Adrian BejanProfesor "J.A. Jones" la Universitatea Duke din S.U.A."Romania sa nu mai faca niciodata greseala de a se dezlipi de Apus"
A plecat in 1969, ca jucator in Nationala de baschet si student la Politehnica din Galati. A ajuns profesor de inginerie mecanica la una dintre cele mai importante universitati americane. Din 1992 si pana in zilele trecute, vizitele sale in tara natala (s-a nascut la Galati, in 1948) au devenit un fapt obisnuit. A venit, de cele mai multe ori, ca profesor-vizitator la universitatile politehnice din Galati si Bucuresti, acolo unde marea sa experienta in termodinamica este apreciata si admirata. Dupa acceptarea sa ca "Doctor honoris causa" al celor doua universitati, sute de specialisti, studenti si simpli curiosi au umplut amfiteatrele, dorind sa ia cunostinta de modul american de predare a unei stiinte destul de aride. Cu farmecul sau inimitabil, exprimandu-se intr-un limbaj de o plasticitate cuceritoare, profesorul Bejan a devenit o prezenta familiara mediului universitar romanesc. Pentru multi, personalitatea sa este un model de "romanism luminat", un mod natural de a fi patriot. In interviul acordat in exclusivitate "Formulei As", fostul baschetbalist de categoria "A" vorbeste convingator despre destinul binecuvantat al unui roman in lume.In paradisul savantilor</b> - Cu mintea "orientata spre Apus", dupa cum va place sa spuneti, ati beneficiat de relativa deschidere a regimului comunist din anii "65-"70 si ati plecat cu o bursa in America, la faimosul Mit (Institutul de Tehnologie din Massachusetts). Cum v-ati acomodat cu Lumea Noua, domnule profesor?
- Au fost anii cei mai promitatori din perioada postbelica. Anii in care regimul dorea sincer o apropiere de America. Va amintiti? Atunci au fost trimisi sute de agronomi si ingineri la specializare, doctoranzi, studenti, sportivi etc. In mod neasteptat, in 1971, au aparut asa-zisele Teze din Iulie si totul a apucat-o pe o panta descendenta. Lucrurile mergeau din rau in mai rau, iar investitiile facute pentru specializarea in S.U.A. s-au irosit. Nimeni nu mai putea pune in practica ceea ce invatase acolo. Incepea instaurarea "epocii de aur" - cea mai neagra pagina din istoria moderna a tarii noastre. Am presimtit ce se-ntampla si, dupa absolvirea facultatii ca sef de promotie, am decis sa nu ma mai intorc. Aveam deja o bursa pentru doctorat si, la sfarsitul anului 1976, am devenit "fellow" (cercetator, agregat universitar) la Miller Institute de la Berkeley University. Pana atunci, ma acomodasem destul de usor, dar din momentul inscrierii la Bekerley am intrat intr-un fel de paradis al savantilor, cum nici in vis nu ti se arata. De la tipul de cercetare febrila, cu iz industrial, practicata la Mit, unde putina lume zambea si se muncea "in intuneric", m-am trezit sub palmieri, cu fata la Podul "Golden Gate", unde ti se plateau burse substantiale, doar sa te plimbi si sa gandesti.
- Romanii cunosc destul de putin sistemul american de invatamant. Ceea ce spuneti despre Berkeley pare inspirat din cartea germanului Herman Hesse, "Jocul cu margele de sticla". Chiar se poate practica un astfel de "joc gratuit" in zilele noastre?
- Este gratuit doar in aparenta; in fapt, muncesti enorm, de la 10 dimineata la 2 noaptea. Dar stilul de munca este unic. Ai libertate absoluta, nu ai program, nu ai plan de cercetare, nu esti controlat de nimeni. In timpul orelor de lucru poti juca o partida de tenis, poti merge la o votca cu amicii, poti face plaja sau organiza un gratar sus pe deal, la iarba verde, cu ochii spre Pacific. Campusul este asezat ca o vie, pe panta, intr-o aglomerare de copaci tropicali si inecat de flori nemaivazute. Te trezesti la ce ora vrei si pornesti pe jos spre biblioteca. Ai un carnet cu tine si scrii iute ce-ti vine in minte, orice idee. Noaptea o transcrii pe curat, sa ai cu ce te lauda a doua zi la colegi. Teoria mea preferata in acei ani era curgerea fluidelor sub influenta factorilor de mediu. Sau enigmele vantului si caile de pierdere a caldurii. In fiecare saptamana mergeam la pranz la cate un mare profesor. Eram singurul inginer printre chimisti si fizicieni.Toti ma acceptau cu simpatie si interes, iar discutiile se invarteau in jurul veveritelor si al circulatiei sangelui prin artere, al obiceiurilor animalelor. Astfel, le demonstram ca toate lucrurile organizate si construite eficient (viata ca atare) sunt parte din inginerie. Toate proiectele naturale sunt inginerie. Acest lucru l-am dezvoltat in anii de "distractie" de la Berkeley. Cu aceasta teorie am socat lumea stiintifica.
