Cum au ajuns fabricanti, doi fii de tarani din Moldova</b><b>Mihai Barliba - Florin Mitrea"Romania nu va iesi din tranzitie pana nu se va schimba stafeta intre generatii"
Mihai Barliba si Florin Mitrea sunt prima generatie de fii de tarani care traiesc la oras. Amandoi au 36 de ani si sunt casatoriti. Primul a absolvit Electrotehnica, celalalt a fost sportiv si purtator al flacarii olimpice. Cei doi tineri sunt prieteni, cumnati si actionari la firma "Petroflax" S.A., pe care au infiintat-o impreuna. Amandoi au intrat in afaceri fara nici un ban in buzunar. Astazi, dupa aproape un deceniu, cei doi sunt prosperi oameni de afaceri in Piatra-Neamt. Nu s-au capatuit peste noapte, ci au muncit din greu. Au ramas oameni modesti si bine crescuti, ca pe vremea cand erau saraci. De la parintii lor, din satul Girov si din Humulestii lui Creanga, au invatat ca asa este cuvenit sa te porti, indiferent cati bani ai avea. Si tot de la parintii lor, tarani moldoveni, au mostenit credinta in Dumnezeu si cinstea. Tocmai de aceea ei au reusit sa se lupte cu inertia, dovedind ca in Romania se pot castiga bani cinstiti.Galosii Cenusaresei</b> - Cum incepe povestea voastra?
Mihai Barliba - Eu m-am trezit somer peste noapte, in vara lui 1991, cand protectia sociala era ca si inexistenta. A trebuit sa fac ceva, ca sa nu mor de foame. Exact asa a inceput aventura noastra!
Florin Mitrea - Noi doi suntem baieti de la tara si am pornit chiar de la zero. Asta ne-a ajutat sa necunoastem lungul nasului intotdeauna.
- Ce idee ati avut?
Mihai - Tata lucrase ani de zile in Cooperatia Mestesugareasca, la Vanatori-Neamt, in domeniul cauciucului, asa incat am avut de la cine sa invatam cate ceva...
Florin - Mai pe romaneste, ne-am apucat sa confectionam "gumari", galosi si cizme de cauciuc, chiar acolo, in sat. Cand am vazut ca treaba merge destul de bine, ne-am grabit sa ne deschidem cate un S.R.L. in Piatra-Neamt.
Mihai - Imi amintesc ca in iunie 1991 am imprumutat de la cineva 100.000 lei, ceea ce reprezenta suma minima obligatorie pentru inregistrarea la Camera de Comert. Imi propusesem sa inapoiez banii pana la sfarsitul anului, dar am reusit sa o fac in doar doua luni. Asta a fost o reusita care mi-a dat incredere.
Florin - La inceput, am avut societati separate, modeste, insa destul de profitabile. Colaboram prin contracte comune, sub forma unui parteneriat reciproc avantajos. Cand am vazut cat de rentabila este afacerea, am hotarat, in 1994, sa devenim actionarii aceleiasi firme.
- Se vindeau chiar asa de bine galosii?
Mihai - Incredibil de bine! Tocmai asta ne-a surprins si pe noi. Incet-incet, ne-am axat pe cizme de cauciuc, ca material de protectie necesar in industrie. Ulterior, am dezvoltat ramura cauciucului, producand garnituri pentru pompele de extractie din industria petroliera si pentru vagonetele din minerit, dar ne-am diversificat spectrul activitatilor si in alte domenii.
Florin - Ca sa fie cat mai clar unde am ajuns acum, trebuie sa povestim de unde am inceput. Am inchiriat un sopron de la un C.A.P., am ridicat ziduri cu propriile noastre maini, ajutati de doi tarani deacasa, si acolo am pus in functiune prima presa manuala pentru cauciuc, incalzita cu lemne. Asta se intampla in a doua jumatate a anului 1991, undeva in apropiere de Piatra-Neamt. Un amic ne-a spus ca am putea castiga mai bine daca amenajam un muzeu. Parca ne aflam in veacul trecut!
