Editorial

Redactia
"Afacerea Costea". Scandalul politico-financiar cunoscut sub numele de "cazul Costea" continua cu intensitate. Ancheta, declansata de justitia franceza, a dezvaluit deturnari de fonduri si actiuni de spalare a banilor negri in care sunt implicate personalitati marcante din Pdsr si ApR. Milioane de do...

"Afacerea Costea"

Scandalul politico-financiar cunoscut sub numele de "cazul Costea" continua cu intensitate. Ancheta, declansata de justitia franceza, a dezvaluit deturnari de fonduri si actiuni de spalare a banilor negri in care sunt implicate personalitati marcante din Pdsr si ApR. Milioane de dolari au intrat discret in conturi din strainatate sub pretextul editarii unui album de propaganda nationala, "Eterna si fascinanta Romanie", dar si prin alte afaceri "caritabile". Prabusirea Bancorex-ului a devenit explicita, cea mai puternica banca a tarii fiind dovedita drept instrumentul privat al unor "inginerii financiare" prin care se asigurau fondurile pentru un anume partid, Pdsr-ul, si pentru liderii sai, dornici sa se conserve la putere. Amanuntele operatiunilor sunt, de acum, cunoscute. Adrian Costea, "omul din umbra" al afacerii, a inceput sa dea tot mai multe detalii privitoare la dimensiunile acesteia, la implicatiile ei extinse. Electoratul a aflat cu stupoare ca ApR-ul, ce parea cea mai credibila alternativa la guvernarile de stanga si dreapta, a fost - in fapt - structurat de misteriosul personaj, ca sustinatorul declarat (in 1992 si 1996) al fostului presedinte Ion Iliescu a urmarit sa faciliteze ascensiunea politica a "delfinului" Adrian Nastase. Motivatiile lui, mai mult sau mai putin "morale", nu au putut insa ascunde adevarul cutremurator al furtului de fonduri publice, al hotiei organizate legal de clasa politica dominanta pana in 1996 in Romania.
Nu are rost sa discutam aici evolutiile lui Adrian Costea. Mediile romanesti si straine au dat destule informatii legate de trecutul ciudat al acestuia. Personajul, emigrat din tara inca din vremea lui Ceausescu, s-a pastrat in obscuritate pana in 1991, cand "a iesit din anonimatul sau parizian pentru a deveni o eminenta cenusie a regimului neocomunist al lui Iliescu", dupa cum sustine cotidianul francez "Le Figaro". Dezvaluirile la care a fost silit in urma presiunilor Fiscului din tara ce-l gazduieste au "picat" insa intr-un moment-cheie pentru viata politica din Romania: declansarea campaniei electorale pentru alegerile locale si generale. O campanie de o violenta fara precedent, pentru ca - pe de o parte - regimul instalat in 1996 nu a reusit sa finalizeze "Schimbarea" pe care o anuntase si pentru ca - pe de alta parte - revenirea stangii la putere ar insemna, dupa multi, pierderea putinului castigat. Dificultatile tranzitiei, dar si destulele erori ale Puterii in functiune anuntau o glisare masiva spre stanga a electoratului care, dupa aproape patru ani de la respingerea formulei Pdsr-iste, parea ca a uitat "datele" care i-au marcat optiunea. La inceputul anului 2000, Pdsr-ul si candidatul sau la presedintie, d-l Ion Iliescu, se vedeau creditati cu aproape 45% din intentiile de vot ale cetatenilor. Dupa "scandalul Zavtra", care a zgariat putin blazonul liderului Pdsr-ist, noul scandal reprezinta o lovitura teribila pentru cei ce se vedeau deja instalati in fotoliile Puterii. Pentru ca, daca "Zavtragate" indica doar pastrarea "inclinatiei rasaritene" a d-lui Ion Iliescu, "afacerea Costea" a readus in mintea electoratului toate tarele fostei guvernari. Dintr-o data, s-a dovedit ca scandalurile de coruptie majora din perioada regimului Iliescu nu au fost accident de ruta, ci trasaturi specifice, inalienabile. Efectele vor fi vizibile foarte repede.
Multi jurnalisti s-au intrebat: cine va castiga din declansarea acestui nou scandal? Puterea actuala nu poate fi, totusi, banuita de initierea lui. Semnalul a fost dat de foarte serioasa institutie a Fiscului francez, care nu iarta, desigur, nici un delict financiar. In plus, chiar si actualul presedinte, d-l Constantinescu, este afectat pentru ca, dintr-o imponderabila neglijenta a echipei lui, in martie a.c. i-a reinnoit mandatul de "consilier extraordinar" lui Adrian Costea. Supozitia cotidianului "Le Figaro" ca scandalul ar folosi unui "al patrulea candidat la Presedintie" nu se sustine, pentru ca intentiile afisate ale electoratului roman au plasat deja intr-un pluton detasat