Povestea de dragoste
Eminescu - Veronica Micle,
intr-o editie inedita
Christina Zarifopol Illias
"Sunt obosita, dar si fericita ca am putut sa contribui la aparitia acestor scrisori de o exceptionala valoare documentara"
- Christina Zarifopol Illias, ati ingrijit volumul de corespondenta inedita dintre Mihai Eminescu si Veronica Micle, volum de curand publicat la Editura "Polirom" din Iasi. Aparitia acestui volum este evenimentul editorial al anului (ba chiar "al secolului", cum au spus unii dintre cei prezenti la lansare). Care este povestea acestor scrisori? Unde au stat ele pana acum?
- Scrisorile invelite intr-o hartie de epoca si legate cu o funda roz s-au pastrat intr-o banca din Elvetia. Ele apartin arhivei Graziella si Vasile Grigorcea. Graziella era nepoata Veronicai Micle din partea fiicei mai mari - Valerie, si le-a lasat, la randul ei, fiicei sale, Anna Maria Grigorcea (stranepoata Veronicai), care traieste inca in Italia, are 78 de ani si e sotia fostului senator si diplomat Girolamo Messeri.
- De ce nu s-a vorbit despre aceste scrisori pana acum?
- Despre existenta lor au stiut doar membrii familiei si cativa apropiati, printre care si mama mea, Maria Economu, care a fost profesoara particulara de limbi clasice a Annei Maria Grigorcea. Dorinta expresa a familiei, mai ales a Graziellei, nepoata Veronicai, a fost de a nu da publicitatii aceste scrisori, de a le pastra ca pe niste pretioase documente de familie.
- Si, totusi, cum s-a intamplat minunea?
- Meritul cel mai mare il are mama mea, care e inrudita prin alianta cu Anna Maria Grigorcea, de care o leaga o reala prietenie. Mama a vizitat-o pe stranepoata Veronicai de nenumarate ori in Italia, unde traieste, si a insistat foarte mult pentru publicarea lor. Rolul ei in aparitia acestui volum este incontestabil. Ea a inteles ca e mare pacat ca ele sa nu vada lumina tiparului, sa nu fie aduse la cunostinta romanilor. Copiii Annei Maria sunt italieni, deci stra-stranepotii Veronicai sunt italieni si n-au realizat importanta acestor documente pentru cultura romana. Anna Maria stia ca aceste scrisori sunt inestimabile pentru romani, dar era prinsa de promisiunea pe care i-a facut-o mamei ei de a nu le publica vreodata. Si, totusi, la insistentele repetate de-a lungul anilor ale mamei mele, s-a decis cu destul de mare rezerva si iata-le in fata dvs., intrecand cu mult orice asteptare. Eu stiam de mai multi ani de existenta lor, dar a fost o surpriza si pentru mine sa descopar ca de fapt nu era vorba doar de cateva scrisori, ci de un numar impresionant.
- Cum ati ajuns in posesia scrisorilor? - Tot mama, draga de ea, activa si agera inca in ciuda varstei inaintate, a insotit-o pe Anna MariaGrigorcea Messeri in Elvetia si au scos din banca pachetul cu scrisori pe care mama le-a adus in America si mi le-a dat mie. De aici incolo a inceput munca de editor.
- Cate scrisori au fost in pachet?
- E vorba de 93 de scrisori adresate de Eminescu Veronicai Micle, de 15 adresate de Veronica Micle lui Eminescu, de doua ale Veronicai catre Harieta Eminovici, sora poetului, si de o scrisoare a lui Titu Maiorescu catre Eminescu, referitoare la o traducere din germana facuta pentru regina Elisabeta (Carmen Sylva). Cu alte cuvinte, un numar impresionant de scrisori, fata de cele care se cunosteau pana acum.
- Puteti sa rememorati momentul in care le-ati avut pentru intaia oara in mana?
- Mama a adus pachetul in America in toamna anului 1999 si vreau sa va marturisesc ca emotia a fost covarsitoare in momentul in care le-am vazut pentru prima data. Gandul ca am in fata asemenea documente extraordinare ma paraliza. Nu ma puteam atinge de ele. I-am spus mamei sa nu mi le dea in mana, ca nu pot sa le ating. Sa pun eu mana pe scrisorile care apartinusera lui Eminescu si Veronicai... sa le citesc, sa le vad pastrate inca in ambalajul lor original, era o intamplare pe care recunosc, n-am visat-o. Mi-a trebuit o vreme sa ma obisnuiesc cu ideea ca trebuie sa desfac pachetul acela si sa tin in mana scrisorile atinse de cei doi. Apoi, mi-am facut curaj, le-am citit si am trait un sentiment confuz dat de faptul ca patrundeam in intimitatea unor oameni care au scris doar pentru ei acele lucruri. Am depasit si momentul acesta si apoi am incercat sa muncesc cat mai repede, pentru a le putea publica pana la 15 ianuarie 2000, dar mi-a fost imposibil sa termin. N-am reusit, pentru ca a fost nevoie de o munca migaloasa care a inceput cu asezarea scrisorilor in ordine cronologica, cu catalogarea lor. Le-am transcris dupa ce m-am obisnuit cu modul lui Eminescu de a face literele. Unele scrisori au fost scrise mai citet, altele insa sunt mai greu de descifrat, dar cu rabdare si tenacitate, am reusit pana la urma. Sotul meu, Lukey, le-a scanat pe fiecare pe o hartie speciala, pentru a se pastra si o imagine fidela a manuscriselor. In ianuarie 2000, am terminat catalogarea lor. Pana in aprilie a durat transcrierea, scanarea si corectura. Mircea Mihaies m-a ajutat la corectura, el a fost "capul limpede". La inceputul lui aprilie, le-am predat Editurii "Polirom" din Iasi, care intr-un timp record a tiparit volumul, in conditii exceptionale, si a facut posibila lansarea lui pe 15 iunie.
