"Atentie: peisaj periculos!"
O data cu noile, definitivele deschideri spre Europa, Romaniei i se cere sa-si faca inventarul lucrurilor cu care poate imbogati zestrea comunitara. Printre acestea, frumusetile turistice, rezervatiile naturale si "infrastructura peisagera" - un monument unic, cu valoare de specific national. Care atrage, o data cu deschiderea sezonului estival, tot mai multi "euro-entuziasti", uluiti sa descopere, la doua ore de zbor de inima continentului, scene de mult pierdute pe altarul industrializarii si modernizarii tarilor lor. Iata-l pe Harry, pompierul din Manchester, care a dotat scoli generale, licee si case de copii din Gorj cu mobilier si calculatoare. In schimbul generozitatii grupului sau de "fani ai Carbunestiului", Harry vrea foarte putin. Vrea sa se plimbe cu masina si sa admire peisajul. Asa s-a intamplat saptamana trecuta, cand i-am oferit un raid in zona de podis din apropierea Cheilor Oltetului. La un moment dat, tot sucindu-si capul in stanga si-n dreapta, sa prinda toata frumusetea din jur, m-a rugat sa opresc. "Pentru numele lui Dumnezeu, a spus, ceea ce vad pare ireal!". Am tras intr-o parcare, la marginea unei fanete, incercand sa descifrez sursa emotiilor atat de puternice ale englezului. Oare de unde venea "agresiunea" asupra lui? Nu mi-a fost greu sa observ de unde. Venea, doamnelor si domnilor, de la florile fanului, de la palcurile albe de mesteceni, de la sunetul aerului ingreunat de cantece pasaresti! De la turmele de oi in miscare, de la paraul ce taia campul in doua, de la vocile de copii, de la adierea vantului in micul lan de grau patat de maci. Il "agresau" privighetorile gazduite de castanii de pe marginea drumului. Peste 1.000 de triluri diferite! Aceste pasari "de foc" nu vor scoate niciodata un sunet de doua ori la fel in cursul aceluiasi... concert. Luandu-si ca reper antena de pe Ranca, Harry se roteste 360?, mimand gesturile unui operator video. Cum soarele se afla la ora doua, lumina se revarsa uniform, tocmai buna pentru "filmare". Cand ajunge in dreptul unei padurici de salcami infloriti, isi ridica bratele in cruce si respira adanc, cu lacomie. Densitatea parfumului il ameteste. Vine la rand, cu "otrava" lui olfactiva, socul. O intreaga liziera de inflorescente coboara de pe un deal domol pe care dorm, uitate, capite de fan vechi. Ca intr-un ritual pagan, englezul isi opreste, din nou, privirea pe florile campului. Se asaza pe o piatra kilometrica si vorbeste rar, pe un ton didactic: "Ar trebui sa aveti grija de occidentalii sentimentali, caci vor veni aici tot mai multi. Avertizati-i sa nu conduca in anumite zone, cum e asta, fiindca pot face accidente. Ei nu sunt obisnuiti cu atatea flori salbatice pe metru patrat, cu mestecenii si cu arborii astia infloriti, parca turnati din zahar si turta dulce. Indemnati-i sa apeleze la blazatii soferi locali sau - de ce nu? - plantati un nou semn de circulatie. Scrieti din loc in loc: atentie, peisaj periculos! Cum sa conduci in siguranta daca esti tentat sa intorci mereu capul?".Ion Longin Popescu