EvenimentHamlet la Teatrul "Bulandra"
- Intalniri cu un mare om si un mare artist: Liviu Ciulei -</b><b>Irina Petrescu"Ciulei aduce pe scena firescul adanc si sublim al poeziei shakespeariene"
Draga mea, imi ceri sa iti spun cum a fost revederea cu artistul Liviu Ciulei dupa atata vreme. A fost cea mai mare bucurie, la care nici nu credeam ca mai pot spera de zece ani incoace. Cu cateva rare exceptii, lumea noastra teatrala e inundata de atata impostura, de atatea baloane de sapun, de atatea false polemici, de atatea orgolii regizorale care umfla basici la fel de transparente, incat atunci cand cineva vine (revine) si aduce (readuce) pe scena firescul adanc si sublim al poeziei, ni se pare prea simplu, prea banal, prea la indemana oricui. Adica, "unde-i semnul, unde-i metafora, unde imi da el mie de gandit, unde si cand trebuie sa aplaud eu sau sa povestesc colegilor ca <<aha!, am inteles aluzia, e tare, stimabile...>>".
Ciulei te face doar sa te simti bine ca pricepi usor, cu bucurie si fara efort povestea lui Shakespeare; nu te sperie, nu-ti stoarce lacrimi, nu te gadila, nu te flateaza. El nu face decat sa indeplineasca riguros sfaturile pe care printul le da actorilor (si pe care azi nu le mai ia nimeni in serios). O singura metafora: Hamlet cere actorului sa-i recite un monolog dintr-o piesa care "s-a jucat o singura data. N-a placut... Era ca icrele negre pentru gloata".
Fericirea de-a fi fost distribuita in rolul Actritei si de a lucra dupa aproape 25 de ani cu Liviu Ciulei imi indulceste si mangaie retragerea. Am inceput sub semnul domniei sale si cred ca acum este momentul sa inchei rotund traiectoria luminoasa a existentei mele ca actrita a Teatrului "Bulandra". Zilele astea se inregistreaza spectacolul. L-am vazut din spate, in carul Tvr, alaturi de Emilia Andreescu si Silviu Jicman. Uniformele strajerilor si tensiunea noptii de pe Terasa mi-au adus in minte masa de montaj instalata intr-o camera de hotel la Brasov, unde Liviu monta cu zeci de ani in urma "Padurea spanzuratilor". Cum ca "Padurea..." n-a mai fost... nici ca "Hamlet" nu va mai fi. Crede-ma!Victor Rebengiuc
"A vrut sa ne faca sa zburam cu o racheta spatiala..."
Au trecut noua ani de la ultima noastra colaborare la "Visul unei nopti de vara". Mi s-a parut ca ne-am regasit asa cum eram atunci. Eu - la fel de dornic de-a ma bucura de indrumarea lui artistica, de-a ma lasa condus de marele artist si om atat de bland, de profund, de sigur, incat iti da incredere in tine si in ceilalti. Din pacate, convingerea mea e ca noi am reusit sa-l dezamagim. Si asta, pentru ca lucrurile in teatru, in general, nu numai la noi, s-au degradat mult. La Bulandra, nu mai exista trupa de odinioara, pe care el o iubea atat. Multi dintre cei mai vechi nu mai sunt. Multi dintre acei care faceau farmecul si tinuta celebrei trupe de la Bulandra. Inlocuitori pe masura n-au aparut inca, stiu eu, poate cu timpul. Dar asa cum stau lucrurile, e greu de sperat. Nu mai exista acea pasiune pentru munca si pentru profesie. Pe multi munca ajunge sa-i sperie. Vor doar sa profite si sa munceasca putin, pe bani foarte multi. Dar bani nu sunt. Si daca dispare si pasiunea pentru arta... Cred ca asta l-a mahnit cel mai tare pe marele nostru Liviu Ciulei. El s-a intors sa ne faca sa zburam cu o racheta cosmica, iar noi l-am tras in jos, catre pamant. Trist, foarte trist!Adriana Titieni"<<Lordul>> Ciulei ne-a dat o lectie de viata si de arta"
