Dorina Lazar"Sunt o soacra imposibila"
Nu, nu am devenit inca soacra in realitate, poate pe la sfarsitul stagiunii. Depinde de ce ganduri are fiica mea. Sunt soacra doar in serialul de televiziune "Casatorie imposibila", alaturi de "sotul meu" (din film), Ion Besoiu, invitati la casatoria amanata de cateva episoade de fiica noastra, Maia Morgenstern, si de ginerele nostru, Mircea Rusu. Cum serialul are succes, am mai filmat cateva episoade si s-ar putea ca la toamna sa mai rodeasca si altele. Depindem de sponsori, de producatori, de audienta la telespectatori. Fara acordul lor, noi nu existam nici ca plasmuiri imaginare, nici ca interpreti si oameni in carne si oase.
Adriana Trandafir"Viata mea de acum incepe"
Adica de acum doua luni, de cand s-a nascut fetita mea, Maria Speranta. Speranta, pentru ca mi-am dorit foarte mult acest copil, chiar daca in ajun de Paste eu am implinit 44 de ani. Stiam ca ea sau el - n-am vrut sa aflu dinainte ce va fi - se va naste de 1 Martie, martisor mult dorit. Dar fetita n-a mai avut rabdare si s-a zbatut sa iasa pe lume cu cateva zile inainte. Stia probabil cat de mult o asteapta mamica ei. A fost o operatie grea pentru amandoua, dar acum cine e mai fericit ca noi, cand ne plimbam cu carutul prin parcurile in floare? Sa vedeti cand o sa inceapa sa alerge si sa-mi povesteasca vrute si nevrute! Cred ca si acum ii auziti gurita la telefon: da si ea un autograf sonor. Deocamdata, am eu singura grija de ea, dar in curand imi reiau activitatea, reintru in spectacolele mele "La tiganci", "Domnisoara Nastasia" si in ultima premiera pe care am dat-o, "Stele in lumina diminetii", si va trebui sa gasesc pe cineva de incredere. Mi s-a spus chiar ca in ultimul spectacol as fi realizat rolul vietii mele: o femeie chinuita, dar sufletista si curajoasa. Am raspuns: "Stati, ca n-ati vazut inca nimic: viata mea de acum incolo incepe". Ma pregatesc sa plec la Roma cu piesa lui Aldo Nicolai, regizata de Catalina Buzoianu, "Nu era a 5-a, era a 9-a", in limba italiana, alaturi de un coleg din Macedonia si altul din Republica Moldova. Vara trecuta jucasem acest spectacol, cu mare succes, in seara internationala a teatrului de la Sciaccia (Sicilia), si acum suntem din nou invitati pentru opt reprezentatii la Roma. Sper sa fim la inaltimea Cetatii Eterne.
Geo Costiniu"Primavara asta, totusi,/ Nu-i decat o copie"
De ce m-as lamenta si eu ca toata lumea? Conditia actorului e dramatica peste tot. Si nu de azi sau de ieri. Drept pentru care m-am apucat de treaba, fara sa mai astept propunerile Teatrului Odeon. Am gasit un splendid monolog despre conditia actorului contemporan in "Telegrama" de Aldo Nicolai, am mai dat si peste alt monolog interesant, cel al lui Goldoni din piesa "Carlo contra Carlo" de Paul Ioachim, le-am pus cap la cap, le-am creat cateva legaturi si am reusit sa le aducem in scena cu concursul celor doua fundatii culturale, Fundatia "Maria Tanase" si Fundatia de Arta si Ecologie. Asa a iesit premiera noastra "O lacrima de ras" pe care ati vazut-o la Sala Teatrului de Opereta din Bucuresti. Zilele astea, ne pregatim sa iesim din nou in lume, dupa ce dadusem acest spectacol si la Stockholm, cu succes: suntem invitati la Budapesta si apoi la Centrul Cultural Roman din Roma, iar in vara - la Paris. Probabil ca emotia pe care o starneste artistul pe scena si in afara ei suscita interesul publicului de peste tot. Altminteri, vorba poetului: "Primavara asta, totusi,/ Nu-i decat o copie"... dupa cea de anul trecut, care a fost mai buna, sau cea din anul viitor care... Alice Manoiu
Croh
Ovid S. Crohmalniceanu a murit. Singur, departe de biblioteca lui fabuloasa, de literatura romana pe care a iubit-o ca nimeni altcineva. Oricate se vor fi spus despre el si despre neagra perioada comunista, a fost un profesor urias. Nimeni, in afara de Lovinescu si Maiorescu, nu a mai reusit sa impuna o generatie literara si un cenaclu, asa cum a facut el. A plecat la Berlin, vorbindu-le studentilor germani despre ceea ce stia cel mai bine - despre proza si poezia romana. A ramas in Germania, ca intr-un semiexil, intristat de vestile din tara, scarbit de atacurile unor mediocri dornici de rafuieli justitiare. Scarbit si deopotriva indiferent. Era prea inteligent sa lupte cu rautatea acestei lumi. Crescut la scoala hasidismului, devenise un intelept. Nu te poate lovi decat cel care te iubeste. Nu era cazul lui Vadim Tudor si al celor ca el.
