Veteranii ghinionului
Se spune ca repetitia este mama invataturii. Nimic mai fals, daca este o repetitie stereotipa in care, indiferent de context, omul reia aceleasi greseli. Am cunoscut un veteran al ghinionului care si-a lasat o avere in gropile comune ale tuturor marilor falimente din ultimii zece ani. A fost un entuziast al Caritas-ului si a izbutit, pentru inceput, sa-si multiplice cu opt modesta suma depusa. Calculul sau, din pacate, era la fel de fantezist ca al patronului jocului. Omul nu si-a ridicat banii, i-a repus in joc, facandu-mi cu ochiul, smechereste. Piramida lui Ion Stoica era atunci cea mai sigura investitie. Diversi oficiali pozasera alaturi de patronul jocului. Televiziunea i-a dat lui Stoica sansa sa-si expuna certitudinile. Nu-i putin lucru. Trei luni mai tarziu, Caritas-ul isi suspenda platile. Omul nu pierduse doar suma depusa initial, inmultita cu 64, ci si speranta care, in cateva luni, crescuse si ea, proportional. A pierdut-o, dar nu pentru multa vreme. Dupa ce a depus memorii si plangeri la Procuratura, Presedintie, Comisia de abuzuri si Liga pentru Apararea Drepturilor Omului, cateva luni mai tarziu, gandurile lui s-au indreptat catre Safi. El spera sa-si ia, in cele din urma, revansa. Cresterile nu erau, e drept, atat de spectaculoase ca la Caritas, insa cel putin erau sigure. Asa auzise de la un vecin. Oricum, reclama de la televizor promitea un viitor sigur. La conducerea fondului se aflau oameni pe care-i mai vazuse la jurnale si in presa. Avusesera imunitate parlamentara, erau blindati. Omul meu a investit, curajos, cu sentimentul ca este un avangardist. Cateva luni mai tarziu, insa, ca multi altii, facea cozi si mitinguri pentru a-si recupera macar banii depusi. A trecut prin acelasi experiment cu Dacia Felix, a mai lasat cateva salarii cu greu economisite la Bankcoop si la Albina si, intr-un final apoteotic, dupa ce a castigat o categorie a doua la Loto, si-a spus ca e timpul sa devina capitalist. A investit intr-unul din fondurile acelea care te scapa de griji pe viata. Zilele acestea, l-am intalnit abatut. Participa la pichetarea sediului, comenta stirile, se impingea cu jandarmii. M-a anuntat ca a hotarat, alaturi de inca vreo 20 de deponenti la Fni, sa formeze un comitet de criza. Titlul, cam lung, mi l-a spus dintr-o suflare: "Comitetul de initiativa pentru organizarea Societatii victimelor jocurilor de ajutorare a bancilor si fondurilor de investitii".
Cine ar fi putut crede, mi-a spus omul meu, ca nici macar Cec-ul nu mai recunoaste garantarea sumelor depuse? Omul este un sacrificat al propriei sale naivitati, statul roman ii poarta ghinion. A avut o casa pe care i-au nationalizat-o comunistii, un cont la Cec pentru cumpararea unei masini pe care n-a mai cumparat-o si n-a recuperat nici dobanda, a depus bani in trei banci si trei fonduri. Nu mai are nici o speranta ca lucrurile ar merge spre bine si ca reforma a luat-o pe calea cea buna, mi-a spus omul meu. De atunci, repeta stereotip, chiar daca nu e intrebat, ca nu are incredere in politicieni si in banci, ca reforma a luat-o pe o cale gresita, incredere nu mai are decat in Biserica si in Armata. Spera sa devina seful Comisiei de initiativa si sa obtina fonduri din strainatate pentru a monitoriza, in calitate de pagubit, desfasurarea anchetelor si recuperarea cu dobanda a banilor investiti de-a lungul vremii. Ei, si daca va avea norocul sa recupereze ceva, de data asta e ferm hotarat sa depuna banii la una din bancile astea de-si spun populare, ca daca-s populare, musai sa fie si sigure. In plus, dau niste dobanzi extrem de atragatoare, cu mult mai mari decat la Cec sau la alte banci.
Repetitia e mama invataturii. Nu si a invataturii de minte.N.C. Munteanu