Oana Pellea"Scorpia imblanzita" invata management
A trecut si primavara si n-am apucat sa ma bucur de ea, prinsa intre repetitiile pentru "Scorpia imblanzita" - cu care am avut recent premiera - si restructurarea Smart-ului. Daca pe Katarina lui Shakespeare eram pregatita s-o infrunt, cu Smart-ul a fost mai greu. N-aveam cunostintele necesare de management cand mi s-a propus sa preiau conducerea companiei, dar acum am invatat multe si sunt bucuroasa ca impreuna cu o echipa de tineri entuziasti, vom reusi sa facem cate ceva. In primul rand, sa propunem lumii spectacolului realizari de un nivel profesional inalt. Trimitem casete cu inregistrari, invitam directori din teatrele straine sa ne vada spectacolele si incheiem contracte pe termen lung. Francezii au vazut "Ioana dArc" si au dorit sa-l cumpere. In toamna, la Paris, dam zece reprezentatii. Cu un spectacol mai vechi, in franceza, impreuna cu colegul meu Sandu Mihai Gruia (excelent actor, pacat ca acasa e cunoscut mai mult din reclame Tv) am colindat lumea. Am dat 40 de reprezentatii in Europa, curand plecam si in Belgia. Totul e sa intri in circuitul festivalurilor pentru ca dupa aceea, cum suna titlul piesei noastre "Ma tot duc", respectiv ne tot ducem in turnee. La Smart sunt multe de facut, am preluat din experienta Companiei "Globe Theatre" din Japonia, care isi bazeaza repertoriul pe frecventele sondaje ale publicului. Daca spectatorii sunt multumiti de spectacol, ei hotarasc daca trupele invitate revin sau nu. Sigur ca la noi e alt sistem, dar am introdus acest chestionar la spectacolul cu "Scorpia imblanzita" si rezultatele sunt interesante. Nu ele vor decide - in Japonia publicul considera actul teatral sacru si are o cultura a spectacolului de mii de ani -, dar treptat-treptat verdictul lui incepe sa devina si in lumea noastra lege. E un mare risc si o mare raspundere pentru noi toti.Valentin UritescuEmotia rolului de bunic
Am tot avut impliniri, si profesionale, si de familie. Succesul premierei cu "Nunta lui Krecinski" de la Tnb mi-a lasat o stare de bine, am acolo un rol extraordinar, alaturi de parteneri tot unul si unul. Jucam in continuare cu casa inchisa. Asta imi da o stare de bine, dar si de oarece ingrijorare pentru raspunderea ce-mi revine dupa o asemenea reusita. Asa sunt eu, fire mai dificila, despic firul in patru. Acasa, in familie, am fost fericit cand a aparut un nepotel. Copilul baiatului meu, Bogdan, micutul Vlad Alexandru Uritescu, care pe 30 mai a implinit un an. I-am taiat motul, bineinteles. De Pasti, m-am impacat si cu fratele meu - avusesem noi ceva neintelegeri cu casa parinteasca, dar cum sangele apa nu se face, ne-am dat mana si s-ar putea sa pornim o afacere. Fiul meu a lucrat un serial-parodie, un policier incantator, pe care l-a scris, l-a regizat si l-a jucat. "Badea-Gard" se numeste. E un fel de detectiv mioritic, dar despre toate mai bine sa va povesteasca singur. Intrebati-l!
Ada NavrotSomeri intre doua Castele
Tocmai m-am intors de la Festivalul International de Teatru de la Sibiu, unde am fost invitati cu "O zi de vara", regizata de Alice Barb. Sala mica a teatrului "Gong" a fost neincapatoare pentru cata lume a tinut sa ne vada. Erau si multi straini care, cu toata dificultatea textului lui Mrozjek, se pare ca ne-au inteles foarte bine. Joc alaturi de sotul meu, Bogdan Popescu. Ne-am casatorit anul trecut, in timpul repetitiilor cu "Viforul", la Teatrul "Nottara". N-am avut decat o zi la dispozitie, cat sa fugim la Constanta de unde e el si sa ne cununam. Am amanat pentru vara asta luna noastra de miere, vom pleca la niste prieteni in Irlanda, la un castel langa Dublin. De un castel am mai avut parte si duminica trecuta, cand am fost invitati la premiera care a avut loc acolo, la Cisnadioara. Doar ca intre doua castele suntem deocamdata doi someri, pentru ca actualul director al "Nottara"-ului, ne-a desfacut si noua contractele, la fel ca celor 16 protestatari. Sa vedem ce-o sa se intample dupa sedinta de maine de la Primarie. Oricum, cu contract sau fara, noi tot actori ramanem, solicitati si de alte teatre si companii. La Compania Off, incepem repetitiile cu "Inundatia", piesa intr-un act, cu care vom deschide in toamna Festivalul "Mazilu" din Bucuresti.Alice Manoiu
TeatruUn nou succes la Teatrul National din Bucuresti"Nunta lui Krecinski"
Comedie amara, scrisa acum vreo 150 de ani de A.V. Suhovo-Kobalin, "Nunta lui Krecinski" s-a bucurat in anii 50 de un deosebit succes de public in tara noastra. Dupa parerea criticilor de-atunci, spectacolul cu "Nunta..." din acei ani a fost de-a dreptul antologic. Nici nu era de mirare, avand in vedere calitatile remarcabile ale piesei pusa in scena de nimeni altul decat marele si fascinantul actor Ion Fintesteanu, care a distribuit in rolurile-cheie alti doi "asi": pe Nicolae Brancomir (Krecinski) si pe fabulosul Grigore-Vasiliu Birlic (Raspliuiev).
Si iata ca, dupa alti aproape 50 de ani, "Nunta lui Krecinski" revine pe scena Nationalului aducand dupa sine noi valuri de aplauze si de entuziasm, datorate in mare masura... actualitatii piesei. O "actualitate" ascutita si stringenta, care l-a atras si pe tanarul si foarte talentatul regizor de calibru international Felix Alexa. De altfel, el declara: "Ce poate fi mai actual decat o lume in care banul si foamea de bani justifica orice, chiar si rasturnarea totala a valorilor umane?". Intr-adevar, in haosul tranzitiei, mesajul amarnic al batranului literat rus, a carui piesa a fost de multe ori interzisa de cenzura tarista, suna in urechile noastre traumatizate mai actual si mai amar ca oricand!
Spectacolul de la Nationalul bucurestean, foarte bine ritmat, cu mesaje clare, tinut in mana cu fermitate de catre regizor, se bucura de o distributie de zile mari: Costel Constantin, Carmen Stanescu, Matei Alexandru, secondati de tinerii si foarte talentatii Medeea Marinescu, Mihai Calin, Ion Ionut Cocia. O bucurie in plus pentru spectatori: revenirea cu brio, ca actor, a lui Grigore Gonta - unul dintre cei mai importanti regizori ai teatrului romanesc contemporan. Si inca una: creatia lui Valentin Uritescu, un actor-argint-viu, care, in rolul lui Raspliuiev, justifica pe deplin vorbele temutului critic de teatru Mircea Ghitulescu, si anume: "La Uritescu, talentul este un fel de a fi".
...Se stie ca la o nunta te duci, de obicei, cu un dar. In cazul de fata, "Nunta lui Krecinski" este un dar pe care Nationalul bucurestean il face impatimitilor de teatru!Silvia Kerim