o "troica" de neatins: batalia se va da intre d-nii Iliescu, Melescanu si Constantinescu. Implicarea d-nilor Iliescu si Melescanu pare favorabila presedintelui Constantinescu, dar ea nu este suficienta. D-l Constantinescu va trebui sa iasa in fata electoratului cu argumente pozitive pentru a-i recastiga increderea. Nu vom discuta insa acum posibilitatile de revenire ale presedintelui in functiune. Ne intereseaza momentan consecintele politice ale scandalului, efectele lui asupra gruparilor ce se confrunta pentru preluarea administratiei tarii. Cu atat mai mult cu cat "afacerea Costea" nu presupune conotatii ideologice, ca in cazul "Zavtra", ci are implicatii materiale, legate de gestionarea averii publice, de banii contribuabililor. Chiar daca demnitarii Pdsr-isti au sustinut ca nu s-au fraudat fondurile statului, nimeni nu poate uita ca falimentul Bancorex-ului, institutia care a mijlocit si sponsorizat afacerea, i-a costat pe toti cetatenii tarii peste doua miliarde de dolari. Romanii sunt, fireste, foarte sensibili la cei ce le vara, cu nerusinare, mana in buzunare. Buzunare - cum se stie - tot mai goale.
Prima consecinta va fi amendarea credibilitatii Pdsr-ului. Partidul d-lui Iliescu a facut, in ultimul an, nenumarate eforturi sa isi albeasca imaginea. In aprilie 1999, el s-a declarat deschis de partea democratiei occidentale, sustinand ca integrarea europeana si euroatlantica sunt prioritati absolute. Mai mult, d-l Iliescu anuntase o primenire a "cadrelor", in structurile de conducere ale partidului urmand sa fie promovati, dupa eliminarea "mamutilor" compromisi in trecuta sa guvernare, tineri adepti ai social-democratiei moderne. Ca sa accentueze detasarea de trecutul recent, liderii Pdsr-isti au afirmat ca, in eventualitatea revenirii la putere, vor exclude orice alianta cu gruparile nationalist-extremiste, de tipul Prm-ului si Punr-ului. Iesirea in fata a "tinerilor lupi" si temperarea populismului strident, vanturat pana in 1996, parea a confirma "schimbarea la fata". Pdsr-ul a crescut ametitor in sondaje, speculand dificultatile si greselile administratiei in functiune. Este insa drept ca mentinerea autoritatii absolute a d-lui Iliescu, desemnat cvasiunanim candidat la Presedintie al partidului, ridica un semn de intrebare. D-l Iliescu a aratat, de multe ori, ca nu poate renunta la idealurile si aspiratiile tineretii sale. "Zavtragate" a reamintit acest lucru. "Afacerea Costea" a indicat si faptul ca liderul Pdsr nu se poate desparti de apropiatii sai, carora le-a tolerat "invartelile" in schimbul sustinerii neconditionate in lupta pentru dobandirea puterii. Acoperindu-le afacerile dubioase, inclusiv spalarea de bani negri si deschiderea de conturi discrete in strainatate, d-l Iliescu a demonstrat ca ceea ce-l intereseaza este doar castigarea puterii, programele si optiunile ideologice fiind numai vorbe in vant. "Afacerea Costea" a demitizat social-democratia Pdsr-ista, indicand ca, in fapt, ea este o fatada pentru propulsarea unui capitalism mafiot, a unei cleptocratii. Stanga iese grav compromisa din noul scandal.
"Filiera franceza" va afecta, cu siguranta, si ApR-ul d-lui Melescanu. Dezvaluirile lui Adrian Costea in legatura cu "nasterea" acestui partid, ce parea - la un moment dat - alternativa atat la coruptia Pdsr-ista, cat si la ineficienta aliantei la putere, il obliga pe d-l Melescanu sa adopte o pozitie mult mai transanta ideologic si programatic. ApR-ul a castigat mult in "zona indecisilor", desi nu s-a manifestat ofensiv nici fata de stanga, nici fata de dreapta. Implicarea liderilor sai in afacerile lui Adrian Costea, coniventa cu acesta in actiunea de structurare a partidului, risca sa intunece aura de solutie noua a ApR-ului. Ca si in cazul Pdsr-ului, primul efect va fi o scadere a procentajului intentiilor de vot. In lipsa unei "a treia cai", electoratul va ajunge la o si mai marcata detasare de politica, la o condamnare in bloc a clasei ce pretinde ca raspunde de destinul tarii.
"Afacerea Costea" trebuie lamurita pana la capat, oricare ar fi consecintele. O "ingropare" a ei pe baza unor aranjamente politicianiste va face ca imaginea Romaniei sa se intunece iarasi, obligand Occidentul sa o abandoneze. O asemenea perspectiva, intr-o lume a integrarii, ar fi tragica. Pentru cei pe care politicienii corupti i-au furat si mintit, faptul ar insemna pierderea oricarei sperante.Toma Roman