Prof. acad. Mihai Pop"Important este sa nu uiti cine esti si de unde ai plecat""La 90 de ani, cati a implinit de curand, profesorul Mihai Pop isi pastreaza neatipita lumina sufletului si-a mintii, la fel ca si-n anii de glorie, cand cursurile de folclor pe care le preda la Universitatea din Bucuresti faceau ca amfiteatrele sa devina neincapatoare. Impatimit al traditiei romanesti populare, autor de importante studii si carti, Mihai Pop face parte din elitele intelectuale ale tarii, un nume cu acoperire in aur curat. Maramuresean de origine, profesorul a acceptat sa iasa din iarna varstei, pentru a vorbi despre primele sale iubiri"
Lumea nu sta pe loc
- Domnule profesor Mihai Pop, va rugam sa ne spuneti acum, dupa zeci de ani petrecuti in studierea folclorului, ce anume v-a atras, ce v-a facut sa urmati calea aceasta?
- Eu sunt nascut intr-un sat de pe Valea Izei, in Glodul Maramuresului, si acolo folclorul este prezent in viata oamenilor in orice etapa a ei. Totul acolo este traditie si civilizatie taraneasca. Maramuresul in intregime este o zona folclorica deosebita, in care s-au conservat mai bine decat in alte zone elemente traditionale specifice. Or, venind eu dintr-o astfel de zona speciala, nu se putea sa nu acord atentia cuvenita unor asemenea fenomene, era pacat sa nu le studiez in comparatie cu altele. Acolo e o lume magica, in care oamenii convietuiesc cu fapturi mitice, cu fiinte magice, pe care le accepta si le integreaza in universul lor domestic. Totul se desfasoara dupa ritualuri bine pastrate in memoria colectiva a satelor.
- Si totusi, domnule profesor, traditia se pierde chiar si in Maramures. Intr-o recenta calatorie de documentare a revistei noastre, am vazut ca oamenii nu mai poarta frumoasele lor costume populare. Zadia, camasa, guba, se vad tot mai rar pe ulitele satelor. Arhitectura caselor se schimba, am vazut case acoperite in exterior cu faianta, am vazut porti maramuresene din fier forjat...
- Vedeti dvs., Maramuresul n-a fost niciodata o zona izolata total. Maramuresenii se duceau la inceputul veacului cu pluta pe Tisa si apoi pe Dunare pana la Szeged si mai departe, pana la Belgrad uneori. Se-ntalneau cu unguri, cu nemti, cu slovaci, cu austrieci, cu alte neamuri. Erau oameni umblati si dornici de a lucra si prin alte parti, ca erau harnici si castigau bine. Si adeseori invatau si limba vecinilor. Cei mai multi stiau ungureste si ruteneste. Apoi, multi au facut armata si chiar razboiul sub austro-ungari. Au invatat nu numai limba germana ori maghiara, dar au venit cu un intreg repertoriu din folclorulrecrutilor, au adus obiceiuri noi, pe care le-au transpus peste ceea ce insemna traditia locului.
Vreau sa va spun, totusi, ca, in ciuda acestor contacte si deschideri catre alte culturi, in Maramures s-au pastrat elemente de folclor autentic, mult mai mult decat in alte zone. Maramuresenii au un orgoliu al lor, de a pastra si de a pretui mai mult ceea ce este de acasa, ceea ce este al lor.
- Bine, dar in zilele de sarbatoare nu-i mai vezi decat pe unii batrani imbracati in costume traditionale.
- Asta-i chestie de comoditate, e mai usor sa se duca la cooperativa si sa-si cumpere hainele de acolo. Nu mai e acea vreme sa stai si sa cultivi canepa ori inul, sa tesi o iarna intreaga panza ca sa cosi camasa in primavara. Au trecut vremurile acelea. Sigur, costumul popular era pretios si pentru ca cerea atata indemanare si atata efort. Numai ca acum, lumea cauta sa-si simplifice viata, oamenii sunt mai ocupati, au mai multe probleme si grijile parca-s mai multe. N-ai ce face. Lumea merge inainte, nu sta pe loc. Si e bine ca nu sta pe loc.
O boala numita folclor
- Ati facut parte din echipele de folcloristi care il insoteau pe Dimitrie Gusti in calatoriile de studiu pe teren. Va rugam, domnule profesor, sa va intoarceti in timp si sa refaceti pentru cititorii nostri acele trasee.
