Intamplari magice din lumea reala
Inelus invartecus
- Podoabele pe care ni le asezam cu nevinovatie pe deget ne iau adesea in stapanirea lor.
A darui sau a primi un inel reprezinta un act cu urmari fericite sau nefericite, ce par desprinse, adesea, din cartile de povesti -
Va amintiti, desigur, scene din indepartata dvs. copilarie, cand unele jocuri nevinovate aveau in ele un mister care va tulbura. Printre ele se numara si daruirea de ineluse din fire de iarba legate pe deget, care semnificau un mic juramant de fidelitate. Fara sa patrunda semnificatia majora a gestului lor, copiii intuiau ca darul legat pe deget are in el un substrat de magie. Asa si este. A darui sau a primi un inel reprezinta un act cu urmari fericite sau nefericite, ce par desprinse, adesea, din cartile cu povesti. O veriga intre pamant si cer
Fie ca este primit ca podoaba, fie ca daruirea lui marcheaza o legatura speciala sau un rol special, din momentul in care este purtat, inelul ne pecetluieste destinul si sufletul. Asadar, nu se cuvine sa privim un asemenea dar cu superficialitate. Purtatorii de inele trebuie sa stie ca rolul decorativ al inelului este destul de recent. El a inceput sa fie o podoaba feminina abia in China antica, dar dupa milenii de-a lungul carora i se atribuise exclusiv rolul de legatura puternica intre purtator si cineva sau ceva. Chiar si din momentul in care a inceput sa aiba un rol decorativ, chinezii ii atribuiau concomitent o functie magica si, in consecinta, frumoasele chinezoaicecare isi permiteau un asemenea lux nu primeau inele de la oricine si nu acceptau sa fie impodobite decat cu o piatra pretioasa cu puteri de protectie, cum ar fi jadul.
In Europa, inelului i s-a atribuit si un rol decorativ abia pe la sfarsitul Evului Mediu. Si aici s-a conservat convingerea ca inelul isi pastra puterile magice in calitate de podoaba. Pentru unii credinciosi, inelul-podoaba de la degetele domnitelor era semnul unei legaturi cu Necuratul, deoarece cochetaria nu putea insemna decat disponibilitatea de a pacatui. Fara a le da dreptate puritanilor, suntem nevoiti sa tinem seama de o asemenea atitudine, caci dincolo de ea se gasea o veche traditie, o credinta solida in efectele magice, benefice sau malefice ale inelului. Inelul de logodna si de castitate
Prima oara cand a fost purtat de femei, fara a avea legatura cu simbolistica nuntii, inelul a fost insemnul regalitatii. Dar si in acest caz, pentru putinele femei care au fost regine sau imparatese in Antichitate, el simboliza o legatura: intre femeia-monarh sifortele divine care ii confereau puterea. Prin insemnul regal reprezentat de inel, monarhul, fie ca era femeie, fie ca era barbat, avea drept de putere asupra supusilor, dar si obligatia de a-i apara. Inelul simboliza totodata gratia divina de care se bucura monarhul, dar si supunerea lui fata de zei. O relatie extrem de complicata, in virtutea careia este greu de crezut ca purtatorul inelului era intr-o situatie atat de comoda, pe cat crede omul de astazi. Monarhul era impovarat de coroana si legat de rosturile lumii prin inel. In relatia cu zeii, si el era un sclav. O asemenea dubla valoare, de insemn al puterii si al supunerii, a avut si o are inelul preotesc, dar si inelul casatoriei.
Ca obiect cu puteri magice, inelul actioneaza ca agent al unei legaturi de supunere, si cand este oferit cu alte ocazii decat cele oficiale. In jocul daruirii si primirii de inele, barbatul si femeia sunt in egala masura implicati si, de multe ori, forta magica actioneaza vreme indelungata, malefic sau benefic, in functie de situatie, chiar si dupa ce podoaba nu mai este purtata. Au importanta foarte multe aspecte: cum s-a renuntat la purtarea inelului, cat timp a fost purtat, ce sentimente i-a legat pe daruitor si primitor, ce sentimente continua sa ii lege sau sa ii dezlege, ce alte persoane sunt implicate in acest joc, sentimental si magic deopotriva, cum arata inelul si din ce material era facut.
Din momentul in care este acceptat si apoi purtat, inelul are nu numai puterea de a ne lega de cineva sau de ceva, ci si de a ne izola. Faptul ca logodnicii trebuie sa isi schimbe inelele in timpul ceremoniei de casatorie, are legatura cu acest dublu inteles: in felul acesta, cei doi se leaga definitiv unul de celalalt, fiind concomitent monarh si sclav in relatia cu celalalt, iar prin aceasta reciprocitate a posesiei si a supunerii se izoleaza de ceilalti. De aceea traditia considera ca este un mare pacat sa ravnesti la femeia (respectiv barbatul) altcuiva, dar si mai mare este pacatul celui care a facut un asemenea legamant, de a mai fi sensibil la farmecul feminin sau masculin al altcuiva. A pacatui cu gandul este de o mie de ori mai grav in cazul celui care o face purtand la deget inelul casatoriei.
