Tora Vasilescu
Vreme de seceta
Profesional, de trei ani e seceta mare pentru mine: nu joc decat in "Tacamuri de pui". S-a schimbat directorul, asteptam sa se schimbe ceva si in Teatrul "Bulandra". O surpriza placuta mi-a facut Antena 1, care m-a sarbatorit la "Duminica in familie". Am cantat atunci cateva din vechile melodii ale lui Moscopol. Noroc ca mai exista si moda "retro", pentru ca asta noua nu ma prea incanta. De altfel, ideile mele despre arta nu se mai potrivesc cu cele la zi. Dar moara macina continuu. Daca unii din noi refuzam sa aparem goi pe scena, se gasesc altii, din alte teatre, si "Erotissimo" merge mai departe. Dar am si eu refugiile mele. La Baneasa, gradina imi e ca o floare si am acum sase caini-lup incantatori. Curand voi fi nasa: botez fetita fratelui meu. M-am botezat si eu a doua oara, in apele Iordanului, cu ocazia excursiei de Sarbatori. Ne-a sfintit un preot ortodox pe toti vizitatorii locurilor sfinte. A fost chiar in Saptamana Mare si am avut fericirea sa-mi implinesc visul oricarui crestin: sa ajung in noaptea Invierii la Sfantul Mormant.
Daniela Nane
Exercitii de leganat pruncii
Pe 20 aprilie am nascut un baiat sanatos si frumos, care creste ca-n basme. In doua saptamani a luat 600 de grame. Nu-i minunat? Imi doream de mult un copil si-a aparut exact cand trebuia. Nu-mi pare rau ca-mi intrerup o vreme activitatea artistica. Oricum, am prelungit-o pana la limita. Cred ca m-ati vazut in ultimul episod din "Casatorie imposibila", cu un pantec ca un dovleac. Codrin era dovleacul care acum tipa cat il tine gura ca vrea laptic. Abia astept sa creasca sa-l iau cu mine in Delta, la pescuit. Tatal lui vrea sa-l duca la vanatoare, dar el nu pare atras deocamdata de nici una din perspective. Se incrunta, face botic, nu-i place decat baita pe care i-o face mama mea. Dar am si eu experienta bebelusilor: am fost in timpul studentiei baby-sitter la un copilas de doua saptamani si l-am crescut pana la doi ani. Asta ca sa mai castig un ban in timpul facultatii.
Dorina Chiriac
Sub zodia intalnirilor norocoase</b> Sunt o norocoasa, am parte de intalniri fericite - pentru ca nu le pot spune colaborari - incepand inca din facultate, de pe cand eram studenta minunatei profesoare Sanda Manu. Din "95, de cand am fost angajata la Teatrul de Comedie, am lucrat sub bagheta unor regizori importanti ca Petre Bokor, Tocilescu, Catalina Buzoianu, iar in stagiunea trecuta - cu Alexandru Darie, la "Iluzia comica". In film, marea mea intalnire a fost Lucian Pintilie, cu "Terminus paradis", unde mi-a incredintat un personaj fabulos. Zilele astea, intalnirea providentiala se cheama Horatiu Malaele, artist si om absolut extraordinar. Sunt oameni pe care Dumnezeu ii duce de mana, iar eu consider ca Domnul nostru de Sus e cu domnul nostru Malaele. De unde, altfel, harul lui si rabdarea, iscusinta de a pune in miscare si armonie actorii, ideile, relatiile, detaliile? Har divin, bineinteles!<b>Alice ManoiuPop-Rock
Iris, spre noi deschideri</b><b>Prezenta in concert a formatiilor rock este practic anihilata de facilitatile tehnice si financiare care insotesc grupurile de dance (de exemplu) ce "canta" pe suport magnetic (banda, Cd). Pentru a nu iesitotal din carti si simtind ca nu este anul lor, rockerii nostri au lasat-o mai moale cu sonorizarile pretentioase si prefera aparitiile unplugged, indreptandu-se spre muzica pop.
Nici Iris, grup fanion de hard-rock, cu peste 20 de ani in spate, iubit mai mult pentru excelentele prestatii in concert, in relatia directa cu publicul si nu din bombardamentul mediatic radio sau Tv, nu a neglijat explorarea de noi teritorii. Astfel a aparut proiectul Athenaeum 2000, aflat la granita de expresie dintre rock si simfonic, si abia cand vom avea in mana si dublul Cd al timisorenilor de la Stepan Project vom sti cat de importante pentru cultura noastra sunt astfel de asocieri. Sa nu-l uitam pe Ovidiu Lipan in "Visul tobosarului", la Opera Romana, tot in acest an.
Acest ambitios "Athenaeum" se va finaliza la Cluj cu Iris si Orchestra Filarmonica a Operei clujene, condusa de Petre Sbarcea, cu corpul de balet al aceleiasi prestigioase institutii (coregrafia Francisc Valkay), in scenografia lui Catalin Arbore si cu Mike Godoroja producator. O lista lunga de solisti invitati (intre care si Felicia Filip, Johnny Raducanu, Teodora Enache, Florentin Milcof) ma fac sa cred ca cele doua ore promise, si desigur un dublu Cd, vor rasplati eforturile organizatorilor, Diesel Club si Tvr 1, cu sprijinul Zone Records si Fundatia Iris.
Dar pana atunci, pe podiumul de langa Ateneul Roman, Iris si un grup simfonic (22 de studenti conservatoristi), alaturi de soprana Felicia Filip, au prezentat si lansat maxi-single-ul "De Vei Pleca". Solista a Operei Romane din Bucuresti, castigatoare a unor mari competitii de canto (Barcelona - "83, Moscova - "85, Viena - "87, Toronto - "91), binecunoscuta la Covent Garden sau Wiener Staatsopera, Felicia Filip a mai cantat un duo cu Cristi Minculescu si in 1986 ("Baby").
