Ion DiaconescuPresedintele Camerei Deputatilor, presedintele Pntcd"Suntem un partid de cursa lunga. N-am facut politica pentru ca sa ne pricopsim"
"Am avut tot timpul constiinta ca sufar pentru o cauza dreapta"</b> - Ati petrecut, d-le Diaconescu, alaturi de alti oameni politici romani, multi ani in puscariile comuniste. Regimul era de exterminare. Ce speranta v-a tinut in viata? Credeati ca odiosul regim se va prabusi, totusi, candva?
- Da, domnule. Doua lucruri au fost temeiurile care m-au ajutat sa rezist in toata aceasta perioada. In primul rand, faptul ca am avut tot timpul constiinta ca sufar pentru o cauza dreapta, ca - fata de poporul meu - nu am nici o vina. Asta m-a facut sa suport povara situatiei. Si, al doilea, este adevarat, faptul ca am crezut permanent ca toata povestea se va termina repede, maine, poimaine, peste o luna. Am avut in fata nenumarate scadente de acest fel. La inceputul puscariei, cand am vazut scrijelit pe un zid: "astazi am implinit o suta de zile de la arestare", m-am cutremurat. Ma gandeam: "Vai de mine! Eu n-as putea rezista o suta de zile". Dar starea de spirit din puscarie era, ca de altfel in intreaga tara, ca lucrurile nu puteau sa dureze prea mult. Tara era impotriva comunismului. Iar noi consideram, la acea ora, ca America, forta numarul unu a lumii, singura posesoare pe moment a bombei atomice, nu ne va lasa. Rusia avea un potential militar inferior. Partidul nostru, ca si aproape toata tara, era alaturi de puterile occidentale. Nu puteam crede, deci, ca regimul instaurat de comunisti, intarit dupa masiva frauda electorala din 1946, va dura. Insisi conducatorii nostri, Maniu si Mihalache, cu care eram in contact permanent, considerau ca el va cadea rapid. Prima data au considerat ca scadenta va fi chiar in 1947, pentru ca in mai, acel an, a avut loc o sedinta a ministrilor de externe ai celor patru "Mari Puteri", la Moscova, care s-a ocupat de problema Romaniei. Asupra situatiei tarii, ei n-au ajuns la nici un acord pentru ca rusii, care ne ocupau, nu voiau sa se retraga. Atunci, americanii i-au sugerat lui Maniu si conducerii partidului sa trimita o delegatie in strainatate pentru a forma un guvern in exil. Nu agreau deloc ideea sa ne lase cu totul la cheremul rusilor. Toti am tras concluzia ca acest semnal anunta ruperea tratativelor cu sovieticii si apropierea razboiului. Deci, in 1947, cand am intrat la puscarie, am intrat cu aceasta stare de spirit, ca ne sacrificam pentru o cauza dreapta, dar ca lucrurile sunt aranjate pe plan mondial si ca ocupatia comunista nu va mai rezista decat un an-doi. <b>"Nationalismul nostru e constructiv"</b> - Regimul comunist a exterminat fara mila conducatorii partidului dvs., ca si pe liderii celorlalte partide istorice. Putini ati supravietuit infernului penitenciar. Dupa patru decenii de comunism, in 1989, regretatul Corneliu Coposu, dvs. si alti lideri ai Pnt-ului ati reorganizat partidul care, in sfarsit, a reintrat in legalitate. Ati regasit spiritul lui originar?