Nu darui si nu primi inelul in gluma
De cateva sute de ani, inelele reprezinta in primul rand o podoaba si mai putin un insemn al casatoriei. Daca ar fi depins doar de institutia casatoriei, giuvaergiii ar fi dat faliment de mult. Dar nu s-a intamplat asa, deoarece "institutia" cochetariei este extrem de activa si asa va ramane o buna vreme, dupa cum ne indica avantul luat de industria modei. Toate acestea nu ne dovedesc insa ca am trai intr-o lume foarte pacatoasa, cum striga in desert multi adepti ai puritanismului. Mare pacat insa este sa nu iei in seama consecintele pe care le poate aduce daruirea sau primirea unui inel.
Vom vorbi mai intai despre inelele daruite de barbati femeilor, fara a omite situatia contrara (in ciuda raritatii sale) si numeroasele cazuri de autodaruire cu inele, care, prin numarul lor, ne arata ca, la capitolul cochetarie, barbatii au intrat in concurenta cu femeile. In acest prim caz, putem vorbi de o ecuatie cu trei "necunoscute": persoana care daruieste, primitoarea inelului si inelul.
Puterea si natura magica, buna sau rea, a inelului depinde foarte mult de identitatea celui care il ofera in dar si mai ales de sentimentele sale. Daca barbatul respectiv face gestul cu o anumita indiferenta, fara cine stie ce intentii de seductie, forta magica a darului ar trebui, in principiu, sa fie foarte redusa fata de persoana care il primeste. Aproape nici un pericol nu ar plana asupra ei, mai ales daca inelul este facut dintr-un metal de calitate. In schimb, daruitorul se pune intr-o situatie delicata, intrucat, o data cu primirea darului, femeia respectiva capata anumite puteri asupra lui, puteri care sporesc din momentul asezarii sale pe deget, mai ales daca in sufletul primitoarei se trezeste un sentiment de iubire sau chiar simplul capriciu de a-l domina pe respectivul curtezan. Impotriva vointei sale, se va vedea el insusi obsedat de femeia cu care anterior cochetase in mod gratuit, iar daca este cumva legat de o alta femeie, relatia aceea se va deteriora.
Chiar si in aceste conditii, femeia se afla si ea in pericol, pentru ca inelul poate fi incarcat cu puteri malefice de atingerea altormaini. De pilda, vanzatoarea de la care a fost cumparat poate simti inconstient invidie pe femeia rasfatata cu un asemenea dar, mai ales cand el este cumparat de un barbat atragator. De aceea, manualele de magie recomanda ca, inainte ca inelul sa fie purtat, primitoarea sa intreprinda urmatorul ritual: sa roage o ruda de sex feminin (de mare incredere) sa ia inelul si sa il puna intr-un pahar cu apa, in care au fost aruncate cateva petale strivite de trandafir, si sa il lase acolo peste noapte. A doua zi, dupa rasaritul soarelui, inelul poate fi purtat fara teama, dupa ce degetul pe care va fi purtat va fi spalat in aceeasi apa.
Puterile inelului sunt deosebite cand barbatul il ofera din toata inima. Fiind un semn al iubirii, el are aceeasi aura magica pe care o au inelele de logodna. Consecintele sunt insa diferite, in functie de sentimentele femeii. Primit de o femeie indiferenta, el are darul nefast de a-l inrobi pe bietul indragostit si de a-i provoca primitoarei porniri dominatoare punctate de cruzime. Aceasta nu inseamna ca ea insasi nu va suporta efectul magic al inelului, atunci cand il poarta cu incantare. Impotriva vointei sale, desi nici un sentiment nu o va lega de barbatul care i l-a daruit, ea va intra intr-o relatie de dependenta fata de acesta, marcata prin imposibilitatea de a lega relatii trainice cu alt barbat. Daca va face si imprudenta de a purta concomitent un inel primit de la cel cu adevarat iubit de ea sau de la sot, vor rezulta relatii extrem de tensionate cu amandoi barbatii. Ritualuri de anulare a magiei inelului
Pentru a opri actiunea magica a unui inel, nu este suficient ca el sa nu mai fie purtat. Forta magica inceteaza complet doar daca inelul este topit si din el este facuta alta bijuterie, pe care nu va trebui, in nici un caz, sa o poarte fosta proprietara sau o ruda desange. Pur si simplu, trebuie daruit altcuiva sau, si mai bine, vandut. Cu acest act, ciclul magic inceteaza.
Daca inelul a fost oferit de un barbat care in sinea lui nutreste, de fapt, antipatie sau ura fata de femeia careia i-l face cadou, atunci, pentru a se indeparta puterile sale malefice, nu este suficienta topirea lui, ci transformarea intr-o cruciulita, care apoi va trebui ingropata la mormantul unui stramos. Un efect de dezlegare de puterile magice il poate avea si daruirea cruciulitei respective unei cersetoare, dar numai uneia cinstite.
