Mica Enciclopedie AsAlexandra Nechita
"Bine v-am gasit! Am venit sa-mi petrec Sfintele Pasti cu bunicii"- "Micuta Picasso" a crescut. Ea a devenit "Alexandra cea Mare". Pictorita in varsta de 14 ani, originara din Romania, e considerata un geniu -
In zilele Floriilor ortodoxe, parca spre a lumina oleaca cerul intunecat de nori nedoriti, in viata bucurestenilor a aterizat, din indepartata America, o stea: pictorita de numai 14 ani, Alexandra Nechita. Cu o expozitie deschisa la Palatul Cotroceni, sub patronajul Presedintelui Emil Constantinescu si in organizarea Fundatiei Culturale Romane, artista cea mai rasfatata de presa mondiala (s-a scris mult despre panzele ei incredibile, inca de pe cand avea doar 8 ani!), a dorit sa ne spuna: "Bine v-am gasit! Am venit sa-mi petrec Sfintele Pasti impreuna cu bunicii. Pentru mine, asta conteaza cel mai mult. De dragul lor si al meu a fost... inventata Romania!".
Dar Alexandra n-a venit acasa cu mana goala. Cele 35 de tablouri aduse de peste Ocean valoreaza peste 3 milioane de dolari: "Vreau sa vedeti in interiorul picturilor mele si nu doar sa le priviti. Vreau sa stiti ce simt despre obiectele pictate". "Micuta Picasso" ("nu, nu mai sunt Micuta Picasso; sunt Nechita si atat!") a tasnit dintre romani la varsta de un an, iar dupa numai 13 ani se intoarce acasa in triumf. Statura ei fragila raspandeste forta si magie. Arta ei e impregnata de mituri personale - bogatia uitata a fiecaruia dintre noi. Deschiderea ei spre universalitate i-a uimit pe toti. "Are un paradis spiritual personal", spunea criticul american William Emboden; "Transformarea sa intr-un artist matur se va opri pe un teritoriu inca necunoscut noua", spunea si Bruce Helander; "Talentul ei a venit de la Dumnezeu", crede Zoe Dumitrescu Busulenga; "Ea este Alexandra cea Mare", va exclama publicistul Rick Ferrell din Cleveland; "Un Mozart cu pensula", se va extazia un alt ziarist de la Cbs.
Putini contemporani se pot mandri, la varsta ei, cu atatea premii si titluri de prestigiu cate i-au fost acordate Alexandrei. Iata cateva: Artist remarcabil al anului (Lincoln Center, New York); Cea mai interesanta femeie a anului (Cbs-Tv din New York); Premiul pentru tineri remarcabili (Osaka, Japonia); Premiul 100 dintre cei mai interesanti oameni (Unicef); Premiul Olimpiadei Speciale (Fox Tv); Diploma Inima la Inima (Fundatia "Andr Agassi"); Diploma pentru ca-ti place ceea ce face (Grammy); Diploma Portretul Americii (Cambridge University); Diploma Unul pentru Toti si Toti pentru Unul (Fundatia "Frank Sinatra") si altele.
Nascuta la Vaslui, in 1985, Alexandra Nechita a plecat in America la varsta de un an si cateva luni. Parintii ei, Viorica si Nicolae, s-au stabilit in California. Nu implinise 9 ani cand a avut prima expozitie personala in Biblioteca Municipala din Los Angeles. Talentul ei fusese deja remarcat de presa locala, care o numise "Micuta Picasso". La putin timp dupa aceea, fiind curtata de comerciantii de arte, precum si de presa scrisa si audio-vizuala, Alexandra s-a lansat in lumea atat de particulara a celebritatilor. Emisiuni cu o larga audienta, precum Sunday Morning with Charles Osgood (Cbs), Today (Nbc), Oprah Winfrey Show, au consacrat-o definitiv in constiinta publica americana. Cum e si firesc, Alexandra a devenit o mandrie aAmericii, iar panzele sale au ajuns sa se vanda cu 50.000 pana la 160.000 de dolari bucata! Personalitati celebre si galerii de prim rang au intrat in posesia multor tablouri semnate "Nechita". Dintre acestea, amintim: Stephen Baldwin, Phil Collins, Catherine Deneuve, Amalia Fortabat, Calvin Klein, Rosie Odonnell, dar si Muzeul Bowers Santa Ana din California, Muzeul de Arta Downey din Paris, muzee de arta din Londra, Haga, Roma, Geneva, Bucuresti, muzee din Florida, Cleveland, Nashville si multe altele. "As vrea sa le spun tuturor celor care cred in puterea artei si in efectul ei pozitiv, sa nu dea inapoi de la aceasta credinta si sa creeze oportunitati celor care nu au sanse sa se afirme, sa-si cultive talentul. Sa-i ajutam si sa-i sustinem", spune Alexandra.
