Supermarket"Cu cat muzica este mai simpla, cu atat ajunge mai usor la ascultatori"</b><b>"Cat as vrea sa stii ca eu/ Eu te voi iubi mereu/ Vreau sa te-ntalnesc/ Vreau sa iti vorbesc, mai fata..."
Este anul 2000 si patru adolescenti, abia iesiti de pe bancile liceului, canta cu foc un rocknroll proaspat, cu voci calde, in care melodicitatea si ritmul sunt pe primul plan. Intoarcerea aceasta la radacini, la parfumul anilor 60-70, a adus formatiei bucurestene Supermarket un succes nesperat: piesa "Mama, tata si bunicii" a devenit un superhit al acestei primaveri, urmand in topuri parcursul excelent inregistrat de "Te iubesc", cu care a castigat, anul trecut, Festivalul Cantecului de Dragoste. Ambele cantece apar pe primul lor album, "Oferta speciala", care mai contine si alte piese ce oricand pot deveni slagare.
Patru baieti cucuieti</b> Ziua oficiala a infiintarii formatiei Supermarket este 7 aprilie 1999, atunci cand Petre Ionescu (baterie) s-a alaturat formulei de start compusa din Vlad Cretu (chitara solo, voce), Alin Neagoe (chitara armonie, voce) si Boris Blajevici (bas, voce).
Principalul compozitor si textier al trupei este Vlad (18 ani), elev in ultimul an la Liceul de Muzica "George Enescu". El a inceput sa bata in tobe pe la patru ani, apoi a studiat un an vioara, pana cand a descoperit chitara tatalui sau, care pe vremuri canta intr-o trupa de liceu. A urmat timp de doi ani cursurile Scolii Populare de Arta, a participat la Festivalul Folk "Om bun", fiind patru editii la rand "copilul-minune" ce deschidea evenimentul, a aparut in emisiuni de televiziune si a cantat prin cateva trupe. Asta, pana cand l-a intalnit pe Boris (21 de ani, student la Politehnica), care facuse parte din formatia Liceului German, intr-o confruntare muzicala televizata, intre licee. Cei doi au decis sa infiinteze o trupa si au primit imediat intariri prin aparitia colegului de liceu al lui Vlad, Alin (19 ani). Acesta incepuse sa cante tot pe la 4 ani, lapian, pana cand, "in clasa a Iv-a, mi-a dat cineva o chitara cu patru corzi, la care am zdranganit pana i-am mai rupt una. Oricum, mi-a placut atat de mult, incat am lasat pianul si am trecut la sectia chitara".
Ultimul venit in trupa, Petre, are 21 de ani si este jokerul formatiei. "Baietii spun ca-s lautar pentru ca am cantat prin multe locuri inainte de a ajunge la ei. M-am nascut cu tobele in casa (tatal meu a cantat si el), nici nu mai stiu cand am inceput sa bat la ele. Cred ca-i o chestiune de familie, se mosteneste."
Cei patru au avut o prima aparitie scenica sub numele Supermarket in mai 1999, la Clubul "Moxa". "Am fost incurajati, ni s-a spus ca suntem buni si ca avem viitor. Noi stiam ca majoritatea spectatorilor de la acel concert sunt prieteni de-ai nostri si am crezut ca spun doar asa, ca sa fie draguti cu noi."
Nu au fost deloc niste pareri de complezenta. Simpli, directi, romantici, timizi chiar, pe scena, membrii Supermarket-ului readuc Melodia la rangul pe care-l merita, asa cum au facut, cu ani in urma, formatiile de pe malul Somesului: Semnal M si, mai apoi, Compact.
<b>"Nu am cautat succesul cu orice pret. Noi cantam din placere, exact asa cum simtim"</b> - Ce amintiri aveti de la primele repetitii ale trupei? V-ati facut o strategie, ati sondat piata muzicala sa vedeti ce gen ar trebui abordat, sau lucrurile au mers de la sine?
