Locuri sfinte, semnalate de cititorii revistei
Un rai natural si spiritualManastirea Crasna
Scumpa redactie "Formula As",
Atat de mult mi-am dorit sa va scriu, incat am emotii, si acum, cand mi-am luat "inima-n dinti", am cerut in gandul meu o binecuvantare de la Bunul Dumnezeu pentru a-mi lumina si calauzi gandurile pe care doresc sa vi le impartasesc. Ceea ce vreau sa va spun este mai mult o stare de spirit decat o poveste, o iluminare launtrica, in genul celor atat de des relatate in paginile dvs. de Spiritualitate, pe care le citesc pe nerasuflate, de indata ce cumpar revista. Sunt o permanenta cititoare a ziarului dvs., mai bine zis o mare admiratoare a stilului dvs. de lucru, de exprimare, a felului dvs. de a atinge miezul problemelor, coarda sensibila a noastra, a cititorilor. Iata de ce clipa aceasta, in care incep sa va scriu, este pentru mine o zi mare si, capatand curaj, o pornesc la drum...
Cand eu, umila Eugenia Huchiu, l-am cunoscut pe Dumnezeu, a fost destul de tarziu ca varsta, dar nu prea tarziu. L-am cunoscut in urma unor intamplari dureroase ale vietii mele, in clipe grele, de deznadejde. Sufeream cat puteam si nu gaseam nici o solutie. Am fost sfatuita insistent de niste cunostinte apropiate sa ma duc la una din manastirile din zona noastra, a Buzaului, locuri de pelerinaj unde poti sa te reculegi, sa te rogi, sa gasesti liniste pentru minte si suflet. In cele din urma, depasindu-mi incapatanarea, m-am hotarat sa ma duc la Manastirea Crasna din judetul Prahova. Cu toata sinceritatea va spun ca de-atunci merg ori de cate ori pot si doresc sa pot mereu. Locurile de acolo sunt ca rupte din Rai, iar din punct de vedere spiritual sunt datatoare de viata, de trairi interioare extraordinare. Simpla contemplare a icoanelor, binefacatoarea ruga te elibereaza de energiile negative, de malefic, de tot ce-i rau in lumea asta.
Le recomand tuturor cititorilor revistei, si din motive de frumusete a peisajului, si din punct de vedere spiritual, sa se duca sa vada si sa cunoasca acele minunatii. Insasi manastirea este o minune, o scoala de formare a celor mai mari monahi duhovnici ai ortodoxiei. Drumul pana acolo nu e usor, sunt cateva ore de mers pe jos, de parcurs suisuri si coborasuri, dar sunt frumoase si deloc obositoare. Nici nu-ti dai seama cand ajungi. Privelistea e de vis, iar gandul ca dupa o oarecare osteneala ajungi mai aproape de Domnul iti da aripi.
In ce ma priveste, lucrul acesta s-a intamplat cu adevarat. Din femeia nenorocita si disperata care eram (nu aveam serviciu, masa, casa, copii), am devenit o fiinta impacata cu sine, un om cu nadejde in Dumnezeu. Privirea mea a invatat sa se inalte spre cer, catre marele nostru Protector, rugile mele s-au materializat, am simtit ca acolo, la manastire, am sa devin alta, am sa gasesc solutii pentru viata mea. Am trait o mare bucurie si am inteles ca Domnul ma va ajuta. Nu sunt o exaltata, nu am har sa devin maicuta, nu sunt o bigota, nici vorba. Dar acolo, la Crasna, eu l-am gasit pe Dumnezeu si, de atunci inainte, El m-a ajutat ori de cate ori am avut nevoie. De cate ori sunt incercata de greutatile vietii, eu plec acolo si El, Domnul, m-ajuta. Nu fac decat sa ma rog si sa cred. Mi-am gasit rostul si sper in mai bine.
Nu pot incheia aceste modeste randuri fara sa amintesc de sfintele slujbe care se oficiaza acolo, de corul calugarilor care te face sa crezi ca te desprinzi de pamant, de ajutorul spiritual primit din partea monahilor. Da, stiu ca toate manastirile reprezinta Casa Domnului, casa Lui, dar eu la Crasna am gasit adevarul si linistea si acest adevar am dorit sa vi-l comunic si dvs., tuturor.Eugenia Huchiu - Buzau
La Manastirea Crasna se ajunge din orasul Ploiesti, pe ruta Ploiesti - Valenii de Munte, cu coborarea in Halta Homoraciu (daca mergeti cu trenul), de unde se urca pe jos, cateva ore, dar fara regrete.
