O mare provocare pentru romani
Calitatea vietii
A trai nu inseamna a trai oricum. Nu poti, desigur, sa ai totul, si de aceea trebuie sa optezi. Sa-ti stabilesti pretentiile si mai ales sa le respecti. Cata vreme exista, pe de o parte, o armonie intre tine si pretentiile tale, iar pe de alta - o potrivire intre tine si membrii comunitatii in care traiesti, se poate spune ca duci o viata de calitate. Numai o astfel de viata poate genera dinamica sociala, poate transforma individul intr-un "agent" al dezvoltarii. Adevarul acestui deziderat a fost verificat intr-o experienta traita cu 50 de ani inaintea noastra, in inima unei Europe distruse de razboi, care a gasit intelepciunea de a se ridica din ruine. Inflacararea reconstructiei din Germania, Franta sau Anglia a avut ca imbold o notiune importata de peste Ocean: calitatea vietii. O miscare a cuprins tot continentul apusean, in centrul careia se afla dorinta politica a unei bunastari pentru toti. Eu disparuse din limbaj; mai degraba auzeai Noi. Un plural sprijinit de o legislatie care a creat oportunitati pentru toti, sanse nesperate si un fundament pentru dreapta masura si pentru dreptate. Legile au deschis ochii celor care inca bajbaiau. Dezvoltarea economica a facut restul. Iara noi, noi... epigonii intelegem ceva din lectia Occidentului? Vrem sa trecem granitele dintr-o... sorbire, dar suntem dispusi sa ne contaminam de oarba lor disciplina a muncii, de respectul lor "exagerat" pentru legi?
Dorim case si vacante de vis, cum vedem in revistele lor, dar avem noi capacitatea "sa ardem" etapele? Romanii, se spune, au cele mai multe Mercedesuri, cele mai multe cazinouri, cele mai multe jocuri interactive de televiziune. Dupa cum, la un moment dat, au avut cele mai multe partide si cele mai multe ziare din Europa. Sunt acestea semne de nivel ridical de viata? Pot ei, miliardarii nostri de carton, jura ca traiesc cu adevarat bine, macar ca un german mijlociu? Oare ce-i tine in loc, cand au, nu-i asa, tot ce-si doresc? Raspuns simplu: lipsa unei baze de masa a bunastarii. Degeaba ai Mercedes, daca trebuie sa-l parchezi langa o gramada de gunoi. In zadar te mandresti cu apartamentul de lux dintr-un bloc in care liftul pare mai degraba un elevator de mina, iar apa nu curge din pricina celor ce nu si-au platit intretinerea. Nu te voi crede ca urmaresti, ca director de spital, buna asistenta a bolnavilor, daca miliardele primite de la minister le-ai investit in tavane false, nu in aparatura pentru saloane si laborator. Dar bancile "trase" in sticlza si marmura, care dau faliment? Si exemplele pot continua. Dupa cum se vede, o data cu primii pasi adevarati spre Europa 2007 (anul presupusei aderari a Romaniei la U.E.), ne asteapta multe surprize si incercari. Intre acestea, respectul de noi insine, pentru o viata de calitate, pare a fi cea mai mare provocare.Ion Longin Popescu