din Silicon Valley, unde exista multa apatie, iar cand au vazut pregatirea, dar si entuziasmul, receptivitatea, caldura si ospitalitatea romanilor, e firesc sa fi devenit brusc interesati de aceasta tara. Dupa parerea lor, aici este un mediu ideal pentru competitie, deoarece romanii au o cultura puternica, iar cultura, se stie, reprezinta o ipostaza a competitiei.
- Din punct de vedere cultural, de numele dvs. este legata participarea Romaniei la Festivalul Smithsonian din vara trecuta. Vi se mai spune "al doilea ambasador al Romaniei in S.U.A.". Va deranjaza?
- E flatant pentru mine, dar nu vreau sa-l deranjez pe d-l Geoana din Washington, care face o treaba buna pentru Romania. Am insistat ca Romania sa fie cuprinsa in programarea Institutiei Smithsonian, deoarece am constatat un lucru: romanii stiu foarte multe despre America, in timp ce americanii, pana in vara lui 1999, nu stiau mai nimic despre Romania. Prin participarea la acest festival, Romania a deschis o poarta larga spre sufletul american.
- Romanii se gandesc deja, cu destul regret, ca dupa alegerile din acest an, cand d-l Clinton va parasi Casa Alba, veti fi si dvs. retras, conform traditiei. Cum comentati?
- Vom vedea. Ma astept sa mai fiu, totusi, ceva timp prin preajma...
- "Formula As" va felicita cu ocazia implinirii, pe 20 mai, a varstei de 49 de ani si, bineinteles, cu ocazia Zilei Nationale a S.U.A., de la 4 iulie. God bless America!Ion Longin Popescu
(Fotografiile autorului)