Un univers de o veritabila magie duhovniceasca:
Manastirea Dervent
In acest sfarsit de mileniu invadat de atatea nenorociri, de la calamitati naturale la razboi, de la ura la crima si la hotie, omenirii nu i-a mai ramas altceva decat credinta in Dumnezeu si speranta ca Acesta va savarsi o minune si o va salva. Prima vizita a Papei Ioan Paul al Ii-lea pe pamantul Romaniei cu credinciosi majoritari ortodocsi este un exemplu ca, prin buna intelegere si dragoste, toti impreuna putem face ceva. Sa incepem cu noi insine daca vrem sa fim ajutati de Dumnezeu. De aceea, m-am hotarat sa va scriu despre Sfanta Manastire Dervent, pe care am vizitat-o nu de mult si unde am descoperit un univers de o veritabila magie duhovniceasca. Am aflat despre oameni vindecati de boli aparent fara leac, despre oameni alinati psihic si sufleteste, si chiar si despre biete animale vindecate. Stiu ca in revista dvs. s-a mai scris despre aceasta manastire, dar consider ca orice noua informatie nu poate face decat bine. Si cum revista dvs. este foarte citita si foarte mult indragita si aveti multiple mijloace de a-i ajuta pe oameni, chiar sa comunice intre ei, sa primeasca informatii utile, textul meu poate deveni si el "o picatura in oceanul cunoasterii".Pe urmele Sfantului Apostol Andrei
Manastirea Dervent este o poarta a crestinismului pe pamantul Romaniei si un izvor de har divin. Este locul unde, cu aproape doua mii de ani in urma, Sfantul Apostol Andrei a venit sa propovaduiasca invatatura lui Iisus Hristos. Se spune ca aici, ca si in alte locuri, la inceputurile crestinismului, in lupta dintre Bine si Rau a dominat pentru un timp Raul si patru discipoli ai sfantului apostol au fost prinsi si martirizati. Ca rasplata pentru suferintele lor, sfarsite cu sacrificiul suprem, s-a petrecut un miracol: la locul supliciului, din pamant au rasarit patru cruci de piatra. Ele au fost inzestrate de Dumnezeu cu harul mantuirii si-al vindecarii de boli sufletesti si trupesti. Mii de oameni care s-au rugat cu suflet curat si credinta au plecat acasa tamaduiti. Una din cruci a fost inclusa intre zidurile noului lacas zidit in 1942 (pe ruinele unei manastiri din secolul al Ix-lea), iar o a doua cruce, care are harul sa vindece si necuvantatoarele aduse aici de stapanii lor, se afla in curtea bisericii.
In 1959, din vointa stapanirii de atunci a tarii, Manastirea Dervent a fost inchisa, iar in 1990, pe 2 februarie, parintele Elefterie Mihail a primit aprobare pentru redeschiderea ei. Intre timp s-a construit si noul arhondaric, unde credinciosii sunt bineveniti si pot ramane trei zile pentru a se ruga Domnului si pentru a-si gasi liniste sufleteasca si alinare trupeasca.
In biserica, in partea stanga, se afla icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul Iisus in brate. Cei care vin sa se roage la ea trec pe sub piedestalul inalt pe care este asezata, apoi asculta sfanta liturghie oficiata zilnic de preotii calugari pentru cei bolnavi. Nu departe de biserica se afla Izvorul Tamaduirii, care exista din perioada peregrinarilor Sfantului Apostol Andrei si a discipolilor sai pe pamanturile Dobrogei si care alina, si el, suferintele credinciosilor care se roaga si beau din el.
Se poate spune ca aici, la Manastirea Dervent, puterea locului sfant, harul preotului calugar si credinta omului in rugaciunea ascultata de Dumnezeu a fost si sunt rasplatite de Miracolul care vindeca orice...Ing. pens. Ariana Ionescu - Bucuresti
(La Manastirea Dervent se poate ajunge prin Calarasi, trecand Dunarea cu bacul pe la Ostrov sau venind de la Constanta spre Dunare, pe Dn3.)
