Editorial

Redactia
O campanie pentru linistea noastra. Multe se pot spune de rau despre politica romaneasca, dar nu ca este plictisitoare. Dimpotriva. Politica pe plaiurile mioritice este ineficienta, corupta, dezgustatoare, dezamagitoare, deficienta - da, da, da, de o mie de ori da. Dar nu este plictisitoare. Ea intre...

O campanie pentru linistea noastra

Multe se pot spune de rau despre politica romaneasca, dar nu ca este plictisitoare. Dimpotriva. Politica pe plaiurile mioritice este ineficienta, corupta, dezgustatoare, dezamagitoare, deficienta - da, da, da, de o mie de ori da. Dar nu este plictisitoare. Ea intrece prin spectaculozitate toate competitiile sportive (interne si internationale), talk-show-urile si emisiunile de divertisment luate la un loc. Uneori iti vine sa spui ca ai prefera o viata politica plicticoasa, dar eficienta. Dar viata noastra politica nu se ridica nici macar la nivelul de satisfactii pe care imperatorii il gandeau pentru plebea din Roma - "paine si circ". Pentru ca spectaculozitatea si prosperitatea, spectaculozitatea si eficienta nu se exclud. Cine cunoaste in mod intim ceea ce se intampla in Marea Britanie, Germania, ca sa nu mai vorbim despre Statele Unite ale Americii, stie ca ele nu se exclud. Pericolul unei politici spectaculoase, dar care nu genereaza eficienta si prosperitate, este de a provoca nelinistea. Iar un popor stresat se supune mai usor experimentelor radicale, cum ar fi o dictatura. Viata noastra politica este un cosmar care se repeta. Si in perioada interbelica a produs ravagii coruptia, astfel incat, de pilda, legionarii puneau semnul egalitatii intre democratie si coruptie.
Prelungirea acordului stand-by cu Fmi, promulgarea Legii bugetului de stat sau campania pentru alegerile locale au fost puse in umbra de un eveniment ale carui consecinte nu le vom putea aprecia decat de acum intr-un an. Sosirea la Bucuresti a unei echipe de magistrati si politisti francezi, in scopul audierii mai multor lideri marcanti din Pdsr (dintre care unii au migrat si spre ApR sau chiar Ufd), ne semnaleaza lucruri chiar mai grave decat cele legate de alegerile generale sau prezidentiale. Dar mai exista si o parte buna a lucrurilor, pe care nimeni nu a vazut-o.
Cine a citit presa sau declaratiile Opozitiei de dinainte de noiembrie 1996 s-ar fi putut astepta sa vada sute de pedeseristi in procese, puscarii, scandaluri de coruptie etc. Cu exceptia deputatului Bivolaru, nici unul dintre cei considerati corupti nu s-a vazut implicat in ceva serios. Poate ca presa si Opozitia de atunci au exagerat. Dar totusi, unele din cazuri au fost prea flagrante pentru a nu fi atras macar actiuni in justitie. Chiar cand justitia a parut a-si intra in atributii, felul in care s-a comportat a atras indoiala privind Romania ca stat de drept. De pilda, exemplul recent cu Nup (neinceperea urmaririi penale) cu privire la vila lui Virgil Magureanu de la Giurtelecul Hododogului este in contradictie flagranta cu gravitatea abuzurilor de acolo. Un bugetar (chiar fost sef al unui serviciu de informatii) nu poate justifica investitiile de acolo dintr-un biet salariu. La fel se intampla insa cu mii de astfel de vile, limuzine, averi stranse in orice judet din Romania. Justitia nu s-a pronuntat in asemenea cazuri si nici in altele. Ideea ca oamenii sunt egali in fata legii este o fictiune in Romania. Iata de ce o investigatie legata de o posibila spalare de bani este facuta de justitia franceza.