- Dupa anii de comunism, datele problemei s-au schimbat. Partidul National a fost structurat in Ardeal in vederea eliberarii de sub unguri si pentru alipirea la Romania Mare. Problema rezolvata din 1918. Partidul Taranesc, al lui Mihalache, era construit pe ideea redresarii taranimii, a transformarii economiei rurale romanesti intr-o economie eficienta. Or, si aici, dupa comunism, se schimbasera datele problemei. Toata economia era, pana in 1989, in mana statului. Comunistii impusesera in agricultura firma Cap-urilor, a cooperativelor, dar in realitate confiscasera pamantul. In programul lui Mihalache se vorbea, intr-adevar, de cooperatie, dar aceasta era o cooperatie libera, cu dreptul de proprietate garantat pentru asociati. Era o cooperare benevola, pentru a realiza o agricultura eficienta, in exploatari mai mari. Deci, bazele programatice ale Pnt-ului erau, in 1989, schimbate. Insa au ramas valabile unele dintre principiile care au stat la baza constituirii atat a Pn din Ardeal, cat si a Partidului Taranesc din Vechiul Regat, principii ce au persistat dupa unirea lor in perioada interbelica. Unul dintre acestea e morala crestina, din care se alimenteaza toata constructia ideologica a partidului. Denumirea de partid crestin-democrat a venit deci firesc, mai ales ca acum, pe plan international, partidele agrariene sunt mai putin cunoscute. In Occident, taranimea este extrem de redusa numeric. Daca le spunem occidentalilor ca suntem national-taranisti, nu stiu de unde sa ne-apuce. Avand baza in morala crestina, am adaugat Cd-ul la vechea noastra sigla interbelica, Pnt-ul. Spunandu-ne "crestini-democrati", am putut fi intelesi de occidentali, fara sa mai fie nevoie sa le explicam cine suntem si ce vrem. Apoi, avem principiul democratiei. Este vorba de democratie in adevaratul sens al termenului, cu tot ce decurge de aici: drepturile fiecaruia, inclusiv ale minoritatilor. Nu e vorba de o democratie in vorbe goale. Noi respectam in orice imprejurare regulile democratiei totale. Am ramas si partid national, dar nationalismul nostru este constructiv si a luat, acum, forma patriotismului luminat. Adica, desi garantam pentru minoritati toate drepturile democratice, sustinem ca existenta statului romanesc unitar nu poate fi pusa in discutie. In sfarsit, afirmam si dreptatea sociala, principiu ce ne deosebeste de partidele liberale, care merg pe ideea libertatii individuale totale, capitalismul avand forta de a-si regla toate problemele prin mecanismul pietei. Noi spunem ca liberalismul in sine este o formula buna, dar trebuie completat cu principiul dreptatii sociale, pentru ca, altfel, genereaza crize sociale si economice. Statul trebuie, deci, sa intervina pentru a echilibra situatia. Pana si conservatorii britanici, care aplicau consecvent formulele liberalismului, sustin acum necesitatea interventiei statului. Asadar, acceptand ideea libertatii individuale totale, consideram ca societatea trebuie sa aiba un mecanism central prin care sa regleze si sa previna crizele pe care aceasta libertate le poate genera. Spiritul crestin ne cere sa atenuam inegalitatile la care ea duce inevitabil.
- Pntcd-ul reia, deci, in lumina modernitatii politice, formulele programatice care il transformasera in perioada interbelica intr-unul din cele mai mari partide romanesti?
- Noi ne-am regasit prin reluarea principiilor care s-au structurat in traditia de o suta si treizeci de ani a partidului nostru, traditie ilustrata de Maniu, Mihalache si Coposu, principii extrem de actuale si care pot asigura dezvoltarea echilibrata a tarii. <b>"Reforma s-ar fi facut mai repede si mai bine daca am fi avut un guvern unitar"</b> - Ati aplicat aceste principii dupa 1996, in cadrul programului de guvernare?