- L-am insotit pe Dimitrie Gusti in cercetarile pe teren si unele dintre aceste calatorii erau adevarate sarbatori. Plecam in echipe mai mici, de 2-3 oameni, sau in grupuri mai mari, in functie de zona pe care o cercetam. De partea muzicala se ocupa Brailoiu care a fost un mare, mare specialist in muzica populara. Pot sa spun acum ca noi, cei care am lucrat in aceste echipe, ne-am imbolnavit definitiv de folclor - oboala tare frumoasa. Si nici nu se putea altfel, pentru ca descopeream zone de-o bogatie folclorica nesperata.
- Localnicii va sprijineau in munca dvs.?
- Da, sigur, totdeauna am avut ajutor din partea oamenilor. Le placea sa se produca in fata noastra. Pentru ei era un mod de afirmare si apoi, pe vremea aceea erau si foarte naturali, sinceri in ce exprimau. Nu exista un anume model pe care ei sa-l copieze. Fiecare se purta, interpreta, zicea o poezie sau un cantec dupa cum il taia capul ori dupa cum ii impuneau, eventual, legile comunitatii din care facea parte. Erau, vreau sa spun, mult mai autentici decat azi. Se intampla ca intre localitati apropiate geografic sa fie diferente foarte mari de mentalitate si obiceiuri. Erau sate in care spiritul comunitar era mai puternic, se manifesta mai fatis, altele unde nu se simtea deloc acest lucru. Noi, cu vizitele noastre, care se repetau uneori in aceleasi locuri, i-am obisnuit pe oameni cu ideea ca zona lor, viata, traditiile si obiceiurile lor sunt mai interesante decat ale altora si atunci se vedea ca ei erau mandri de ceea ce fac. Se nastea astfel un fel de orgoliu local, ei incepeau sa descopere valoarea propriilor lor creatii, incepeau sa le pretuiasca si asta insemna mare lucru.
Cinste si munca. Restul vine de la sine
- V-a placut in mod deosebit o anumita zona folclorica pe care ati studiat-o in aceste calatorii?
- Oltenia m-a atras pentru ca este foarte interesanta din punct de vedere folcloric, mai ales in sud, unde se resimt influente slave (bulgaresti) si turcesti. Au ramas multe zone din tara pe care n-am apucat inca sa le cunosc indeaproape, desi, uite, mai am putin si fac suta de ani. Mi-ar fi placut sa pot studia mai bine Bucovina. Folclorul de aici, mai ales cel din partea nordica, este deosebit de interesant. E drept ca se resimt si influente poloneze acolo, nu mai vorbim de cele austriece si rusesti. Ce sa-i faci? Asta-i viata, primesti influente dintr-o parte si alta cat traiesti si le pastrezi pe cele care consoneaza cu tine. Nu-i nimica rau in asta. Important este sa nu uiti cine esti si de unde ai plecat.
Eu m-am confruntat cu multe in viata, pentru ca am calatorit tare mult, am fost in toata lumea, in America, in Asia, in Europa si peste tot am vorbit cu oamenii, am vrut sa-i cunosc cat mai bine la ei acasa. Exista tipare, variante, motive care se repeta, cantece si obiceiuri care se regasesc in mai multe culturi si asta e interesant de studiat. Fiecare popor are modul lui de a gandi, de a vedea si de a reprezenta lumea,de a spune anumite lucruri intr-un anume fel. Folclorul oglindeste civilizatia locului in care a fost creat. Vedeti, nu scoateti mare lucru de la mine, pentru ca eu nu stiu decat lucruri pe care le stie toata lumea acum.
- Dar le stiti mult mai bine decat ceilalti!
- Da, se poate ca le stiu mai bine, pentru ca le-am vazut de mai multe ori, pentru ca m-am ocupat in mod special de ele, pentru ca le-am practicat pe unele si le-am trait pe altele cu cea mai mare sinceritate.
- Acum, cu intelepciunea frumoasei varste la care ati ajuns, spuneti-ne, va rugam, care credeti ca sunt valorile pe care tinerii ar trebui sa le respecte in mod deosebit?
- Nu e greu de spus: sa-si respecte crezul drept si optiunile de tinerete, daca au fost realiste, sa nu-si risipeasca viata in nimicuri trecatoare, sa-si respecte cuvantul dat, ca sa fie si ei, la randul lor, respectati de oameni, sa-si construiasca cu rabdare opera, oricare ar fi ea. Adica, cinste si munca. Restul vine de la sine.
- Va multumim, domnule profesor, si va dorim multi ani senini inca!Otilia Teposu