Traiasca 10 Mai!
In bine regizatul haos instaurat de comunisti in Romania, unul dintre scopurile cozilor de topor ale Moscovei a fost stergerea traditiilor romanesti, desfigurarea si rastalmacirea sensurilor acestora. Traditiile unui neam- spirituale, istorice, politice, culturale - ii confera acestuia identitate si demnitate. Nimic mai daunator pentru politica "internationalistilor", ce dirijau cu sarg corul afon si fara Dumnezeu al asa-zisului "proletariat", atat de strain adevaratilor muncitori.
Si poate ca de aceea, cea mai atacata, calomniata si hulita institutie traditionala romaneasca - simbol al anticomunismului - a fost monarhia.
Din pacate pentru noi, esafodajul de minciuni cladit cu migala si sistematic in jurul acesteia n-a disparut nici astazi. Nici dupa zece ani de guvernare "democratica" a tarii. Nici astazi romanii nu au aflat adevarata semnificatie a zilei de 10 Mai. Nici astazi macar, cu atatia urmasi ai liberalilor si taranistilor de odinioara la putere, aceasta Sarbatoare Nationala nu este respectata, nu se oficiaza asa cum ar trebui. Alergam bezmetici dupa sarbatori inventate ad-hoc, pe cine-stie-unde.
Or, in aceasta zi - 10 Mai 1881 - Romania insasi, devenita independenta fata de turci, primea pe fruntea sa, prin persoana Regelui Carol I, coroana facuta din otelul tunurilor capturate de romani la Plevna. Demna, Glorioasa, Invingatoare intra Romania in Europa in acea zi de Sarbatoare Nationala. Incepea - o data cu venirea Regelui Carol I in tara noastra - o perioada de inflorire, de stabilitate, de belsug, nemaiintalnita vreodata pana atunci sau de-atunci incoace.
Regele Carol I, ctitorul Romaniei moderne, si-a inchinat viata, destinul, unui singur, nobil tel: slujirea cu credinta sidevotament a poporului al carui suveran era.
In vremea cat Carol I a fost Rege al Romaniei, pe meleagurile noastre s-au format numeroase colonii de straini, veniti pentru "a o duce mai bine" decat in tarile lor: italieni, elvetieni, francezi, nemti, englezi etc. Atunci s-a intarit si a capatat drepturi cetatenesti comunitatea evreiasca. A fost perioada in care leul romanesc era mai puternic decat alte monede europene. Cand romanii erau cinstiti cetateni ai lumii. Cand infloreau sumedenie de activitati mestesugaresti, iar Baraganul devenise "granarul Europei". Cand inchisorile Romaniei nu aveau nici macar un detinut politic.
Regele Carol I a fost si ramane exemplu de munca si inalta constiinta in indeplinirea datoriilor de suveran.
Si cine isi mai aminteste astazi de ultima sa zi de viata, din septembrie 1914 cand, in urma Consiliului de Coroana, batranul Rege Carol I a admis - fapt, pare-se, unic in istoria lumii - ca Romania, tara cu a carei istorie isi impletise destinul, sa intre in razboi impotriva Germaniei, tara sa de origine. Un simplu gest a tradat, totusi, zbuciumul sau sufletesc: singurul caruia i-a intins mana, intr-un adio mut, a fost P.P. Carp, unicul intre politicieni care sustinuse intrarea Romaniei in razboi alaturi de Germania. In acea noapte, Regele Carol I, cu datoria de suveran indeplinita, isi dadea sufletul.
De aceea, mi se pare ca sarbatorirea zilei de 10 Mai, simbol al existentei noastre ca stat european, este o datorie a oricarui roman.
Evident ca, luati de tumultul narcisiac al campaniei electorale, "oficialii", cu salariile recent marite substantial, sunt incapabili sa priceapa rostul acestei sarbatoriri, rostul respectului fata de traditii - aceste pietre in veci neluate de trecatoarele ape.
Frunze-n vant, politicienii nostri de ocazie sunt prea preocupati de trecerea nebuneasca de la un partid la altul, de la stanga la dreapta, chivernisindu-se cu nerusinare, si avand un singur dumnezeu: propria lor persoana. Lectia Regelui Carol I este de neinteles pentru mintile lor neincapatoare.
Lasandu-i, asadar, in plata Domnului, sa ne uram cel putin noi, intre noi, traditionalul: Traiasca 10 Mai! Sanda Anghelescu