Constantin Dudu Ionescu
ministru de interne"Cea mai mare problema a Romaniei nu este economia sau politica, ci modul in care se face dreptate"
O imagine depasita: "gaborii"
- Faceti parte dintre cei mai tineri ministri din Romania. O noua generatie de oameni politici, de care tara isi leaga sperante mari. E tineretea un handicap sau un avantaj in munca unui ministru? Care sunt problemele cele mai grave cu care v-ati confruntat?
- Referitor la varsta, va inselati. Eu nu sunt printre cei mai tineri ministri din Romania, ci poate cel mai batran dintre tineri. Maturitatea este insa un avantaj, avand in vedere problemele Ministerului de Interne, care sunt multe, care vin din trecut si dintr-o viziune nu foarte potrivita asupra rolului pe care acest minister l-a avut in regimul comunist. Si care s-a prelungit, din pacate, si dupa 1989: politia ca organ de represiune. Perceptia aceasta trebuie radical corectata, pornind de la relatia pe care trebuie s-o avem cu cetatenii. O relatie biunivoca, in care atat noi, cat si ei, trebuie sa luptam pentru a schimba vechea mentalitate si pentru a restabili un raport firesc. Noi trebuie sa intelegem ca suntem in slujba cetateanului, iar cetateanul trebuie sa accepte ca politistii nu mai sunt "gaborii" cei vechi, sau cel putin se straduiesc sa nu mai fie ca acei "gabori" din regimul de trista amintire. Aceasta ar fi o prima problema, o chestiune de mentalitate, de cultura civica, as putea spune.
A doua mare problema se leaga de resursele umane si materiale, care reprezinta o criza generalizata in Romania. Nu in ultimul rand, este vorba si de relatia pe care politicul trebuie s-o aiba cu Ministerul de Interne. Am incercat (si nu am naivitatea sa cred ca voi reusi cat timp voi mai fi la conducerea ministerului) sa schimb aceasta viziune a clasei politice, privind relatia cu Ministerul de Interne. Daca reprezentantii acesteia nu vor intelege ca trebuie sa aiba o atitudine respectuoasa fata de expertii din Ministerul de Interne, cred ca vom esua in intreprinderea noastra de a face dreptate in Romania. Dupa parerea mea, cea mai mare problema a Romaniei nu este economia sau politica, ci modul in care se face dreptate.
- La nivelul strazii, al cetateanului, prezenta politiei pare intr-o oarecare masura... timida. Sa fie in cauza complexul de vinovatie despre care ati vorbit sau pur si simplu nestiinta de a comunica? Lipsa dialogului paralizeaza, de altfel, intreaga viata politica de la noi.
- Repet ce-am mai spus: nu cred ca politia s-a eliberat pe de-a-ntregul de vechea imagine, fapt care erodeaza si natura comunicarii dintre noi si cetateni. Noi inca nu stim sa ne comunicam rezultatele noastre, nu stim sa dialogam cu cetatenii, sa le explicam prin vorbe si fapte ca suntem in slujba lor. Pe de alta parte, in mintea cetateanului obisnuit, exista inca o oarecare laxitate in a interpreta legea. Aceasta creeaza probleme in depasirea barierei dintre noi si el, bariera pe care nu stim cum s-o ridicam deocamdata, cu toate ca am elaborat mai multe programe de "apropiere". Problema comunicarii este putin mai delicata si pentru ca nu stim sa comunicam nu numai cu eventualii nostri beneficiari, cetatenii, dar nu stim sa comunicam nici in interiorul ministerului. Dar, dupa cum bine ati remarcat, aceasta nu este o problema specifica numai Ministerului de Interne, ci este o problema generala in Romania. Pentru o buna comunicare e nevoie de experti, trebuie sa acceptam acest lucru si sa-i atragem pe specialisti in munca noastra.
Exista si bile albe
- In primavara acestui an, Politia a urcat, totusi, in topul simpatiei populare, prin celebrele actiuni "Luna". Care este eficienta acestui tip de activitati?
- Una din componentele esentiale ale muncii noastre este incercarea de a preveni si de a descuraja infractionalitatea. Acele actiuni, hai sa le spunem spectaculoase, din primavara, le-am initiat din doua motive: in primul rand, pentru ca existau semnale din teritoriu despre multe sechestrari de persoane si atentate la viata si bunurile unor cetateni. Apoi, eu cred ca din cand in cand mai trebuie sa aratam si steagul. Acest tip de actiuni, poate nu chiar de aceeasi amploare cu cele intreprinse de noi, se practica in mod curent de catre toate marile politii din lume. Pentru ca am obtinut rezultate bune, vom permanentiza acest tip de actiuni, cu singura observatie ca ele nu vor deveni obiectul unei planificari riguroase. Aceste actiuni se petrec din cand in cand, la anumite intervale de timp, fara a fi anuntate. Este absolut normal sa fie asa.