- Noi trei repetam deja de mai bine de o luna doar cu chitarile, avand imprimat pe o caseta ritmul de tobe, asa ca atunci cand a venit Petre, tobosarul, am rasuflat usurati. Nu ne gandeam noi asa departe, ladisc, la piata muzicala, la succes, pur si simplu cantam din placere, exact asa cum simteam. Am inceput cu cateva piese scrise de Vlad si incet-incet am ajuns la compozitii de grup. Adevarul este ca repetitiile din primele luni erau o nebunie, un haos total. Cantam intr-o sala mare, de festivitati, din Depoul Bucuresti-Calatori. Sala avea ecou, noi nu stateam prea bine cu instrumentele de sonorizare, nu ne auzeam unii pe altii. Petre batea la tobe din instinct, la un moment dat chiar a zis foarte serios ca nu intelege nimic din ce cantam noi acolo, asa ca mai vine de doua ori la repetitii si pleaca. De altfel, de abia cand am intrat in studiouri a inteles versurile melodiilor noastre.
- Ati intuit, atunci cand ati scris "Mama, tata si bunicii", ca va deveni un slagar si va fi fredonat de atata lume?
- Piesa am scris-o eu, Vlad, acum 4-5 ani. Am cantat-o o vreme singur, insa intotdeauna mi-am dorit sa o cant cu o trupa. Problema era ca de fiecare data cand o propuneam formatiilor prin care am trecut, baietii radeau de mine, spuneau ca-i prea copilaroasa. Nu m-am gandit ca va ajunge un hit si nu am compus nici una din piesele de pe primul nostru album cu scopul asta. Pe viitorul disc insa, vrem sa avem unele piese mai neconventionale, pentru placerea noastra, si altele - compuse anume pentru a fi difuzate la radio. Din pacate, la ora actuala cel mai mult conteaza felul in care este promovata o piesa. Sunt multe piese slabe care le sunt bagate pe gat ascultatorilor, difuzate non-stop pe posturile de radio si uite asa ajung hituri.
- Cantati o muzica extrem de accesibila. De ce ati ales calea simplitatii, a liniei melodice directe, fara complicatii?
- Cu cat muzica este mai simpla, cu atat ea ajunge mai direct, mai usor la ascultatori. Daca te complici cu rocknroll-ul, n-ai rezolvat nimic. Am putea foarte bine sa compunem piese cu tot felul de influente, de efecte si inventii, dar la ce ne-ar ajuta? Am putea sa cantam si-n engleza, dar noi aici vrem sa ne afirmam si vrem ca toata lumea sa inteleaga ce avem de spus. Ideea asta, cu aparitia unor sonoritatisamba, funk, am preluat-o de la una din formatiile noastre preferate, Queen, geniala prin imbinarea de stiluri diferite. Cu noi, ascultatorii sunt ca intr-un Supermarket, fiecare isi alege ce-i place. Speram sa le oferim ce-i mai bun din fiecare.
- Unde va simtiti mai in largul vostru: in concert sau in studioul de inregistrari?
- Pe scena, categoric . Ne place foarte mult sa cantam live si ne dorim sa cantam numai asa, in direct. In studio, ne facem o groaza de nervi. Am pregatit timp de sase luni primul nostru album si tot nu a iesit asa cum ne-am fi dorit, dar nu din cauza noastra. Suntem insa niste baieti perseverenti si speram ca pe urmatorul nostru disc sa oferim de zece ori mai mult, atat in ceea ce priveste calitatea pieselor, cat si cea a sunetului.
- Aveti mentalitatea unor perfectionisti. Cand considerati ca o melodie noua este gata si poate fi inregistrata?
- Atunci cand apar versurile. Mai intai scriem cap-coada linia melodica, unul din noi vine cu o idee, ceilalti o dezvolta si, dupa ce se stabilesc toate amanuntele, asteptam sa vina inspiratia la versuri. La noi, majoritatea sunt de dragoste. Vlad le scrie de multe ori din experienta proprie, asa cum a fost de pilda "Te iubesc", piesa cu care am castigat Festivalul Cantecului de Dragoste si care a fost dedicata unei fete.<b>Iulian Ignat
(Fotografiile autorului)