Eu sunt inca studenta si alegerea mea in rolul Ofelia a insemnat o sansa extraordinara. Pentru mine, intalnirea cu domnul Liviu Ciulei a fost o dubla lectie: de teatru si de viata. Domnia sa mi-a dezvaluit taine, dar si lucruri comune despre scena, pe care nu le stiam, ori nu avusesem pana acum puterea sa le inteleg. Printr-o imensa rabdare si generozitate, el mi-a aratat ca Teatrul a ramas o Arta, chiar daca pentru foarte putini. Si ca in ciuda vremurilor tulburi prin care trecem, esential intr-un spectacol este si modul in care reusim sa ne intelegem si sa colaboram. Chiar in conditiile grele in care am repetat - cu multe intreruperi din cauza unor chestiuni organizatorice sau economice - regizorul Liviu Ciulei nu si-a pierdut rabdarea niciodata. Astepta. Si daca era necesar, explica de cateva ori sensul unui cuvant, al unui gest. Mie, aflata inca la inceput de drum, aceasta rabdare si generoasa incredere mi-a dat aripi. Mi-a redat convingerea ca mai exista bine si frumos intr-o "lume care si-a iesit din tatani". In viziunea domniei sale, Ofelia e o fiinta puternica, vitala, cu totul altfel decat era conceputa pana acum. Chiar daca isi pierde mintile si se sinucide, ea ramane un caracter puternic. Si cu atat mai mult impresioneaza sfarsitul acestei fiinte, cu cat mai neasteptat si brutal iti apare. Om de caracter - cred ca e trasatura esentiala si a domnului Ciulei. Nici nu credeam ca mai poate exista astazi un astfel de om, capabil sa inteleaga lucrurile vietii si ale artei, atat de profund si in esenta lor. E un adevarat Lord acest mare regizor. La el cred ca e vorba nu numai de talent, cultura si educatie, dar si de un dar de la Dumnezeu care i-a innobilat fiinta ca s-o poata innobila, la randu-i, si pe a altora. Daca sunt dispusi sa-l urmeze.Alice Manoiu
CarteSelectia Formula As
•Dumitru Pascu, "Operatie fara anestezie. Din amintirile si sperantele unui chirurg", continand si texte semnate de prof. dr. Dan Radulescu, N.C. Munteanu si doctorii Florin Turcu, Sorin Pusca, Mihnea Chiuia, Editura "Compania", 192 pag. Chirurgii sunt elita lumii medicale fiindca specialitatea lor presupune o inzestrare aparte si o responsabilitate enorma. Viata unui om ajuns pe masa de operatie depinde de pregatirea stiintifica si tehnica permanenta a chirurgului, dar si de dexteritatea, puterea de concentrare, nervii "tari", inteligenta si rabdarea lui. Memoriile doctorului Dumitru Pascu sunt pasionante si instructive nu doar pentru tinerii medicinisti - carora le sunt adresate - si pentru colegii de profesie ai autorului, ci si pentru cititorul profan, care are prilejul sa descopere un mediu si un personaj pozitiv, desprins parca din romanele si filmele inspirate din lumea medicala. Eminentul chirurg octogenar isi povesteste cu farmec biografia, in special cea profesionala, cu suisuri si coborasuri datorate imprejurarilor din anii comunismului. O pondere mare o au anii 40, cand s-a format la scoala unor chirurgi ieseni exemplari, precum Vladimir Butureanu, ce ii va fi model toata viata. In 1951, cand au inceput sa precumpaneasca in cariera unui medic stupide criterii extraprofesionale, memorialistul de azi e indepartat din motive de "dosar" din clinica profesorului Butureanu (el insusi arestat in 1948 si apoi persecutat) si trimis in Valea Jiului, la spitalele din Lupeni si Petrosani. Cum omul sfinteste locul, realizeaza