Eterna si fascinanta Romanie
Cand au decis sa-si numeasca "Eterna si fascinanta Romanie" mica, dar atat de banoasa lor smecherie tipografica, autorii romani ai scandalului financiar cu ecou international s-au straduit sa-i gaseasca un titlu care sa dea bine la export. Albumul urma sa schimbe fundamental chipul Romaniei, pocit de hoarde de mineri, copii ai strazii, caini vagabonzi si someri famelici care populau prima pagina a celor mai vandute reviste occidentale. Fata de vremelnicia mizeriei, se propunea eternitatea plaiului mioritic. Ceva din eternitatea Romaniei a iesit la iveala. Si chiar mai mult decat atat.
Cheltuiala pentru album a fost una dintre ultimele investitii pentru zile negre (si icre la fel), facute de cabinetul Vacaroiu. Alaturi de banii volatilizati din seifurile Credit Bank, Dacia Felix, Bancorex, de miliardele de dolari pierdute in privatizari paguboase, de Caritas, de copii orfani vanduti pe sub mana, de masinile de lux introduse in curtea organizatiilor filantropice pe usa din dos a vamilor, dolarii risipiti pentru cosmetizarea imaginii Romaniei par o bagatela. Modul in care ei s-au volatilizat are, insa, luciul eternitatii.
Istoria recenta a Romaniei este plina de situatii in care filantropia a facut casa buna cu hotia. Gainariile la nivel inalt ne indreptatesc sa credem in eternitatea pungasiilor din Romania. Inocenta principalilor actori, adevarurile cu taraita servite din greseala, sentimentul ca patetismele despre tarisoara anuleaza semnaturile pe acte oficiale si ca, in numele democratiei,trebuie uitate fraude mai vechi sau mai noi - musai sa le trecem la capitolul eternitatii romanesti. Prea se repeta povestea. Transferarea scandalului din zona penalului in cea a politicului, disputa retorica intre cei care ieri erau complici, iar acum sunt adversari, picanteriile dezvaluirilor sunt nu doar eterne, ci si fascinante. Unul dintre puternicii zilei de ieri a facut o vizita la castelul cumparat cu banii care, poate, proveneau si din dubioasa finantare a albumului. A stat trei zile acolo, a admirat stucaturile, scara de mahon, amorasii din gradina. Astazi afirma ca nu a fost decat o intalnire politica, fara greutatea penala a complicitatii. Cel ce a semnat transferul banilor vorbeste de necesitatea imperioasa a editarii albumului. Carte frumoasa, cinste cui te-a scris! Un al treilea, patron somnolent al celor pomeniti mai sus, zice cu mana pe inima ca investitia merita, era o carte buna la un pret de second-hand! Cinci milioane de dolari papati de insi care voiau sa faca ceva bun pentru biata noastra tarisoara nu-i o suma atat de mare, afirma fostul sef al statului, sarac, dar mereu cinstit!
Acum intelegem profunzimea si adevarul titlului pe care, intr-un moment de gratie, micii-mari gainari l-au dat volumului. Ce poate fi mai etern si mai fascinant intr-o tara saracita, inghesuita intr-un colt de istorie, decat lupta pe marginea unui album cu poze nostalgic-rurale, smulse dintr-un univers anacronic rural? Cand suntem atat de saraci, dar atat de curati, si inca cu Rolex la mana, ce mai conteaza cinci sau sase milioane de dolari? Sa mai si intrebam ce s-ar fi putut face cu acei bani pentru copiii strazii, bunaoara, ar fi o dovada de meschinarie. Eternitatea cere sacrificii si dolari pe masura. N.C. Munteanu