- Unde se gasesc scrisorile acum?
- Pana acum, scrisorile au fost pastrate in conditii foarte bune si noi ne-am gandit sa le asiguram si in continuare aceleasi conditii. Fiecare scrisoare a fost introdusa intr-o folie fara acizi, o folie speciala pentru pastrarea documentelor, asa incat acestea sa nu se deterioreze. Ele sunt acum depozitate in conditii speciale, intr-o banca din America.
- Vor ajunge vreodata si in Romania?
- Prin acest volum au si ajuns deja, pentru ca am vrut neaparat ca in carte sa figureze atat transcrierea scrisorilor, cat si facsimilul in culori, pentru ca cititorii sa aiba in fata si scrisul marunt al lui Eminescu, si culoarea cernelii si a hartiei, si notatiile Veronicai. Emotia cititorului este mult mai mare asa si in acest fel specialistii, eminescologii, pot sa realizeze ca nu e vorba de mistificari.
- A planat suspiciunea asupra autenticitatii lor?
- Nici o clipa. Ele s-au pastrat numai in familie, s-au transmis de la mama la fiica, hartia e originala, funda roz cu care erau legate... toate s-au pastrat asa cum au fost si e important de tinut minte ca nu s-a pus ani de-a randul problema publicarii lor. Scrisorile nu sunt in proprietatea mea. Ramane de vazut ce se va intampla cu ele de acum incolo. A fost important ca ele sa ajunga la cititorii romani, in acest an 2000, an care a fost declarat "Anul Eminescu". Poate ca e o intamplare simbolica faptul ca femeile au contribuit cel mai mult la pastrarea si aparitia acestor documente. O intamplare care porneste de la o scrisoare a Veronicai, in care ii cere lui Eminescu sa-i trimita inapoi scrisorile si o fotografie, dupa ce s-au certat. Poate ca daca scrisorile ar fi ramas la Eminescu, ele ar fi avut o alta soarta si n-ar fi ajuns la noi, ca sa ne lamureasca povestea de iubire dintre ei.
- In ce masura aceste scrisori modifica ceea ce se stia pana acum despre relatia sentimentala dintre cei doi?
- Pana acum, se cunosteau mai multe scrisori ale Veronicai (s-au publicat 48) si se credea ca ea estecea care insista si exagereaza in dorinta de a legaliza relatia ei cu Eminescu. Acum, dupa publicarea acestor scrisori, s-a dovedit ca Eminescu era angajat total in iubirea pentru Veronica. Iubirea dintre ei a fost uriasa, dar, din nefericire, au trait intr-o epoca ce le-a fost potrivnica. Cred ca la un moment dat el a dorit sincer sa se casatoreasca cu ea, dar l-au impiedicat saracia si boala. Pe de alta parte, desi isi dorea linistea unui camin, intr-o scrisoare marturiseste ca nu crede sa fie facut pentru asa ceva. Circumstantele le-au fost potrivnice. E clar insa ca a fost o mare si tragica iubire, ca Veronica a fost marea iubire a lui Eminescu.
- Exista in aceste scrisori unele detalii care ne dau o alta imagine a lui Eminescu, diferita de aceea cu care eram familiarizati pana acum, o imagine mult mai "terestra". Credeti ca o asemenea imagine trebuia facuta publica? Nu intram prea mult in intimitatea poetului?
- Scrisorile acestea sunt dialogul dintre doi oameni foarte apropiati. Ele n-au fost scrise pentru a fi publicate. Noi suntem vinovati ca am intrat in intimitatea lor. Cred insa ca geniul Eminescu a fost intai omul Eminescu si ca e bine sa stim cat mai multe despre existenta lui, despre "omenescul" lui. Sigur ca indiscretia aceasta ar putea sa-i supere pe unii, multi, multi altii au asteptat insa cu nerabdare publicarea scrisorilor, ca pe un eveniment cultural exceptional.
- Ofera aceste scrisori doar informatii demne de un roman sentimental?