lucruri remarcabile in organizarea acestor spitale, castiga o pretioasa experienta medicala si se ataseaza de mineri. Dobandind faima competentei, este chemat in 1968 la Spitalul "Elias", al nomenclaturii, unde calitatea medicilor era modesta, selectia lor facandu-se dupa alte criterii. In climatul de suspiciune si concurenta din spitalul "tovarasilor", Dumitru Pascu lucreaza pana in 1982, cand sotia si fiul lui "raman" in Vest, si el e din nou dat afara. Reputatia de foarte bun chirurg determina conducerea Spitalului de Urgenta Floreasca sa il angajeze imediat si acolo isi da adevarata masura profesionala pana in 1998. Toate aceste etape ale carierei sunt povestite viu, cu intamplari semnificative si necrutare fata de impostori sau carieristi, cu intrigile de care mediul din spitale nu duce lipsa, dar si cu momentele frumoase de izbanda asupra mortii si de solidaritate umana. Durerea cea mare a doctorului Pascu e insa decaderea scolii medicale romanesti, coruptia si dezinteresul profesorilor, lipsa de perspectiva a absolventilor care iau in numar tot mai mare drumul strainatatii pentru a se realiza. Aceste adevaruri sunt sustinute, la sfarsitul cartii, de marturiile a trei tineri medici ce s-au confruntat si se confrunta cu ele.
•Josette Rousselet-Blanc si Marianne Buhler, "Dupa 40 de ani. Cartea femeii fara prejudecati", traducere de Brindusa Prelipceanu, control stiintific si note de dr. Rodica Chirculescu, Editura "Humanitas" (tel. 01/223.15.01), seria de Ghiduri practice, 180 pag. Titlul, pus din ratiuni comerciale, poate insela asupra continutului acestei carti serioase si foarte necesare, scrise de un reputat medic ginecolog specializat in menopauza si o jurnalista ce conduce departamentul de Sanatate/Frumusete la revista "Marie-France". Subiectul volumului il reprezinta modificarile ce se petrec in organismul femeii incepand de la 40 de ani, consecintele acestor transformari hormonale asupra sanatatii si infatisarii, precum si cele mai noi metode pentru a preintampina si ameliora neplacerile fizice si psihice provocate de incetarea functiei ovarelor. Este un ghid ce ar trebui citit de toate femeile intre 40 si 60 de ani, fiindca explica intr-un limbaj accesibil procesele fiziologice, riscurile majore ce apar la menopauza - cancere, boli cardiovasculare, osteoporoza (riscuri care, prin tratamente alopate si homeopatice, pot fi inlaturate), dar si cum sa scapam de manifestari chinuitoare precum bufeurile, oboseala accentuata, nervozitatea crescuta, ingrasarea, disparitia interesului pentru viata sexuala, ofilirea pielii etc. Doar ignoranta sau prejudecatile ne fac sa nu recurgem la solutiile pe care medicina le ofera azi femeilor la "varsta critica", pentru a-si pastra sanatatea, confortul psihic si infatisarea placuta in ultima treime a vietii. Pledoaria convingatoare a celor doua specialiste este ca orice femeie trecuta de 40-45 de ani trebuie sa frecventeze un cabinet ginecologic, sa-si faca analize periodice si sa urmeze tratamentele care o vor scuti de suferintele batranetii si ii vor prelungi viata. Din pacate, la noi prejudecatile din titlul acestei carti sunt foarte puternice: femeile indura starile proaste, asteptand sa treaca de la sine, se chinuie si risca imbolnaviri iremediabile, fara sa stie ca o ingrijire medicala inceputa in premenopauza le-ar ajuta sa se mentina placute si in putere pana la adanci batraneti.
Adriana Bittel