- Nu prea am reusit. Sa explicam de ce. Mai intai, pentru ca situatia economiei era, in 1996, dezastruoasa. A trebuit sa tinem cont de situatia concreta. Pe teren ne confruntam cu o economie falimentara, preponderent de stat, desi statul nu mai avea instrumentele de control din timpul comunismului, de tipul planificarii, al organelor specializate pentru urmarirea aplicarii acestei planificari. Dupa 1990, in economie, fiecare si-a facut de cap, ajungandu-se la aceasta imensa degringolada generatoare de coruptie si haos. Principiile noastre se aplica la o economie dinamica, stabila, intr-un stat functional. Trebuia deci sa realizam o privatizare rapida si completa pentru a insanatosi si relansa economia, abia apoi urmand sa o reglementam prin intermediul statului. Noi nu vrem o dictatura a statului, dar sustinem rolul sau in dirijarea de ansamblu a proceselor economice. Or, pentru ca aceste procese sa se desfasoare normal, a trebuit sa rezolvam problema privatizarii. Economia nu putea fi miscata altfel. Numai cu o economie de piata dinamica ne putem afilia la structurile occidentale. In acest scop, a devenit prioritara actiunea de schimbare a imaginii tarii pe plan international pentru ca, numai asa, puteam sa atragem investitorii straini si sa integram Romania in organizatiile europene si euroatlantice. Pentru aceasta a trebuit sa transformam un intreg lot de legi ce ramasesera de la comunism. Nenorocirea a facut insa ca, la alegerile din 1996, Pntcd-ul sa obtina doar 20% din voturi: Cdr, in ansamblul ei, a obtinut doar 30%. Cu 20%, chiar cu 30% nu poti guverna. A trebuit sa facem o coalitie larga, pe baza Cdr, cu Pd-ul si Udmr-ul pentru a putea rezolva problema. A mers foarte greu, pentru ca fiecare avea punctul sau de vedere. Guverne de coalitie se fac peste tot. Dar ele sunt eficiente in societati stabile, care nu au nevoie de Reforma. In Italia, de exemplu, coalitiile se fac si se desfac mereu, dar economia merge de la sine. Guvernele doar o arbitreaza. Or, la noi, Guvernul trebuia sa se implice in construirea unei astfel de societati. Munca asta a fost foarte grea. Si acum avem in Parlament sute de legi care asteapta sa fie examinate si votate. Va dati seama ca Reforma s-ar fi facut altfel, mai rapid si mai bine, daca am fi avut un guvern unitar, monocolor, sau o coalitie cu orientare ideologica monocolora. Or, la noi, fiecare si-a urmarit scopurile de grup. Ungurii voiau ceva, Roman cauta altceva, in sensul social-democratiei, si chiar liberalii si-au avut propriile socoteli. Fiecare sedinta a coalitiei, fiecare sedinta de guvern a fost cu certuri, cu discutii. Cum sa mearga lucrurile?
- Intr-o posibila "dare de seama", aveti de raportat si ceva pozitiv?
- Noi ne-am facut, cat s-a putut, datoria. Am realizat, pe plan international, o deschidere extraordinara. Am intrat in cartile Vestului. Pana in "96, eram scosi din aceste carti. Noi am deschis poarta Ue si Nato. Si pe plan intern ne-am descurcat. Stiti ca a trebuit sa bagam numai in sistemul bancar doua miliarde de dolari. Gaurile de la Bancorex si Banca Agricola au fost facute de regimul anterior, nu de noi. Banii s-au dat aiurea, fara nici o justificare. Ca sa nu mai vorbesc de toate intreprinderile mentinute in viata de guvernele de pana in 1996, care au facut datorii mai mari decat toata averea lor actuala. Cine sa le mai preia cu asemenea datorii? Chiar si cand vrem sa le vindem cu un leu sau cu un dolar, nu le mai cumpara nimeni. Am facut, totusi, o privatizare masiva. <b>"Suntem obisnuiti ca istoria sa ne dea, pana la urma, dreptate"</b> - Pntcd-ul a fost, pana in 1996, cel mai ferm si mai stabil partid din Opozitie. Dupa ce a ajuns la guvernare, au aparut conflictele interne, scindarile. Ce se intampla, d-le Diaconescu, cu partidul pe care-l conduceti?