Va veni si un timp al adevarului. Nu trebuie sa ne grabim a scrie despre meritele lui. Croh are rabdare. De acum, timpul e de partea lui. Cartile lui fundamentale despre expresionism, avangarda sau literatura dintre cele doua razboaie, istoriile insolite sau superbele lui amintiri deghizate, "Desantul" sau naucitoarele seri petrecute la Junimea - toate se vor aseza acolo unde le este locul. Ar fi multe de spus despre el, dar ceea ce ne-a dat noua, studentilor lui, este de neinlocuit: dragostea si infinita sa tandrete. Langa el, totul era clar si fara dedesubturi. Simplu si esential. Scria despre literatura, dar nu inceta o clipa sa o traiasca. Lucid si patrunzator ca o lama de bisturiu, avea grija sa nu raneasca pe nimeni. Spunea adevarul fara sa supere si avea stiinta sublima de a te lauda cu masura. Langa el, te simteai important. Te simteai scriitor.
Croh a murit la Berlin, departe de cartile lui si de cei care nu au incetat o clipa sa-l iubeasca. La doua ore de la decesul sau, a murit si sotia sa, Ruth. A murit privindu-l. Fara sa vrea, destinul a scris o ultima si sublima pagina de literatura. Sorin PredaEveniment internationalFestivalul Filmului European
Organizarea - din nou - la Bucuresti a Festivalului Filmului European trebuie privita, in primul rand, ca un gest reparatoriu. Reparatoriu, pentru ca filmele europene - unele foarte valoroase - se vad "strivite", de ani de zile, de filmul american care a dat, desigur, mari filme, unele chiar capodopere, abundent "oscarizate". Sub generoasa "umbrela" a Uniunii Europene - mai exact a Delegatiei Comisiei Europene in Romania si a Uniunii Cineastilor, dar si cu sprijinul unor ambasade si centre culturale ale unor state membre Ue si asociate la Ue, intre 4 si 14 mai, publicul romanesc a putut sa vizioneze la Cinematograful bucurestean "Studio" 25 de filme din 17 tari europene - printre care si Romania (reprezentata de filmul luiPintilie, "Terminus Paradis"). Trebuie spus ca selectia a fost deosebit de riguroasa, ca filmele prezentate sunt, toate, premiate - sau premiabile; ca ele sunt semnate atat de nume mari - vezi Zanussi - dar si de debutanti (premiati sau premiabili); ca vin din tari cu o cinematografie care a dat capodopere si care produc un remarcabil numar de filme pe an - vezi Franta, Anglia, Germania, Polonia ori Italia, de pilda - dar si din tari cu o cinematografie mai putin cunoscuta la noi: Olanda, Danemarca, Grecia, Portugalia, Brazilia, Belgia, Cehia, Austria, Ungaria. Reparatoriu este gestul de a se fi organizat acest festival in Capitala Romaniei si pentru ca - in primul rand din motive de saracie - cinefilii romani au fost vaduviti ani si ani de-a randul de bucuria intalnirii cu filme de mana intai, produse pe batranul continent. Or, se stie, publicul romanesc este la fel de talentat si mult mai cultivat decat orice public european, fie ca e vorba de Teatru sau ca e vorba de Film.
Festivalul s-a deschis cu o Gala oficiata de domnii Fokion Fokiadis si Ion Caramitru. In cadrul Galei a fost prezentat splendidul film britanic produs in 1999, "Sfarsitul aventurii". In aceasta ecranizare dupa romanul omonim scris in 1951 de Graham Greene (nominalizata la Oscar 2000) e vorba despre o pasionanta iubire traita, candva, chiar de autorul romanului. In rolul scriitorului apare acel fascinant actor (care a fost si "Pacientul englez") pe nume Ralph Fiennes. Silvia Kerim P.S. In cadrul conferintei de presa care a "deschis" Festivalul, conducerea Uniunii Cineastilor a anuntat ca se va incerca achizitionarea - macar a unei parti - din acest regal de filme.