In Saptamana Mare si in zilele Sfintelor Pasti, Alexandra a fost fericita alaturi de bunicii sai. Ea a dorit sa "ia inapoi" o parte din bucuriile pe care ni le-a daruit in aceste zile de neuitat. Iar ca sa avem o idee de cum scriu americanii despre cea care s-a bucurat de un continuu succes mondial, reproducem un fragment dintr-un interviu acordat de Alexandra revistei "Downtown Tab" din Cleveland, Ohio, sub semnatura scriitorului Christopher Johnston.
- Care sunt artistii tai favoriti, Alexandra?
- Picasso, Matisse, Miro, Chagall, Kandinsky, Klee.
- Presa compara adesea creatiile tale cu cele ale acestor artisti. Te deranjeaza acest lucru?
- Consider o onoare sa fiu comparata cu acesti mari maestri, dar pe de alta parte, eu am inceput sa pictez fara sa stiu absolut nimic despre nici un pictor, deci ceea ce am realizat inca din primii ani venea din interiorul meu. Matisse si Picasso au muncit enorm sa-si creeze opera, lucrurile noi aduse de ei in arta, dar eu, la varsta de 7-8 ani, habar nu aveam de opera lor. Stiu ca nu sunt Picasso si ca nu lucrez deschizand un album si copiind lucrarile lui. Ceea ce se vede pe panzele mele vine din imaginatia mea.
- Unde gasesti subiecte pentru picturile tale?
- De exemplu, m-am gandit sambata trecuta la cateva schite despre fratiorul meu Maximilan: el sarind de la o trambulina; el invatand sa inoate; el mirosind o floare. Sunt multe de invatat din experientele cotidiene ale familiei mele.
- Ai aparut in multe show-uri de televiziune si in multe interviuri. Iti place publicitatea?
- Cred ca este unul dintre cele mai interesante lucruri. Imi plac expozitiile la care ma distrez in mijlocul adultilor, intalnind oameni noi si raspunzand la atatea noi intrebari.
- Iti place sa fii celebra?
- Desigur. Este o experienta interesanta sa fii doar un copil si sa ai posibilitatea de a merge in toate acele locuri magice; de a calatori, de a cunoaste oameni noi si de a impartasi arta mea cu admiratori din toata lumea.
- Ce gandesc parintii despre succesul tau?
- Sunt foarte mandri de mine dar in acelasi timp continua sa ma trateze ca pe un copil normal. Acasa, spune mama, nusunt celebra. Sunt fiica ei si atat.
- Daca ar fi sa-i adresezi lui Picasso o intrebare, care ar fi aceea?
- Probabil ca l-as ruga sa-mi permita sa-l urmaresc lucrand macar o zi. Si l-as intreba daca-mi da voie sa pictez alaturi de el.
- Cum stii cand tablourile tale sunt terminate?
- Depinde de starea sufleteasca, de momentul in care simt ca este ceva in interiorul meu care spune: "Nu pot; pur si simplu nu mai pot sa pictez".
- Cand oamenii se uita la picturile tale, ce ai dori sa le spui?
- Vreau ca oamenii sa dea picturii mele propria lor interpretare, dar in acelasi timp as dori ca ei sa stea acolo, in fata unui tablou si sa se gandeasca si iar sa se gandeasca. Vreau sa-si spuna, cu un zambet fericit: "Ei bine, stii pictura aceea a Alexandrei Nechita? Imi aminteste de o calatorie in Romania, cand am participat, pentru prima data, la o degustare de vinuri". Sau: "Pictura aceea imi aminteste de o gradina plina de lalele; nu de un camp de floarea-soarelui, ci de lalele, lalele, lalele...". Prezentare si traducere
Ion Longin Popescu
Fotografii de Mihail Cratofil