- Cum se explica, totusi, incetineala cu care Politia reactioneaza in anumite cazuri? Oamenii au nevoie de protectie, de ce nu este prezenta activ Politia totdeauna?
- Aveti exemple concrete?
- Da, va pot da exemplul unui grup de cetateni din localitatea Sirnea, judetul Brasov, care s-au adresat revistei noastre cu o jalba. Ei au fost batuti (au certificate medicale constatatoare), jefuiti si alungati din stana pe care satul o are in proprietate de peste 100 de ani. Desi s-au adresat cu o plangere Politiei din Brasov acum o luna, pana in acest moment nimeni nu s-a interesat de acest caz.
- De multe ori, lucruri care nu tin de competenta Politiei ajung sa fie reclamate tot la Politie. Probleme care deja au depasit stadiul Politiei si au ajuns la Procuratura, probleme care au depasit borna kilometrica numita Procuratura si au ajuns la Justitie se intorc inapoi, tot la Politie, ca un bumerang, fara ca Politia sa aiba vreo vina. Aceasta e, daca vreti, inca o lipsa a noastra, ca nu stim sa explicam oamenilor aceste lucruri. Avem niste proiecte si in aceasta directie si, pentru sustinerea lor, incercam sa atragem organizatiile neguvernamentale. De exemplu, avem in derulare un proiect, un program care priveste violenta in familie. Un alt program pe care vrem sa-l rezolvam tot cu ajutorul organizatiilor neguvernamentale se refera la delincventa juvenila. V-am dat aceste exemple ca sa vedeti ca avem incercarile necesare si ca vrem sa atragem comunitatea in rezolvarea unor probleme. Nu totdeauna reusim, e adevarat, departe de mine gandul de a spune ca reusim totdeauna, dar, cel putin, constientizam faptul ca avem unele lipsuri si ca trebuie sa facem ceva in aceasta directie. Unul dintre esecurile noastre de pana acum este neputinta de a stavili fenomenul furturilor din mijloacele de transport in comun. Bucurestenii, din pacate, se intalnesc cu acest fenomen destul de des. Dupa eforturi majore, am reusit sa organizam o structura care, speram, va raspunde foarte bine acestui tip de infractionalitate. Pe de alta parte, vreau sa va spun ca avem si succese, nu numai bile negre. Va reamintesc modul remarcabil in care a scazut infractionalitatea si starea de nesiguranta in jurul scolilor. Vedeti, uneori intarzierea sau reactia mai inceata a Politiei poate sa aiba explicatii. Nu vreau sa scuz Politia, dar in procesul acesta de aflare a adevarului trebuie sa respectam si noi niste reguli. Daca nu le respectam (ne intalnim des cu reactia urmatoare: "Domnule, ii vedeti, ii prindeti, de ce nu-i pedepsiti rapid?"), ajungem exact de unde am plecat, adica acolo unde exista faradelegea si unde se aplica faradelegea. Sigur ca asta poate duce la frustrari pentru cetatean si noi il intelegem perfect, dar cred ca pana la urma, trebuie ca impreuna, cu efort, cu persuasiune si cu perseverenta sa dam legii ce este al legii. Unde nu este lege si unde nu exista respect pentru lege, nu poate fi democratie.
Vrei servicii? Plateste-le!
- S-a vorbit mult despre coruptia societatii romanesti si, in cadrele ei, foarte cuprinzatoare, despre coruptia in Politie: cazuri de politisti care au pactizat cu infractorii sau au devenit ei insisi infractori. Credeti ca o explicatie a acestui fenomen se ascunde in veniturile mici ale lucratorilor din M.I.?
- In opinia mea, coruptia are cel putin doua explicatii. In primul rand, este vorba de cadrul legislativ care uneori are tendinta de suprareglementare si aceasta duce la confuzie, la diverse interpretari ale legii si la rezultate contradictorii. In al doilea rand, de vina este saracia. Noi am incercat sa rezolvam acest lucru, e adevarat, cu foarte mare greutate, cand s-a discutat in 1997 cresterea salarizarii in domeniul administratiei centrale. Cand vrei sa ai servicii din partea cuiva, trebuie sa platesti. In decembrie anul trecut, a fost o crestere relativ importanta a salariilor din M.I. Acum, veniturile sunt, sa zicem, niste venituri civilizate. Mai mult decat atat, tocmai pentru ca am recunoscut importanta acestui subiect, in proiectul de lege privind statutul politistului este trecuta expres o prevedere in care se spune ca la depunerea juramantului, angajatul M.I. accepta si testul de integritate. M-as bucura daca si la alte structuri din Administratie si din Justitie ar exista asemenea prevederi. Sa speram ca Parlamentul va accepta aceasta prevedere, care a venit de la politisti si nu de la ministru. Pe de alta parte, cred ca s-a observat o oarecare transparenta in prezentarea cazurilor de acest gen pe care le-am intalnit in M.I. N-am incercat niciodata sa ascundem realitatea, dimpotriva, am aplicat cu consecventa aceasta politica a transparentei, chiar daca ea are la un moment dat un dublu tais. Eu cred ca a nu fi transparent intr-o asemenea situatie inseamna a fi solidar cu cei care au incalcat legea.
