Stelian Tanase"Romania a inceput sa pluteasca lin, ca puful de papadie. In scurt timp, va izbuti sa iasa din criza care a paralizat-o atata timp"
</b>
<b>"Dupa trei ani de declin economic, acum apar, intr-adevar, primele semnale pozitive"</b> - Febra electorala care a cuprins viata politica romaneasca seamana deocamdata cu un razboi de vorbe, plin de fumigene si pocnitori. O tevatura care inunda paginile ziarelor, starnind mai degraba deruta. Pe cine sa crezi? Opozitia, care prezice in tonuri sumbre prabusirea economiei nationale, sau guvernul, care face raportari optimiste despre iesirea din criza a Romaniei? Apelam la dubla dvs. calitate de politolog si sociolog pentru a ne ajuta sa citim dincolo de aceasta retorica exploziva.
- Pentru a judeca limpede si corect actuala situatie, trebuie sa vedem de unde am plecat. Nu vreau sa politizez, dar e limpede ca in "96, noua putere a gasit o economie grav bolnava, plina de blocaje de tot felul, cu o rezerva in aur de sub un miliard de dolari. Daca lucrurile ar fi continuat, in anul urmator Romania s-ar fi prabusit asemenea Bulgariei. Au urmat, deci, trei ani de ajustari economice - o economie plina de malformatii, cu un sector de stat mult prea dezvoltat si cu o industrie care producea in pierdere. Pe fondul unor ezitari si chiar gafe politice, dupa trei ani de declin economic (fapt inca nemaiintalnit pe timp de pace), acum apar, intr-adevar, primele semnale pozitive: de la 3 miliarde dolari, deficitul a scazut la un miliard de dolari; exportul a crescut cu 27%, ocupand piete importante in Occident cu produse manufacturate, nu doar cu lemn si petrol. Un alt semn imbucurator mi se pare faptul ca pentru prima oara Guvernul s-a purtat demn in fata Fmi-ului,reprezentantul Fondului, d-l Zervudakis, intelegand ca Romania traverseaza un an electoral si, mai ales, ca populatia a atins un prag limita al suportabilitatii. Toate acestea, la care se adauga promisiunea unor fonduri consistente din partea Uniunii Europene, imi intaresc impresia ca Romania a inceput sa pluteasca lin, ca puful de papadie. In scurt timp, va izbuti sa iasa din criza care a paralizat-o atata timp.
- Nu credeti ca platim un pret prea mare acestei interminabile tranzitii?
- Pretul e mare, dar inevitabil: scaderea nivelului de viata si suferinta oamenilor. Important e ca Puterea, dupa lungi si penibile ezitari, a luat masuri mai dure, sacrificandu-si procente consistente din optiunile electorale. Cineva trebuia s-o faca si n-ar fi exclus ca, peste niste ani, sa ne indreptam privirea cu recunostinta spre ministrul Remes - un om pe cat de injurat, pe atat de eficient in tot ce a facut. El a gestionat aceste mascate curbe de sacrificiu, el s-a certat cu bancile si cu ministrii din coalitie. Si eu l-am privit cu antipatie, dar trebuie sa recunosc si sa admir curajul sau de a inchide robinetul. Din pacate, pana acum, Puterea actuala a facut mari si de neiertat greseli. Cea mai grava dintre ele o reprezinta asaltul impotriva intreprinderilor mici si mijlocii. In toata lumea, din Canada pana in Germania, ponderea Imm-urilor este de doua treimi. Ele asigura o economie sanatoasa si stabila. Ele formeaza prosperitatea si clasa de mijloc. Ele creeaza solidaritate sociala si comunitate de interese. Puterea actuala a gresit enorm si asta se va vedea la alegeri, micii intreprinzatori orientandu-se spre Melescanu sau spre alte partide mai mici, care se ofera sa-i sprijine. Sigur ca cei in cauza vor gasi nenumarate scuze, dar adevarul e ca algoritmul a fost blestemul acestei perioade. In loc sa stabileasca strategii de guvernare si liste de legi, cei din coalitie s-au certat pe posturi, pe clientela politica. <b>"Cu mici exceptii, institutiile de sondare a opiniei publice sunt influentate de interese politice si financiare"</b> - Barometrul electoral e masurat tot mai des prin sondaje; dar cata incredere putem avea in ele? Daca toate merg prost in tara asta, de ce sa credem ca sondajele fac exceptie?
- Ati atins o problema delicata. Lipsite de mijloace si de profesionisti, cu mici exceptii, institutiile de sondare a opiniei publice sunt influentate de interese politice si financiare. Asa se face ca, la ultimele alegeri locale, Dinu Patriciu, de pilda, ajunsese la 19% doar pentru ca el comandase sondajul. Dar chiar si asa, citite corect, aceste sondaje spun multe. Spun, de pilda, ca Opozitia nu a venit cu nici o noutate, ca oferta lor politica e tot cea din "92. Mai spun ca rabdarea oamenilor a ajuns la limita sub efectul masurilor dure din ultimul timp si ca Cdr va pierde din aceasta cauza multe voturi. Iata de ce ApR-ul lui Melescanu isi cauta o pozitie intermediara intre cele doua mari forte politice, atacand si pe unii si pe altii cu o precizie farmaceutica. Sansa lor e de a specula nemultumirile generate de ambele parti - guvernarea trecuta si actuala. Tot sondajele iti arata ca ApR are o structura a electoratului asemanatoare cu Cdr: sector educat al populatiei, categorii active intre 22 si 55 de ani, in timp ce Pdsr se bucura de sprijinul unui electorat imbatranit, rural, format in principal din categorii defavorizate. Asta te face sa anticipezi la alegeri o coalitie - astazi fantezista - intre ApR si Cdr. Pe fondul unei mari dezamagiri, populatia se orienteaza spre figuri noi, cum este Melescanu. La noi, politica este excesiv de personalizata. Tot timpul, prestigiul si voturile au fost atrase de o figura charismatica: Manolescu la Pac, Coposu la Pntcd, Iliescu la Pdsr, Petre Roman la Pd. Asa se explica de ce Pnl a ramas in umbra sau de ce Ufd (un partid interesant si bine articulat politic) nu reuseste sa urce semnificativ in optiunile electorale.