In ce priveste albumul, chiar si doar cele doua variante ale piesei "De vei pleca" (alaturi de "Baby") merita banii dati. Dar pentru fanii lor, Cristian Minculescu, Valter Popa, Doru Borobeica si Nelu Dumitrescu au adaugat patru piese inregistrate live in 15 aprilie la Diesel Club din Cluj, care m-au convins ca grupul trebuie sa munceasca mai mult si sa-si adauge inca o chitara sau un keyboards pentru a realiza densitatea sonora necesara. Basul nu s-a simtit deloc, poate si din vina mixajului, iar bateria, la prima parte, nu a avut sclipire. Prieten cu ei de o viata, nu pot totusi sa nu le-o spun, si public. Pentru ca Iris este pentru multi ceea ce este Rapid in fotbalul nostru. Esential rolul lui Florentin Milcof, piano, keyboards, orchestratii si, ca de obicei, profesionalismul lui Zone Records in promovare si distributie.Aurel GherghelCarte
Selectia Formula As
</b>
•R.G. Waldeck, "Athenee Palace", roman-reportaj, cu o postfata de Ernest H. Latham jr., traducere de Ileana Sturza, Editura "Humanitas", seria "Spectacolul istoriei", 350 pag. Autoarea acestei carti de un interes aparte pentru noi, fiindca "spectacolul" e al istoriei romanesti de la inceputul anilor "40, Rosa Goldschmidt, contesa de Waldeck (1888-1982) poate fi ea insasi un personaj de roman. A avut o viata aventuroasa, ce a purtat-o din Germania natala, unde obtinuse un doctorat in sociologie, prin marile capitale europene, pentru a se stabili apoi in S.U.A., unde a facut cariera ca jurnalista si scriitoare. Femeie seducatoare si fara prejudecati, a avut (dupa cum nu se sfieste sa marturiseasca intr-o autobiografie) multe legaturi amoroase, pe langa trei casatorii. Inteligenta brici si cultivata, patrundea cu usurinta in cercuri de elita, a fost banuita de spionaj, admirata ca scriitoare, i-a placut sa traiasca intens si periculos. Intre iunie 1940 si ianuarie 1941 a stat in Bucuresti in calitate de corespondenta a saptamanalului american "Newsweek" si aceasta experienta e consemnata "la cald" in cartea "Athenee Palace", publicata in 1942, cu mare succes. Acele luni dramatice din istoria noastra, corelate cu o serie de evenimente cruciale pentru Europa si Balcani, sunt descrise de frumoasa jurnalista gazduita la hotelul Athenee Palace, punct nodal unde se adunau elita bucuresteana, corespondentii straini, "factorii de influenta", diplomatii, ofiterii germani. De la toti acestia (dar si de la coaforul hotelului, chelneri, secretare), contesa aduna informatii, zvonuri, barfe, observa cu privire patrunzatoare evenimentele in desfasurare si pe baza lor isi scrie rapoartele si analizele de interes mondial, expediate spre America. Nu ezita sa-si foloseasca farmecele feminine pentru a afla noutati si de la nazistii cu rang inalt, obtine de la ei interviuri, expune si se straduieste sa inteleaga punctele de vedere ale tuturor fortelor angrenate in razboi, comentandu-le apoi ca un veritabil analist politic. Prin paginile romanului-reportaj (din care fictiunea lipseste cu desavarsire), scris intr-un ritm alert, cu un stil colorat si adesea caustic, defileaza cunoscuti politicieni romani, familia regala cu tot cu Elena Lupescu, diplomati si ofiteri, distinse doamne cu roluri ambigue. Pe langa atmosfera cosmopolita a marelui hotel, descrierea vendica a Bucurestiului de acum sase decenii, in care contesa, obisnuita cu viata mondena din mari capitale occidentale, se simte ca pestele in apa, ne da impresia ca asistam la un pasionant documentar de epoca.
•Arthur Gould Lee, "Elena, Regina-mama a Romaniei, printesa de Grecia si Danemarca". O biografie autorizata. Traducere de Liana Alecu, Editura "Humanitas", seria "Istorie", 272 pag. Cei care au citit "Coroana contra secera si ciocanul", biografia Regelui Mihai, aparuta in urma cu doi ani tot la editura "Humanitas", cunosc numele lui Arthur Gould Lee, prieten al familiei regale a Romaniei aflate in exil si scriitor specializat intr-un gen ce imbina rigoarea documentara a istoricului cu talentul de a povesti respectand adevarul faptic si evitand speculatiile fanteziste. Scrierea cartii de fata i-a fost inlesnita si de propriile marturii ale reginei cu un destin atat de nefericit, comparata cu o Cenusareasa ce parcurge drumul invers, de la printesa stralucitoare din Grecia, la femeia nevoita sa indure mari umilinte si chinuri sufletesti ca sotie si mama. Povestea vietii acestei suverane ce nu a domnit niciodata si a fost mereu constransa sa se supuna unor jocuri politice dure e plina de traume publice si personale, descrise de biograf cu decenta englezeasca, dar si cu vadita admiratie si compasiune. Cele doua carti pe care le-am prezentat aici se completeaza reciproc si sunt, mai ales pentru tineri, un bun mijloc de a afla adevarul despre o perioada a istoriei noastre prea sumar tratata in manuale. Ele sunt, de asemenea, un prilej de a intelege ca, dincolo de cronologia seaca ce traseaza parcursul istoric, se afla oameni, cu slabiciunile, erorile, iubirile si vanitatile lor.
<b>Adriana Bittel