EvenimentColoana lui Bolborea- Monumentul Infanteriei din Bucuresti, o cotitura in arta monumentala din Romania -
De Pasti, un gand mai vechi mi-a venit iar in minte: ca, daca Romania s-ar misca tot atat de bine, tot atat de frumos precum artistii ei si arta lor, am fi toti cu mult mai sus decat suntem! Un recent eveniment cultural extrem de puternic m-a indemnat sa gandesc astfel. Un eveniment poate mai important pentru plastica noastra decat altele de pana azi: joi, 27 aprilie, in Saptamana Mare, in Parcul Kiseleff din Bucuresti a fost dezvelit noul Monument al Infanteriei romane, o superba coloana neconventionala, in bronz, a sculptorului Ioan Bolborea.
Fiind intai de toate un monument al neamului si al infanteriei, arma care a platit in razboaiele noastre cel mai mare tribut de sange romanesc, coloana lui Bolborea a fost onorata la inaugurare asa cum se cuvine. Au fost acolo, alaturi de artisti si critici de arta, presedintele tarii, primul ministru, ministri, capii armatei, veterani de razboi si destui lideri politici. Companii de parada au defilat stralucitor la Sosea, in lumina de primavara, ca-n timpuri cu parfum vechi. Astfel s-a inchis si odiseea Monumentului Infanteriei, ca si vremurile romanilor de dramatica amintire. Pentru ca Monumentul de azi sta chiar pe locul primului, cel vechi, din perioada interbelica, al sculptorului Ion Jalea. Si pe care l-a daramat chiar maresalul Antonescu la protestele lui Hitler, suparat ca pe opera de arta apareau si soldati francezi din Primul Razboi Mondial. Si mai apoi, Ceausescu a mutat, intr-un acces de independenta, trufasul Monument al ostasului sovietic din Piata Victoriei peste drum de locul ramas gol al mai vechiului monument romanesc. A venit Decembrie "89 si, dupa cativa ani, prin 1995, s-a pulverizat si ostasul sovietic.
Din acest cadril al monumentelor s-a nascut coloana de-acum, cu totul altfel facuta. O coloana plina de forta, care va imbogati cu inca o expresie superba de arta Bucurestiul. Un monument si nou, si pios, si realist, si abstract totodata. O sugerare de coloana greceasca si de columna a lui Traian, fara sa fie nici una, nici alta. O coloana-monument nu doar conceputa de sculptorul Ioan Bolborea, ci tot de el facuta, la turnatoria sa de bronz, totul - in cativa ani de chinuri strabatute cu o vointa, curaj si exactitate aproape neomenesti, si din care spectatorul nu vede acum decat talentul. Talentul unui artist tanar, care face cotitura mult asteptata, o piatra de hotar in arta asa de vaduvita a monumentelor noastre citadine.
Si poate va parea incredibil, dar coloana lui Bolborea a fost turnata si ridicata in doar patru luni, din ianuarie si pana in aprilie 2000! Chiar generalii care au asistat si ajutat la inaltarea ei recunosteau ca nimeni n-ar fi putut-o face la noi intr-un timp asa scurt. Iar "fabrica de monumente", bijuteria lui din margine de Bucuresti, Ioan Bolborea si-a ridicat-o in mai putin de un an, riscand cu infrigurare totul pe-o singura carte, cu o vocatie a constructiei si a cuvantului dat tipic ardelenesti ca si sculptorul. Si mai intai de toate, artistul a trebuit sa treaca prin calvarul unui concurs nefiresc, lungit vreme de patru ani. Un concurs pe care l-a castigat de doua ori, dar o data a fost anulat, si in care a trebuit sa-i invinga pe mai vechii "stalinisti" abonati la comenzi, adica pe-aceia care ne-au impanzit orasele tarii cu tot felul de statui si monumente anoste, "facute la ordin", si care au compromis astfel ideea de istorie pusa cu arta in piatra.