- Vedeti, cand am reintrat in legalitate, in decembrie "89, pana la 28 ianuarie 1990 eram asaltati de simpatizanti, de oameni care voiau sa se inscrie in partid. Dupa 29 ianuarie, cand sediile noastre au fost atacate in toata tara, cei mai multi au fugit ca potarnichile. Ma opreau unii pe strada cand plecam de la sediu si-mi spuneau: "D-le Diaconescu, eu am dat o adeziune la dvs., dar mi-e frica daca o gasesc astia. Distrugeti-o!". Ma duceam la mine-n sat si rudele imi spuneau: "Mai, ai grija, iar ajungi la puscarie!". O astfel de stare de spirit se crease. La alegerile de atunci, din mai, am avut, in consecinta, vreo 2%. Practic, nimic. Cand s-a vazut ca nu se-ntampla nimic, iar au inceput unii sa vina. La alegerile din "92 crescusem deja bine, si in "96 am ajuns la procentul care, desi nu ne permitea sa luam puterea, ne obliga sa o organizam. Stiam in "96 ce greutati extraordinare ne asteapta si imi spuneam: "Mai, pe cine sa punem prim-ministru, ca ala-i asa, alalalt i-asa!". Dar, in primele doua nopti dupa alegeri, cand ieseam aicea in balcon, cateva mii de oameni strigau: "Victorie! Am invins!". Ce puteam sa le spun? Sa le fi zis: "D-lor, va multumim, dar n-am invins. Cu 20% nu putem face guvernul". Nu se putea. Si... am facut guvernul! Guvernarile astea, prin prisma publicului care se gandeste doar la rezolvarea imediata a problemei materiale, n-au fost un succes. Nu s-a imbunatatit nivelul de trai, lefurile n-au crescut prea mult, preturile s-au umflat. Concluzia nu trebuie sa v-o mai spun. Publicul nu se gandeste ca, de fapt, am creat deja premisele pentru succesele viitoare. Cand sondajele de opinie au inceput sa ne amendeze sever pentru ceea ce parea o guvernare haotica, toti marii veleitari, toti pescuitorii in ape tulburi care s-au lipit de noi au inceput sa-si puna problema ce vor face mai departe. Mai ales ca, prin democratia noastra interna, unii n-au mai fost alesi la organizatiile locale ce i-au propus mai inainte si le-au apreciat apoi "performantele". Nu spun ca n-am facut greseli, dar cei mai multi ne-au parasit din calcul meschin sau din ambitii personale, cum au facut alde Ciorbea sau Radu Vasile. Dupa ce i-am facut prim-ministri, cand au vazut ca isi pierd popularitatea in partid s-au gandit sa-si faca propriile partide. Noi suntem insa obisnuiti cu dezertarile la greu. In 1944, dupa 23 august, ca si in decembrie "89, toata lumea a dat navala la noi, la Maniu. Cand au inceput arestarile in "47, multi au fugit ca de dracu". Asta e! Noi suntem un partid de cursa lunga. N-am facut politica nici ca sa ne pricopsim, nici pentru altceva. Eu am ajuns deputat la 70 de ani, dar am fost consecvent. Nu ca astia de douazeci si ceva de ani care vor sa fie imediat capi de lista, sa fie ministri sau mai stiu eu ce. Selectia politica a Pntcd este foarte dura.
- Sondajele, asa cum arata acum, nu va dau castig de cauza in alegerile viitoare. Sunteti pregatiti sa activati in Opozitie?
- S-ar putea, daca luam de bune sondajele, sa nu fim pe primul loc. In conditiile astea, perspectiva de a mai participa la guvernare scade foarte mult, pentru ca noi nu vrem sa fim acolo doar ca sa ne aflam in treaba. Vom participa la guvernare, numai daca vom obtine un scor care sa ne oblige la aceasta. Acum s-ar putea intampla doua lucruri. Mai intai, ca Pdsr-ul, chiar daca iese pe primul loc, sa nu poata sa formeze singur guvernul. Au spus ca nu vor face alianta cu Prm sau Punr. Vor face oferte tuturor celorlalte partide. Noi am spus ca nu suntem interesati de guvernare cu el. Si celelalte partide se vor mai gandi, pentru ca mersul cu Pdsr-ul le va transforma in anexe fara importanta. Daca vor voi sa-si pastreze individualitatea, nu vor intra intr-o asemenea coalitie. Dupa mine, nici Roman, nici Melescanu, nu-si doresc cu prea multa ardoare colaborarea cu Pdsr-ul, pentru ca vor fi inghititi. Deci, s-ar putea ca Pdsr-ul, chiar obtinand in jur de 35-40%, sa nu ajunga la guvernare. Ar aparea atunci cealalta varianta, ca mai multe partide, inclusiv ApR-ul lui Melescanu, sa formeze o alta coalitie majoritara. Oricum, noi ne-am decis sa participam la o coalitie numai daca vom putea sa ne impunem liniile directoare ale programului: Reforma si Integrarea in Ue si Nato. Nu ne intereseaza sa intram ca a cincea roata la caruta intr-o combinatie doar pentru a face niste oameni ministri. Am prefera, deci, intr-o asemenea situatie, sa fim prima forta a Opozitiei. Chiar daca vor culege altii roadele muncii noastre de acum, Pntcd-ul nu va pieri. Suntem obisnuiti ca istoria sa ne dea, pana la urma, dreptate.<b>Toma Roman