- Meseria de politist implica si o zona de risc, de confruntare cu moartea, mult sporita la noi din cauza regulamentului de folosire a armelor. Constransi sa someze mai intai infractorul, bietii politisti sunt adeseori secerati. Numai in anul acesta s-au inregistrat peste 200 de victime.
- Intr-adevar, meseria de politist este recunoscuta ca fiind mult mai periculoasa decat alte meserii. (Avem si sondaje in acest sens, pe 80% din populatia tarii.) Am incercat sa modificam aceasta lege. Din pacate, avem o constrangere care tine de resurse. Pentru a limita numarul de somatii legale pe care trebuie sa le faca un politist, ar trebui un alt tip de echipament, respectiv gloante de cauciuc care nu ricoseaza si care nu pot face victime colaterale. Din aceasta cauza, n-am putut renunta la acele prevederi legale. Eu am considerat necesar ca atunci cand folosirea armamentului s-a facut in exercitiul legii si in slujba cetateanului sa-i recompensez pe cei care si-au pus viata in pericol. Nu exista o regula generala in aceasta privinta nici in celelalte tari. Vreau sa va spun doar ca in S.U.A., in momentul in care esti oprit de un politist, ingheti.
- Exista oare un portret al politistului ideal, al "ingerului de paza cu arma", alaturi de care sa ne simtim ocrotiti?
- Cred ca exista cateva conditii obligatorii la care trebuie sa raspunda fiecare dintre cei care lucreaza in M.I. In primul rand, trebuie sa fie un foarte bun cunoscator al legii, in al doilea rand, trebuie sa inteleaga foarte bine ca este in slujba cetateanului si, nu in ultimul rand, respectul de sine si respectul fata de profesie sunt conditii esentiale, pe care un tip ideal de politist ar trebui sa le inglobeze.
Despre politica si minuni
- D-le ministru, ca om politic, faceti parte din Pntcd. Recent s-a consumat evenimentul alegerilor locale. Cum apreciati rezultatele lor?
- Rezultatul acestor alegeri este o combinatie intre mai multi factori. In primul rand, este evidenta nemultumirea cvasitotala a sustinatorilor Cdr fata de rezultatele guvernarii. Cdr a esuat in comunicarea cu oamenii, in comunicarea rezultatelor acestei guvernari. Lumea asteapta ca peste noapte sa se faca minuni. Nu se poate acest lucru, nu vreau sa ma refugiez in trecut, dar ceea ce am gasit noi cand am venit la guvernare depasea cu mult in minus asteptarile noastre. Peste toate acestea s-au suprapus ultimele scandaluri, generate, evident, de cauze reale, dar provocate si speculate in scop politic. N-am nici o retinere in a spune acest lucru. Scandalul Fni-ului, de exemplu, este in mod vizibil de natura politica (lasand la o parte suferintele reale ale micilor depunatori). In momentul in care s-au anuntat rezultatele alegerilor, el a scazut brusc in intensitate, cu exceptia oraselor in care inca mai exista batalii politice, electorale. Se va stinge si-acolo, o data cu inchiderea urnelor. Sunt curios sa vedem daca ceea ce spun eu acuma va fi confirmat in zilele urmatoare! Ar mai fi de discutat ceva: in acesti patru ani, noi am guvernat intr-o coalitie si iata ca in incercarea noastra de a tine apropiata aceasta coalitie, suntem singurii care platim oalele sparte. Cred ca merita sacrificiul acesta si sper sa intelegem, cu ocazia acestor rezultate, ca lupta politica are si alte mijloace, altele decat cele oneste, pe care am incercat sa le promovam noi. Am mai invatat ca este foarte important sa avem in permanenta o politica activa si sa nu aplicam si noi metodele altora, pentru ca atunci inseamna ca ne-am adaptat la mediu, in loc sa schimbam noi mediul.
- Ca tanar politician, sunteti optimist in privinta viitorului Romaniei?
- Raspunsul meu nu poate fi decat optimist. Sunt ferm convins ca Romania are niste resurse care, bine gestionate, pot sa faca din ea, daca nu cea mai importanta tara din regiune, cu siguranta o tara de cuvantul careia trebuie sa se tina cont si sa se ia atitudine.
- Aveti 44 de ani. La varsta aceasta, viata nu isi cere, si ea, dreptul ei? Mai aveti ragaz pentru hobby-uri, pentru vacante, domnule ministru?
- In momentul in care ajungi in astfel de pozitii, trebuie sa accepti sa sacrifici din micile bucurii. Marea mea problema e ca nu prea mai am timp pentru familie, nu mai spun pentru mine, si nu mai pot face sport. E o asumare constienta a acestor riscuri. Norocul meu e ca familia m-a inteles. Nu ma intelege insa trupul, care da semne din cand in cand de oboseala.Otilia Teposu