Toate aceste efecte magice sunt si mai puternice daca inelul este oferit la o aniversare sau la o onomastica, precum si in zile de mari sarbatori crestine. De regula, se recomanda ca de Craciun sau de Pasti sa nu se daruiasca inele. Exceptie fac inelele de logodna. Dar aceasta este o alta tema de discutie, care aduce in prim plan alte puteri magice ale aparent inofensivei bijuterii. Pana cand moartea va va desparti...
Puterea magica a inelului de logodna sau de casatorie este aproape sau, respectiv, imposibil de dezlegat. Am sugerat deja ca nu este de glumit in general cu un asemenea dar. Cu atat mai mult, nu se glumeste in situatia in care barbatul si femeia se leaga de-a binelea printr-un legamant, iar cu legamintele nimeni nu poate glumi, fara sa fie pedepsit.
Inelul de logodna leaga puternic sufletele partenerilor, chiar daca logodna este secreta, chiar daca ea nu se implineste intr-o casatorie. Daca logodna se desface, simpla purtare a inelului din momentul in care decizia de a rupe legamantul a fost luata chiar si numai in gand are efecte nefaste. De atunci, purtatorul sau purtatoarea atrage asupra sa blestemul celuilalt si ani in sir se va simti dependent. Somnul ii va fi tulburat de vise ciudate si cand va tine in bratele sale pe altcineva, va simti, apasatoare si plina de repros, atingerea logodnicului parasit. Toate acestea se intampla indiferent de cine sau ce anume a determinat ruperea logodnei.
Distrugerea inelului nu stinge puterile magice malefice ale acestuia. De data aceasta, este nevoie de ceva mai mult. Persoana care vrea sa scape de forta lui magica trebuie sa duca un regim de severa castitate din momentul topirii inelului, care va fi prefacut tot intr-o cruciulita, ca in cazul prezentat anterior, si aruncat intr-o apa curgatoare. In felul acesta, el este curatat de orice aura malefica. De asemenea, fostul logodnic trebuie sa nu mai poarte inel pe acel deget timp de 667 de zile. Abia atunci poate fi sigur ca a fost dezlegat de vechea logodna.
Inelul logodnei destramate nu este insa totdeauna malefic. Daca desfacerea legamantului s-a facut impotriva vointei unei persoane, care stie ca a fost iubita si a iubit cu inima curata, inelul protejeaza sufletul celui ramas singur, si daca este purtat, si daca este doar pastrat in secret, mai ales daca barbatul sau femeia respectiva a fost obligat (obligata) de parinti sa se relogodeasca si sa se casatoreasca din nou, cu altcineva.
Inelul de casatorie leaga sufletele celor doi fosti purtatori dincolo de viata aceasta. Nu exista remediu impotriva puterilor magice ale inelului nuptial. Si nepurtat, el ramane pe deget, ca o amprenta vie a legamantului anterior. Efectele magice, bune sau rele, depind numai de natura casatoriei anterioare si de sufletul celor care l-au purtat. Fireste, inelul de casatorie al vaduvei are o forta benefica, doar daca este purtat in conditii de castitate. Altminteri, el devine un factor malefic inspaimantator. In aceste triste conditii, cel mai bine este sa nu mai fie purtat, dar in nici un caz nu trebuie distrus sau ascuns. Cand nu trebuie daruit un inel
Niciodata o ruda de sange nu trebuie sa-ti daruiasca un inel. Prin acceptarea si purtarea lui se produc in subconstient, ulterior chiar in fapta, legaturi de natura incestuoasa, cu consecinte detestabile. De asemenea, inelul daruit de un barbat altui barbat este tot purtatorul unor puteri malefice si reprezinta de fapt nu un dar, ci un blestem. Femeile nu trebuie sa faca asemenea daruri, dar in pericol este mai mult barbatul primitor.
Nici autodaruirea cu un inel nu este totdeauna de bun augur, mai ales in cazul femeilor. In aceasta situatie, el semnifica logodna cu cochetaria si refuzul iubirii adevarate, iar cata vreme este purtat, o izoleaza pe femeie de barbatii care ar putea sa o iubeasca, atragandu-i insa pe ceilalti, pe seducatorii fara scrupule.
Barbatii, in schimb, isi pot darui un inel, dar numai unul singur. Ales cu grija, el ii confera purtatorului autoritate in relatie cu semenii si o anumita izolare de oamenii aducatori de rau. "Ales cu grija" inseamna si ornat cu o piatra pretioasa aducatoare de noroc. Inelul respectiv va aduce insa ghinion daca el este cumva logodit sau casatorit sau daca este purtat si dupa aceea. Barbatii, o data logoditi sau casatoriti, nu au dreptul sa poarte decat insemnul acestor legaminte. Cu consecintele, bune sau rele, deja amintite si dependente doar de buna alegere. Pentru ca si logodna si casatoria sunt daruri. Dar pe acestea le face destinul, adica Altcineva, care le stie pe toate. George Ivan