- Nu, in nici un caz nu e un dulceag roman sentimental. Exista suficiente informatii culturale, sociale si politice despre perioada in care au trait cei doi. Romanul sentimental este dublat de aceste informatii pretioase despre epoca si despre unii oameni importanti ai timpului.
- Scrisorile aduc si informatii de istorie literara?
- Cateva: intr-o scrisoare din 1882, Eminescu vorbeste despre perioada in care se inchega "Luceafarul" si marturiseste ca "incerc un gen cu totul nou, pe care-l cultiv acum, de-o liniste perfecta". Din aceeasi perioada e si marturisirea ca se va apuca de proza, intrucat "talentul de versificare a fost doar un incident al tineretii". Mai sunt apoi informatii legate de perioada in care a lucrat la "Timpul", de relatiile lui cu Slavici si Caragiale.
- Sa revenim la scrisori: din ce perioada dateaza ele?
- Sunt 13 din 1879, 21 din 1880, 1 din 1881 (e anul in care au fost certati), 51 din 1882, 2 din 1883 si 5 sunt nedatate, dar s-ar putea deduce anii din continutul lor. Unele scrisori au fost datate cu cerneala violeta sau cu creionul de catre Veronica, dupa primirea lor. Exista si unele comentarii ale ei, trecute la finalul unora dintre scrisori. Eu cred ca ea, dupa ce el a murit, le-a recitit si a facut atunci acele adaugiri si scurte notatii, legate de povestea lor sentimentala. Este impresionanta in acest sens o scrisoare din lunaiunie, care poarta urma lacrimilor lui. Pe scrisoare exista notita ei: "A plans, scriind-o".
- Cu ce ganduri va intoarceti in America?
- Sunt obosita, dar si fericita ca am putut sa contribui la aparitia acestor documente de o exceptionala valoare documentara. Daca am plecat fizic din tara acum 20 de ani, legatura sufleteasca dintre mine si Romania a ramas indestructibila. Prin publicarea acestor scrisori simt ca mi-am facut datoria.
Acest volum nu este o editie critica, ci doar o editie documentara. Istoricii si cercetatorii literari isi vor spune cuvantul de acum incolo. Ei vor face comentariile, studiile si comparatiile de rigoare. Rolul meu, fericitul meu rol de a le scoate la lumina, s-a incheiat si sunt multumita ca am dus la capat o asemenea munca dificila. A fost o experienta extraordinara pe care am trait-o si pe care, poate, intr-o zi o voi valorifica intr-un roman. Un roman al editarii romanului epistolar "Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit. Corespondenta inedita Mihai Eminescu - Veronica Micle".***
(Christina Zarifopol Illias s-a nascut la Bucuresti, s-a stabilit in S.U.A. si este profesoara de literatura clasica si romana la Universitatea Indiana din Bloomington.)
Din cuvantarile participantilor la lansare:
Mircea Mihaies: "Exista cateva argumente rationale care sustin publicarea acestor scrisori. Persoanele de care este vorba nu-si mai apartin de multa vreme. Ele au intrat deja de mult in legenda. Nu este o impietate publicarea acestor scrisori. In sfarsit, ele clarifica natura relatiilor dintre cei doi. In al doilea rand, exista detalii de istorie literara, viata politica romaneasca, spiritualitate in sens mai larg in aceste scrisori, care sunt document si ilustrare a unei epoci. Aceste scrisori sunt o minunata lectie despre evolutia limbii romane. Tonul induiosator din primele scrisori dispare aproape miraculos in ultimele si intalnim o limba romaneasca actuala, cu constructii gramaticale si lexicale incredibile pentru acea vreme, care demonstreaza rolul lui Eminescu in crearea limbii literare romanesti".
Ion Bogdan Lefter: "Volumul lansat azi la Uniunea Scriitorilor este primit cu un amestec ciudat de stari sufletesti - gravitate, emotie, veselie si bucurie autentica. Aceasta carte intra in actuala moda a literaturii epistolare-confesive care a cunoscut o intensitate sporita mai ales dupa 1990. Suntem in zona consumabilului si a senzationalului si de aceea prevad multe editii. Este fascinanta si povestea acestui roman epistolar cu opriri la Iasi, Constanta, Bucuresti, Italia, America, Elvetia si din nou Iasi, pentru publicare. Descoperim aici, in aceste scrisori, nu numai un Eminescu desprins de cele lumesti, <<Luceafar>> pierdut in stele, ci un Eminescu uman".
Nicolae Manolescu: "Exista in aceasta latura bruta a scrisorilor un extraordinar adevar omenesc. Am fost socat de ceea ce se vede in transparenta randurilor despre cei doi. Nu cred ca gresesc cand afirm ca un capitol din biografia lui Eminescu - capitolul erotic - va arata cu totul altfel decat in biografiile anterioare. Capitolul trebuie rescris fara emfaza, fara sa facem din acest roman epistolar unul de efuziuni celeste".Otilia Teposu