Caci aceasta a fost una dintre nenumaratele tristeti ale celor 50 de ani rosii: marilor nostri sculptori, precum un George Apostu de exemplu, le-a fost interzis spatiul oraselor, ei putand sa se dezlantuie, sa faca monumente adevarate doar in celebrele tabere de creatie raspandite prin toata tara, azi printre cele mai frumoase din lume. De aceea, coloana lui Bolborea este o cotitura, ruperea cea atat asteptata. Si e, probabil, cel mai important monument al neamului de dupa operele lui Brancusi. O victorie a generatiei tinere, o victorie printr-unul dintre cei mai straluciti capi ai sai, un sculptor la 44 de ani, de mult consacrat international. Iar Bolborea, cu aceeasi vointa si forta de visare, intentioneaza sa schimbe pe mai departe fata atat de cenusie a Capitalei, impreuna cu un grup de artisti tineri; sa schimbe Bucurestiul prin alte si alte monumente moderne, vii, colorate. Asa cum s-a intamplat in mai toate orasele lumii libere, dupa razboi. Pana atunci, printre copacii de la Sosea, un gheizer in bronz, cu o lumina delicata si ciudata, deja ne incalzeste sufletele: Multumim, maestre Bolborea! Valentin IacobCarteSelectia Formula As
</b>
• Fernando Pessoa, "Cartea nelinistirii", compusa de Bernardo Soares, ajutor de contabil in orasul Lisabona, traducere din portugheza, prefata, note si indice tematic de Dinu Flamand, doua volume, 284 + 236 pag., Editura Fundatiei Culturale Romane. Fernando Pessoa (1888-1935) a publicat putin si a trecut aproape neobservat in timpul vietii. Azi e recunoscut ca poet national al Portugaliei, alaturi de clasicul Camoes, personalitatea si opera lui uluitoare fascinand marii iubitori de literatura din toata lumea. Si-a petrecut zilele anodine intr-un birou, ca mic functionar comercial, iar noptile - scriind, si s-a stins la 47 de ani, distrus de oboseala si alcool. A lasat zeci de mii de pagini manuscrise si abia din 1942, cand a inceput editarea lor, s-a vazut ca Pessoa a mizat totul pe literatura, spatiul adevaratei sale existente, si a castigat nemurirea. Posedat intr-o asemenea masura de demonul scrisului, propria personalitate nu i-a ajuns, si de aceea a inventat o serie de alti scriitori, diferiti de sine, dar si unul de altul; si-a asumat identitatea fiecaruia si le-a creat operele, fiecare cu stilul si ideologia ei. Acesti heteronimi - Alberto Caeiro, Alvaro de Campos, Ricardo Reis, Bernardo Soares, Antonio Mora s.a. - alcatuiesc, impreuna cu ortonimul Pessoa, poetul total ce exprima mirajul unui adevar suprem, fara de care nu se poate trai. Scindarea in atatea personalitati distincte nu e, in cazul lui Pessoa, nici boala psihica, nici joc: e un act creator destinat sa suplineasca viata concreta prin magia cuvintelor nascute dintr-un univers interior in care totul se disperseaza pentru a se lega apoi mai bine. Volumele de poeme ale heteronimilor au facut inconjurul lumii pana la sfarsitul anilor "70, dar abia in 1982 a fost publicata capodopera pe care o putem citi acum si in romaneste, gratie poetului Dinu Flamand (caruia ii datoram si o selectie din operele heteronimilor). "Cartea nelinistirii" e un pseudojurnal atribuit unui mic functionar pierdut in multimea anonima a cartierului comercial din Lisabona (orasul e "personajul" cel mai pregnant al acestei somptuoase proze). Bernardo Soares e, dintre heteronimi, cel mai aproape de adevaratul Pessoa (care-i imprumuta unele elemente biografice, acuitatea simturilor, sinceritatea trairilor), ramanand insa instrumentul celui mai indraznet si mai paradoxal proiect literar al scriitorului: cum se poate trai imposibilitatea de a trai. Soares e redus la constiinta nuda a neantului, fata de lumea reala e un nimic, dar o domina "de la inaltimea tuturor viselor". Notatiile zilnice sunt strategia unei minti lucide care, pentru a nu fi invadata de realul mizer, isi ridica baraje si isi consolideaza spatiul interior, construind in acelasi timp, fragment cu fragment, o opera de o frumusete literara ce-ti taie respiratia, un univers inversat, in care mitul e realitate absoluta. Dinu Flamand a reusit sa echivaleze toata finetea nuantelor, ritmul frazelor cu inteligenta, eruditie si talent, dar si cu o pasiune fara de care dificila traducere, ce i-a luat ani de munca, n-ar fi acum in librarii. "Cartea nelinistirii" in editie romaneasca e (inca) un eveniment literar pentru toti cei care isi viseaza viata fiindca nu-si pot trai visele.
<b>Adriana Bittel