Acum vedem care sunt si consecintele benefice ale integrarii europene. Occidentalii nu isi pot permite luxul de a admite in acelasi club tari central si est-europene, in care statul de drept este precar. O afacere de spalare de bani are consecinte internationale, iar Romania va trebui de acum incolo sa acorde atentie sporita unor asemenea dimensiuni ale actului de justitie. Presa franceza s-a referit la dimensiunile diplomatice ale afacerii, la faptul ca intre Franta si Romania au intervenit anumite dificultati. Este de presupus ca ele nu intervin cand justitia functioneaza defectuos, pentru ca diplomatia (parte a puterii executive) nu se amesteca in treburile puterii juridice (in Franta sau in alte tari occidentale). Ea se amesteca insa in treburile care implica alte aspecte ale puterii executive, iar activitatea serviciilor de informatii este subordonata acestora. Oficial sau in declaratiile de presa, Puterea de la Bucuresti nu va putea sa confirme insa niciodata, oricate suspiciuni s-ar manifesta.
Chiar daca recentul scandal nu este o conspiratie a actualei puteri impotriva lui Iliescu, Melescanu si a partidelor conduse de acestia, ar fi o naivitate din partea actualei coalitii sa nu speculeze momentul. Daca rolurile ar fi fost inversate s-ar fi intamplat la fel. Lupta pentru putere este la fel peste tot in lume. Doar existenta legii si, mai ales, aplicarea sa mai diminueaza efectele ei negative. Cu siguranta ca rezultatele electorale ale candidatilor prezidentiali Iliescu si Melescanu, ca si acelea ale Pdsr si ApR, vor scadea mult sub nivelul actual din sondaje. Nimic nu ii enerveaza mai mult pe romani decat imaginea unor potentati care invart banii cu lopata. Desigur, saracia sau eforturile considerabile facute de cei mai multi dintre noi pentru a trai decent vin in contraditie cu castigurile enorme ale celor care fac abuz de putere si de privilegiile acesteia. Comisioane de milioane de dolari si franci francezi, vacante petrecute la Monte Carlo si sejururi la Paris in hoteluri de cinci stele, ceasuri Rolex, vile construite nu stiu unde, masini scumpe, toate acestea trezesc oricum invidia. Nu ar fi insa nici o problema daca ar fi dobandite prin munca cinstita si afaceri legitime. In fond, toti cei care se imbogatesc o fac pentru a trai mai bine. Iar majoritatea oamenilor isi doresc sa traiasca mai bine. In tarile prospere, chiar asta este situatia. Cand intervine insa suspiciunea ca lucrurile acelea sunt dobandite necinstit, politicienii implicati trag ponoasele.
Cu toate ca justitia nu si-a dat inca verdictul, imaginatia presei si a publicului s-a aprins. Cand auzi oamenii discutand prin tramvaie sau in Cismigiu despre magistratii francezi si conturile in strainatate ale unor politicieni romani, realizezi ca toate acestea vor influenta votul. In 1990, majoritatea a fost sedusa de promisiunea ca va fi liniste si stabilitate. De atunci incoace nu a fost nici liniste, nici stabilitate. Aceiasi politicieni produc oamenilor neliniste. Este de asteptat ca noi scandaluri sa erupa, mai ales dinspre Putere catre Opozitie, dar si in sens invers. Dupa cum apreciaza specialistii, campania negativa aduce de patru ori mai multe voturi decat cea pozitiva. Cu conditia insa ca sa existe si motive intemeiate. In ciuda faptului ca marea campanie a inceput in Romania acum vreo cinci ani si nu s-a mai intrerupt, tendinta generala a campaniei locale este constructiva, fiind axata pe rezolvarea unor probleme si nevoi concrete ale cetatenilor. Aceasta ar trebui sa dea de gandit politicienilor. Campaniile negative nu fac decat sa accentueze neincrederea populatiei in clasa politica, iar daca atacurile vin din ambele parti, dar si intre cei care sunt la Putere si intre cei care sunt in Opozitie, atunci nu mai poti avea incredere in nimeni. Asa se naste tentatia unora de a aduce la Putere o mana forte. Cum imi spunea Cristoiu la un talk-show, la noi ar fi nevoie de o "dictatura de dezvoltare". Dar obiectia mea porneste de la constatarea ca nici macar o dictatura nu poate fi luata in serios pe malul Dambovitei. Singura putere de care avem nevoie in Romania este puterea legii. Dan Pavel