Eveniment</b><b>Goran Bregovic
Din nou in concert la Bucuresti
Majoritatea muzicienilor celebri care canta pe scenele bucurestene se arata impresionati de caldura publicului roman si promit ca se vor intoarce pentru noi concerte. Printre cei care se tin de cuvant se afla si unul dintre cei mai iubiti compozitori de muzica de film ai ultimului deceniu, Goran Bregovic. Acesta va sustine un concert sambata, 27 mai, de la orele 20.30 la Sala Palatului, eveniment ce va marca implinirea a zece ani de activitate a Grupului DaKino. Bregovic a mai sustinut doua concerte extraordinare in Romania, in 1998, la Timisoara si Bucuresti. La acesta din urma, desfasurat in cadrul Festivalului de Film DaKino, 5500 de spectatori ce au umplut ochi Sala Palatului au creat o atmosfera incendiara.
Nascut la Sarajevo dintr-o mama de origine sarba si un tata croat, Goran Bregovic a devenit in anii 70 un idol rock al tinerilor din fosta Iugoslavie, pentru ca apoi sa se dedice muzicii de film. Din colaborarea sa cu regizorul Emir Kusturica au rezultat cateva albume care l-au facut pe Bregovic celebru in intreaga lume: "Timpul tiganilor", "Arizona Dreams", "Underground".
Chiar in luna mai a acestui an, Casa de discuri "Polygram Universal" a editat doua culegeri cu muzica sa: "Music for Films" si "Songbook", pe care apar si artisti binecunoscuti precum Iggy Pop, Ofra Haza, Georges Dalaras, Johnny Depp.
Adept al imbinarii ritmurilor balcanice traditionale cu sonoritati rock, Goran Bregovic va canta la Bucuresti alaturi de Orchestra pentru Nunti si Inmormantari, ce are in componenta 44 de muzicanti, intre care un cor barbatesc belgradean, o orchestra de coarde, o fanfara tiganeasca si un cor de bulgaroaice.Iulian IgnatCarteSelectia Formula As
</b>
• Petre Pandrea, "Memoriile mandarinului valah", Editura Albatros, 602 pag., 158.000 lei. Pentru cei care scriu exista o sansa de a renaste in constiinta posteritatii, uneori la multa vreme dupa disparitia lor fizica, de a fi cunoscuti, pretuiti, discutati de oameni care nu se nascusera pe vremea cand scriitorul se marturisea in manuscris. Bulgakov spunea ca manuscrisele nu ard. Cartea lui Petre Pandrea, recuperata dupa 1989 din arhivele Securitatii de fiica lui, il confirma pe Bulgakov, relevandu-ne in memorialist un personaj exceptional. Petre Pandrea (1904-1968) a fost un reputat jurist, criminolog, jurnalist si scriitor, ajuns dintr-un sat oltenesc in elita societatii romanesti interbelice prin propriile merite. Fiul gospodarului cu 12 copii din Bals a fost admis la celebrul Liceu militar "Manastirea Dealu" din Targoviste, si-a luat bacalaureatul cu "magna cum laude" si, dupa stralucite studii de drept, a fost trimis la doctorat in Germania, completandu-si apoi formatia juridico-filosofica in alte capitale europene. Stapanea cinci limbi (intre care latina), citea in original marii filosofi si scriitori si avea o putere de munca fabuloasa, fara sa neglijeze insa placerile vietii (era mare amator de femei si petreceri, avea umor si o teorie proprie - scandaloasa pentru feministele de azi - despre ceea ce ii e ingaduit unui sot, nu si unei sotii). Din 1928 pana in 1948, a avut o intensa activitate de jurnalist si avocat, in aceasta ultima calitate, capatand faima - nu doar in tara, ci si in strainatate. Altruist, a aparat gratuit pe napastuitii cauzelor politice, ideologice si sociale - intre 1933-1944 pe ilegalistii comunisti, cati erau, si pe evrei, iar dupa aceea pe membrii Pnt si ordinele calugaresti persecutate. A avut parte de multa ingratitudine si de mari suferinte: dupa ce a fost arestat de patru ori in timpul dictaturii antonesciene, a facut ani grei de puscarie, ca detinut politic, in timpul dictaturii comuniste, intre 1948-1952 si 1958-1964, iar moartea prematura a acestui barbat viguros, plin de vitalitate a fost consecinta chinurilor indurate la Aiud, Ocnele Mari, Jilava, Pitesti... Scrise intre cele doua arestari (1954-1958) "Memoriile mandarinului valah" sunt un document despre "meandrele epocii" in care i-a fost dat sa traiasca, despre oamenii publici pe care i-a cunoscut, cu bunele si mai ales relele lor (Pandrea are o limba ascutita si un stil pamfletaresc apropiat de cel arghezian) si, in acelasi timp, sunt o autoanaliza ce nu evita nici subiectele cele mai impudice. In aceste notatii de jurnal intim sunt prezente numeroase figuri de politicieni si artisti din perioada de pana la 1947 si din primul deceniu de dictatura comunista si mai nici unul nu iese cu totul curat de sub condeiul mandarinului valah (nu stim cat de creditabile pot fi anecdotele care dau savoare volumului, fiindca Pandrea e o fire patimasa si sloboda). Foarte interesante sunt notatiile despre cumnatul sau Lucretiu Patrascanu (deloc idealizat) si despre cei implicati in uciderea lui - subiect abordat pe multe pagini, cele despre Mihail Ralea (antipatizat pana la ura), Nae Ionescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Petre Tutea, Emil Cioran, Geo Bogza, Zaharia Stancu, Maria Tanase, apoi cele despre Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Petru Groza, I. Chisinevschi, Avram Bunaciu, Constanta Craciun si multi altii, despre care sunt "sesizate pe viu", prin relatari de scene si dialoguri, trasaturi de caracter semnificative. Predomina oportunismul, imoralitatea, ingratitudinea, cruzimea, minciuna. Uluitoare sunt luciditatea si libertatea de spirit a omului de stanga ce are curajul sa astearna pe hartie, in plina teroare si abia iesit din inchisori, observatiile sale despre natura criminala a sistemului si sa judece cu necrutare (inclusiv de sine) evenimentele acelei negre perioade. Materie bruta pentru o monumentala fresca a societatii romanesti din prima jumatate a secolului al Xx-lea, cartea lui Petre Pandrea, asa cum a aparut in editia de la Editura Albatros, are o singura hiba: textul trebuia insotit de note (mai stiu tinerii de azi cine a fost Avram Bunaciu sau Constanta Craciun, de pilda?) si de un indice de nume, eventual si de o prefata cuprinzatoare. Dar cum pentru aceasta migaloasa munca foarte prost platita nu mai exista profesionisti, va trebui sa ne multumim de aici inainte cu asemenea editii sarace.
<b>Adriana BittelPop-RockCanto - Jazz - Pop, incredibila fuziune...</b><b>Ateneul Roman a gazduit marti un concert extraordinar de muzica americana, in organizarea fundatiilor "Athenaeum" si "Sound". Eveniment pentru care peste 40 de membri ai Corului "Sound" au lucrat sub conducerea dirijorului Voicu Popescu un extrem de dificil repertoriu, de la gospel si musical (Irving Berlin, George Gershwin) la coralele lui John Denver si Ruth Schram. Surprinzatorul repertoriu a inclus (nu cred ca s-au mai ascultat pe la noi) aranjamente corale dupa Beach Boys, Bob Dylan, Paul Simon si incredibilul montaj "Back To The Fifties" cu "Jail House Rock", "Pippermint Twist", "Rock Around The Clock", ca sa numesc numai celebrele piese de la inceputurile rockului.
Corul "Sound" acopera si depaseste spatiul lasat de "Song", cu un palmares de invidiat. Concertul de marti a fost cu totul deosebit si echipa s-a achitat excelent. S-a cantat doua ore in limba engleza, un repertoriu nou si integral pregatit pentru aceasta seara. Si daca o sala arhiplina a reactionat extraordinar in trei ore de concert si a sfarsit aplaudand in picioare, minute in sir, atunci meritul este si al americanului (incepand din 1982) Valentin Radu, pianist, organist si dirijor roman, initiatorul si sufletul manifestarii. Vom spune despre el numai ca in 1983, la 26 de ani, a devenit cel mai tanar Doctor in arte muzicale din istoria de 125 de ani a prestigioasei Academii Muzicale "Julliard School Of Music". In concert a fost invitat si Johnny Raducanu, care singur, apoi cu Teodora Enache si comb de jazz a "tinut" sala aproape o ora intr-un show regal muzical, cu toate harurile Domnului revarsate asupra lor. Teodora a fost fascinanta si rafinata ca prezenta, voce si feeling, iar trioul Alin Constantiu (clarinet, saxofoane), Pedro Negrescu (contrabas) si Vlad Popescu (percutie), profesionisti pliati exact pe ritmurile dificile, au dat stralucire si expresivitate.
De fapt, intregul concert, unic, dar poate repetabil in toamna, a fost inedit si demn de prestigiul Ateneului Roman.Aurel Gherghel