Mihai - Pornind de la acest stadiu, ajunsesem in 1994, cand ne-am asociat integral, sa avem deja un profit anual de cate 70.000 dolari fiecare! Prima initiativa pe care am avut-o in anul urmator a fost cumpararea unor masini de la o firma din Ungaria, care isi vindea linia tehnologica fiindca o considera depasita pentru nivelul lor. Am adus utilajele in tara, le-am facut revizia generala si le-am pus in functiune. Aveam patru masini de piciorul stang si patru de piciorul drept, care produceau peste 300 de perechi de cizme pe zi. Am lucrat cu ele pana in 1999. Tot anul trecut ne-am incumetat sa cumparam o masina noua de produs polietilena expandata, pe care am adus-o din Coreea de Sud si am instalat-o in noul sediu al fabricii, cu amenajarile necesare.<b>Proverbele care aduc bani</b> - Saltul de la gumari la cauciucuri industriale este un veritabil record. Care este cifra de afaceri pe care o derulati in prezent?
Mihai - Am inceput anul 2000 cu o cifra lunara de afaceri care variaza intre 800 de milioane si un miliard de lei.
- Cum va impartiti atributiile, ca asociati?
Florin - Eu ma ocup de aprovizionarea cu materii prime, de transport si desfacere, iar prietenul meu coordoneaza productia, care este partea cea mai dificila. Eu am avut multe de invatat de la Mihai. Ne-am inteles foarte bine, nu numai pentru ca suntem rude si prieteni, ci si fiindca am preferat amandoi zicala: "Mai bine un adevar amar, decat o minciuna dulce!". Am invatat din greseli si ne-am sincronizat unul cu altul. Intre noi conteaza foarte mult comunicarea.
- Multi asociati nu s-au inteles la bani si s-au despartit. Exista vreun secret al colaborarii voastre?
Florin - Cei sapte ani de acasa! De la parinti stiam ca "banul este ochiul dracului" si ca cel mai rau lucru este sa schimbi cinstea pe rusine... Asa ne-am castigat si increderea unul in celalalt.
- Cati salariati aveti si cum va purtati cu ei?
Mihai - In clipa de fata, avem 34 de angajati cu carte de munca si taxele platite la zi. Dar am rulat peste 300 de oameni intr-un deceniu! Asta a fost una dintre problemele cele mai spinoase... Oamenii vin dintr-o economie "etatista", unde conta "planul", productia (in sensul de cantitate) si... cafeaua de dimineata. Cea mai mare problema a Romaniei sunt oamenii. Economia centralizata a lasat urme adanci. Tranzitia mentalitatilor ne-a creat mari dificultati. In primii ani am angajat oameni din marile combinate petrochimice din zona. A fost o dezamagire totala! Veneau cu conceptii vechi, cu o mentalitate "prafuita"... Ne-a trebuit ceva timp ca sa pricepem ca tinerii se schimba mai repede, ca sunt mai maleabili si se lasa mai usor educati in spiritul economiei de piata. Acum, principalul nostru criteriu de angajare este varsta (si personalitatea noului angajat), luand in calcul si ambitiile sale profesionale, proiectele de viitor.Le oferim salarii atragatoare, peste media din economia nationala si avem obiceiul sa stam de vorba cu fiecare in parte, in ziua de leafa, pentru a fi la curent cu problemele lor cotidiene. Nu vreau sa exagerez, dar angajatii ne pretuiesc stilul deschis, iar noi avem mare incredere in ei. Trebuie spus aici, raspicat, ca Romania nu va iesi din tranzitie pana nu se va schimba stafeta intre generatii!
- Mentalitatile se schimba mai lent in provincie?
Florin - Da, mai ales la nivelul salariatului obisnuit. Dar chiar si un patron care nu iese prea des din mediul sau cotidian, nu are contacte diverse, risca sa ramana "corigent". In provincie, oamenii au o anumita incetineala...
- Ce inseamna sa fii patron de provincie si de Capitala?
Florin - Diferenta este mare! E mai comod sa fii patron in "satul" tau, chiar daca regulile jocului sunt aceleasi. Dar banii cei mai multi se fac tot la Bucuresti, insa cu ajutorul nostru, al provinciei...