- Pornind de la aceasta viziune inginereasca asupra viului, v-ati construit, practic, o stralucita cariera. Ati publicat 13 carti, 310 articole si faceti parte din conducerea a 19 reviste de prestigiu. Sunteti laureat al celor mai importante 9 premii si medalii de aur acordate inginerilor americani. A avut, in tot acest "poker cu lucruri interesante", vreo importanta faptul ca sunteti roman?
- Mai mult ca sigur, daca tinem seama de specificul natiei noastre. Romanii sunt creatori, urasc sabloanele, sunt surprinzatori, ca si italienii; ei sunt cei care se apleaca la dreapta cand tot stadionul se unduieste spre stanga; au fler, originalitate, idei de avangarda; iubesc muzica, dragostea, vinul, din nou la fel ca italienii. In fine, romanii au "goanga" - un alt nume pentru talent si chiar pentru geniu si, mai presus decat toate, au inceput sa descopere libertatea.<b>Mandria de a fi roman</b> - Chiar credeti in institutionalizarea libertatii in Romania? Ca roman american, va mai pasa in vreun fel de tara natala?
- Aceasta libertate exista, intr-un fel, in Romania. Mai aveti nevoie doar de ceva timp. Sunt foarte optimist. Fenomenul reintegrarii talentului romanesc in lume a demarat. Pe deasupra, din punct de vedere politic, Romania a devenit nu numai libera, ci partenera a Americii, si nu doar o tara amicala oarecare, ca in urma cu trei ani si jumatate. S-au facut mari pasi spre integrarea apuseana - adevarate realizari ale neamului nostru.
Pe de alta parte, ma simt mandru de a ma fi nascut roman. Dar Romania nu trebuie sa fie un bici sau o bata cu care dai in capul audientei ori observatorului strain. Romania este, pentru mine, un gand frumos, "subteran", manifestat fara ostentatie. Cand ajungi acolo, sus, pe culmea stiintifica sau artistica,cineva sigur va spune despre tine: "Domnul acesta e un roman". Iar eu voi accepta recunoasterea cu calm si demnitate, stiind ca fac lobby pentru tara mea in mod natural, eficient, pe termen lung.
- Multi romani sunt ingrijorati ca ai nostri tineri pleaca in America. Ei spun ca astfel Romania va pieri, menirea lor fiind aceea de a lucra pentru tara si nu pentru straini. Puteti comenta?
- Tanarul care gandeste ca are o menire pe lume (in medicina, fizica sau genetica) trebuie sa nu se lase, sa faca "pe dracu"n patru" si sa-si realizeze visul. Chiar si in America. E bine pentru neamul nostru sa existe romani peste tot. Romania are forma sferica, cu frontiere permeabile; este ca un paianjen. E important ca "bratele" tarii sa fie vivace peste tot globul. Cu cat mai multi romani sunt oameni de succes in strainatate, cu atat este mai bine pentru toti. Multi amici din Galati imi spun: faci bine numai daca faci in tara. Eu zic: faci bine pentru tara, doar atunci cand faci bine! Mai exact: depinde de fiecare individ cum face bine pentru tara lui. Unul, atunci cand isi paveaza strada din orasul natal; altul, atunci cand isi formeaza discipoli in stiinta; altul, cand identifica un talent romanesc pe care-l baga in "categoria A", adica il trimite in Apus la specializare. Nimeni nu are un monopol de cum se poate face bine pentru tara. Chiar si simplul fapt ca nu uiti de unde ai plecat este remarcabil.<b>O tara a lumii libere</b> - Care este cel mai nou proiect ce v-a fost incredintat?
- Am fost contactat si cooptat de Air Force in proiectarea conceptuala a sistemelor din anii 2010-2020. Cei de acolo recunosc ca doar in natura exista zborul perfect, de aceea vor sa puna la punct teoria, inainte de a se apuca de construirea aparatelor de zbor ale viitorului. Voi face parte, asadar, dintre inginerii care gandesc inainte...
- Ca participant la un proiect al viitorului, optimist, credeti ca perspectiva aceasta senina i se vapotrivi candva Romaniei?
- Nu sunt economist, nu stiu guvernare, dar situatia interna a tarii pare, intr-adevar, dificila, dar cu o serie de accente pozitive de ultima ora. Din afara insa, Romania se vede foarte bine. Ultimii trei ani au adus Romania in situatia de a-si redefini pozitia in lume. In buna masura, a ajuns sa fie cea care fusese inainte de razboiul mondial. Este fantastic! Cu alte cuvinte, crima comunista impotriva neamului romanesc a fost, in fine, razbunata. Romanii au facut, in aceasta perioada scurta, miscarea pe care turcii, mai norocosi, au facut-o sub Ataturk, de a se defini parte din Apus. Daca am o credinta politica, atunci as dori ca Romania sa nu mai faca niciodata greseala de a se dezlipi de Apus. Acum, cand a ajuns sa fie o tara a Lumii libere, o tara a Lumii importante, destinul nostru nu mai atarna de un fir de par.
- Pentru optimismul dvs., atat de necesar multor compatrioti de-ai nostri, d-le profesor, va multumim.<b>Ion Longin Popescu
Fotografii de Mihail Cratofil