- Se vorbeste mult despre dezamagire, saracie, criza profunda. Strabatuta la pas, tara arata, insa, altfel: s-au construit peste tot vile, circulatia in Bucuresti este aproape imposibila din cauza masinilor. Ce se intampla de fapt? Cum se explica aceste contradictii?
- Adevarul este ca operam in continuare cu multe clisee. Saracia e un fenomen real, dar in spatele lui se ascunde altceva. Anume, stratificarea societatii romanesti. Intr-adevar, sunt categorii sociale care o duc mai greu ca inainte de "89. Chiar ieri, un vecin pensionar m-a rugat sa-i imprumut radioul pentru ca al lui se stricase. Asemenea mici si triste intamplari intalnim la tot pasul. In schimb, s-a dezvoltat si o patura sociala, cu un standard ridicat de viata, nu neaparat milionari in dolari. E suficient sa vedem cate masini si ce marci s-au vandut anul trecut in Romania. Vom constata cu mirare ca marile firme auto au inregistrat cresteri semnificative. Societatea romaneasca se asaza in trepte si acesta e un semn de normalitate. Din pacate, distanta dintre cei cu standard ridicat de viata si saraci este tot mai mare. <b>"Asa neagra si pacatoasa cum e, presa trebuie lasata sa-si faca datoria"</b> - Nu aveti impresia ca perceptia catastrofica asupra realitatilor romanesti apartine si presei? Accentele isterice, sordidul, previziunile alarmiste ocupa zi de zi prima pagina a majoritatii ziarelor noastre.
- Si eu sunt deranjat de asta. Mi se pare stupid sa devii milionar din presa si apoi sa plangi pe umarul saracilor. Cum poti sa traiesti ca un liberal de dreapta si in scris sa te manifesti ca un populist, cu militantisme de stanga? Citind presa, intalnesti situatii de-a dreptul bizare. Intalnesti, de pilda, un editorial in care se sutine un punct de vedere reformist, dar in interior, la pagina 7 sa zicem, acelasi ziar sustine un mesaj contrar - lamentatii prelungi pe umarul celor mai conservatori si antireformisti lideri sindicali. Presa are pacatele ei si nu intamplator a intrat intr-un mare deficit de tiraj, dar nici nu poti ramane indiferent in fata ofensivei nedemne a politicienilor. Deja sunt prea multi ziaristi care au fost condamnati pentru diferite delicte - in principal pentru calomnie. Daca asta se intampla sub conducerea unui Guvern care se pretinde democrat, imi imaginez ce se poate intampla sub un regim forte. Imi retin cu greu un fior de spaima. Sigur ca niciodata presa si oamenii politici nu s-au inteles foarte bine, dar ceea ce se intampla, mai ales in provincie, trebuie sa ne dea de gandit. Asa neagra si pacatoasa cum e, presa trebuie lasata sa-si faca datoria.
- De fapt, exista o solutie pentru criza? La ce ne putem astepta in urmatorii ani?
- Trebuie ca statul sa se implice cat mai putin. In replica, trebuie ca sectorul privat sa creasca in importanta. Sunt multe de facut. De pilda, traim intr-o societate mult prea politizata. Asteptam prea mult de la politicieni. Nu e normal ca un om de afaceri sa depinda in asemenea grad de politic. Asta stimuleaza clientelismul si mentalitatile balcanice, coruptia si lipsa de morala. Adevarul este ca, pentru noi, alegerile din acest an reprezinta un mare ghinion. In ciuda oricaror presiuni electorale, trebuie ca economia sa mearga mai departe. Vrem sa intram in Uniunea Europeana, dar pentru asta suntem nevoiti sa rezistam unui anume ritm, sa atingem standardele europene, altfel riscam sa intram in colaps in doar cateva luni, asa cum s-a intamplat cu Mexicul, care s-a grabit cu integrarea in Nafta americano-canadiana. Norocul nostru este ca Ue are interes in zona si ca vom fi sprijiniti, dar efortul major ne apartine. Toata situatia Romaniei depinde de romani. Teoria conspiratiei este o prostie. Depinde cat de repede ne miscam. Daca ne pastram ritmul, primele semne de redresare pentru populatie se vor simti prin 2002-2004. Daca aceasta linie se incetineste, vom sari de 2015. Asta inseamna inca o generatie de sacrificiu. Iata, de fapt, care este adevarata miza a alegerilor din acest an. <b>Sorin Preda