Muza liderilor sindicali
Cu cateva luni in urma, societatile regionale de distributie a energiei electrice decideau cu de la sine putere sa debranseze termocentralele de la retea, din cauza datoriilor uriase acumulate. Romanul a trebuit, o vreme, sa se spele la ibric si sa apeleze la retetele de supravietuire practicate in "epoca de aur". Datoriile au fost reesalonate si apa calda a inceput sa curga din nou pe robinet. Cateva zile, si cu taraita.
Acum o saptamana, sindicalistii din Compania Nationala de Electricitate au reluat debransarile. Motivul? Ordonanta care limita cresterile salariale la nivelul profitului inregistrat si de plata datoriilor. Profitul nu este mic, iar salariile energeticienilor rivalizeaza cu cele ale functionarilor din banci, deci mult peste media nationala. Sindicalistii energeticieni au lasat sa traiasca doar o treime din economie pentru a presa Guvernul sa renunte la ordonanta. Ei sustin ca decizia Executivului de a le limita salariile ii priveaza de drepturi castigate in vreme. Drepturi care nu sunt altceva decat fel de fel de sporuri, care ajung pana la o treime din salariu. Sporurile, de fapt o crestere mascata a salariilor, au fost inventate de guvernarea Pdsr pentru a insela vigilenta organismelor financiare internationale si pentru a cumpara o anumita liniste sociala, odata cu constiintele anumitor lideri sindicali. Pe scurt, un stil foarte romanesc de a ne fura caciula.
Evident, liderii sindicali sunt adversari ai restructurarii si privatizarii Conel. Odata cu pierderea monopolului Conel-ului, sindicatele nu s-ar mai afla pe pozitii de forta la negocierile salariale. Nu-i deci de mirare ca liderii sindicali sunt sustinuti de un patronat fictiv, adica de unii reprezentanti ai statului, crunt loviti de hotararea de a li se injumatati salariile de zeci de milioane de lei. Ideea ca nu mai pot cara cu lopata bani i-a scos pe multi din sarite.
Tehnica de negociere la cald, in vreme ce protestul curge pe sub ferestrele Guvernului, este infailibila. Insa parlamentarii sunt cei care au brevetat-o primii. Alesii neamului nici macar nu s-au mai ostenit sa mearga la Guvern. A chemat Executivul la Parlament explicandu-i ca e dator sa le aduca salariile la nivelul standardelor europene, parlamentarii muncind, fireste, ca in Romania, si chiar mai rau decat atat. Dupa care si-au votat fara rusine dublarea drepturilor banesti, luptand cu ferocitate cu contabilii Guvernului care-si aratau buzunarele goale. Legea a fost respinsa de presedinte, dar a fost din nou votata, cu o majoritate covarsitoare. Cand e vorba de portmoneu, stanga si dreapta, majoritatea parlamentara si Opozitia sunt o apa si-un pamant, strans unite in muget si nesimtiri.
Asa stand lucrurile, putem spune ca, la o adica, singurul sindicat eficient, capabil sa scoata bani din piatra seaca, este cel politic. Parlamentarii, deveniti model si muza inspiratoare pentru liderii sindicali, au demonstrat ca nici un drept nu trebuie pierdut si ca, daca vrei, poti! La urma urmei, o leafa buna scuza toate mijloacele. Nu e de mirare ca unii lideri sindicali se ofilesc pe la mitinguri, tanjind la un mandat parlamentar. Incolo, sa piara lumea, lor sa le fie bine!N.C. Munteanu