Icoana facatoare de minuni de pe stanca
Manastirea Piatra Scrisa
Desfasor o munca al carei specific (aprovizionare-desfacere) ma face sa cutreier adesea prin tara, sa aflu o multime de lucruri de la oameni cu care vin in contact. In felul acesta, am descoperit o manastire cu totul deosebita, sapata in stanca, undeva in apropiere de localitatea Armenis, din judetul Caras-Severin. Pentru ca foarte putina lume stie de ea, iar istoria ei este extrem de interesanta, imi permit sa reproduc in revista ceea ce am aflat de la staretul Hristofor despre Manastirea Piatra Scrisa. De ce se numeste asa? Pentru ca elementul de originalitate si de unicitate al locului il reprezinta pictura pe stanca, a carei origine nu se cunoaste prea bine si care il reprezinta pe Dumnezeu cu fiul sau, Domnul nostru Iisus Hristos. In prezent, datorita umezelii din manastire, culorile s-au deteriorat, dar imaginea de baza se mai cunoaste. Din cate am aflat de la interlocutorul meu, de-a lungul timpului au existat numeroase incercari ca icoana facatoare de minuni sa fie refacuta, dar ele au dat gres. Nu s-a putut afla din ce este compusa vopseaua de baza si nici vechimea ei. Exista mai multe legende referitoare la aparitia acestei unice (o consider eu) manastiri de calugari. Am sa incerc sa le redau pe scurt, asa cum le-am aflat de la parintele Hristofor. 1. Niste calatori care parcurgeau acest drum au fost surprinsi de revarsarea raului Timis, situat vizavi de locul pe care este construita manastirea si, aflati la mare necaz, fiind pe punctul de a se ineca, s-au rugat la Dumnezeu. Deodata, apele s-au oprit chiar in acest loc, ei scapand cu viata. Drept multumire adusa lui Dumnezeu, au construit sfantul lacas de rugaciune. 2. In luptele purtate in locurile acelea impotriva cotropitorilor de neam si de tara, ostenii romani s-au rugat la Bunul Dumnezeu pentru a-i ajuta. Atunci stanca s-a deschis, ei scapand astfel cu viata. Dupa plecarea urmaritorilor, drept multumire adusa lui Dumnezeu, cei cativa osteni au pictat pe stanca icoana facatoare de minuni Sfanta Treime. 3. La constructia podului de cale ferata ce traverseaza zona, initial nu se reusea in nici un fel dinamitarea stancii pentru amplasarea constructiei. In urma rugaciunilor preotilor, stanca a fost dinamitata, dar intr-o taietura a ei a aparut pictura reprezentand Sfanta Treime. Tot de la parintele Hristofor, staretul manastirii, am aflat ca ar exista o harta militara datata din secolul al Xvii-lea in care ar fi mentionate aceasta localitate si Manastirea Piatra Scrisa. Practic, reconstructia manastirii s-a facut in urma cu aproape doi ani. Initial altarul era la apus, ulterior fiind mutat la rasarit. Astazi, parintele Hristofor doreste marirea constructiei, astfel incat sa nu mai fie un loc simplu de pelerinaj, ci un loc unde sa poate fie tinute slujbe si credinciosii sa poata participa la acestea. De asemenea, dorinta parintelui Hristofor este de a conserva pictura, intrucat ea nu poate fi refacuta (practic, dansul ar vrea sa o refaca din mozaic). Un amanunt ce mie personal mi s-a parut interesant ar fi ca printre calugarii ce slujesc cu credinta bunului Dumnezeu vietuieste si un calugar din fosta Iugoslavie, care a plecat in Banatul sarbesc pentru a construi prima manastire romaneasca din zona, mai precis in localitatea Varset.
Parintele Hristofor face apel la toti cei ce pot ajuta sfantul lacas de inchinaciune, pentru a-si putea materializa cu ajutorul Bunului Dumnezeu planurile propuse.
In final, imi exprim felicitarile si multumirile mele pentru munca depusa de dvs. la aparitia revistei "Formula As".
Cu stima,Alexandru Olteanu - Ploiesti