O proba de foc: sa fii corect intr-o jungla financiara
- Ati folosit credite de la banci?
Mihai - Foarte putin. Este o metoda capitalista utila, dar se poate transforma intr-o capcana. Disciplina financiara in afacerile private din Romania este catastrofala. Chiar si la acest capitol este de vina tot mentalitatea noastra balcanica.
- Care sunt inamicii investitorului privat din Romania de azi?
Mihai - Birocratia si coruptia, desigur, dar ambele isi au sursa intr-un rau comun: aceeasi mentalitate delasatoare, paguboasa sau pusa pe capatuiala ieftina, mostenita de pe vremea comunismului. Din acest motiv, domneste o deruta generala in mintea romanilor de rand.
- Cum ar putea fi evitata nebunia asta?
Mihai - Prin corectitudine si cointeresare. In plus, ar trebui informatizat tot circuitul economic, prin crearea unei baze nationale de date. Acolo, intr-o retea de computere, racordata la sistemul bancar, sa se intalneasca toti clientii si partenerii pentru a-si "disputa" electronic toate datoriile sau scadentele. Asa ar disparea si blocajul financiar!
- Ati putea da vreo alta idee guvernantilor?
Mihai - Daca mi-as permite sa fac vreo remarca, atunci cred ca impozitele trebuie scazute pentru ase largi baza de impozitare. Este foarte bine venita masura luata de Guvern la inceputul anului in ceea ce priveste fiscalitatea excesiva. Inca si mai buna este ideea de a reduce impozitul pe profit unei firme care face export. Asa ceva incurajeaza productia, in detrimentul "comertului". Asta este un pas decisiv in insanatosirea capitalismului romanesc incipient!
- V-ati platit obligatiile catre stat?
Mihai - Suntem la zi cu toate taxele si impozitele. Daca acumulezi datorii prea mari este greu sa le rambursezi. Dar cand esti corect cu statul, te infurie cei care trag chiulul. Tu te chinui, iar ei fac profituri colosale, fara sa le pese. Mare lucru este sa ramai corect in jungla asta financiara!
- A cui e vina pentru aceasta anomalie?
Florin - Lipsa de vointa politica in problemele economice a guvernantilor de pana in 1996 a creat proastele obiceiuri de astazi.<b>In loc de epilog</b> - Ce model ati alege pentru Romania?
Mihai - La inima mea a ramas America, pentru formidabila eficienta a mecanismului sau economic. Dar am avut inca o surpriza instructiva! In timpul tratativelor pentru cumpararea instalatiei de produs polietilena expandata, i-am cunoscut mai bine pe sud-coreeni. Nu-mi venea sa cred ca la ei nu exista week-end si ca nu au decat cel mult zece zile de concediu pe an... Sigur ca acest cult incredibil al muncii este determinat si de tipologia asiatica, dar daca facem comparatie intre Coreea de Sud si Coreea de Nord, descoperim la acelasi popor doua atitudini diferite, datorate sistemelor politice diferite. Lor li s-a parut ca la noi, in Romania, este o vacanta perpetua!
- Va considerati niste oameni realizati?
Mihai - E greu de spus intr-un cuvant! Sigur ca suntem multumiti de starea noastra sociala si nu are rost sa jucam teatrul unei false modestii. Ne-am facut case, ne-am ajutat rudele... Din punct de vedere strict personal sunt un mare pasionat de lecturi si calatorii. Nu prea am mai avut timp nici de unele, nici de altele. Pe langa asta, eu si sotia mea ne dorim foarte mult un copil, pe care inca il asteptam... Altfel zis, nu are rost sa faci bani de dragul banilor, pur si simplu.
Florin - Spre deosebire de Mihai, eu am norocul sa fiu deja tatal a doi copii. Pentru mine, familia este mai presus de orice. Pentru sotie si copii muncesc... Pe scurt, toate lucrurile adevarate sunt cat se poate de simple!<b>Marius Petrescu
Fotografii de Emanuel Tanjala