Parnaie, cuibusor de nebunii
In inchisorile din Romania se afla de aproape doua ori mai multi detinuti decat ar trebui, daca tinem cont de normele internationale. Si, tinand cont si de numeroasele erori judiciare, multi dintrei cei care sunt in inchisoare nu au ce cauta acolo. Multi altii ar trebui sa se afle de mult acolo, dar se invart prin lumea libera si pretind ca sunt hartuiti de politie si de presa. Destui sunt mai fericiti in puscarie decat la ei acasa. Si se straduiesc din greu sa prinda un loc pe priciul inchisorilor de lux, pe langa capii lumii interlope, pusi la pastrare dupa ce au fost prinsi cu ocaua mica in cadrul operatiunii Luna.
In vreme ce parlamentarii ecologisti pretind ca o injectie letala face mai mult decat 200 de ore de munca in folosul comunitatii, sistemul penitenciar romanesc, menajeria noastra de sticla, zabrele si ziduri greu accesibile, infloreste. Intre decembrie 1999 si aprilie 2000, numarul detinutilor a crescut de la 49.500 la 51.000. Un detinut traieste in mai putin de 6 m3 de aer, iar intretinerea lui anuala costa statul 15 milioane de lei. Aceste cifre nu spun, insa, nimic despre viata de zi cu zi a puscariasului roman. Mai ales cand este vorba despre Vip-uri. Miron Cozma continua sa fie un Luceafar al subsolului, cum era si in Valea Jiului. Primeste vizite simandicoase, pachete, studiaza, profetizeaza si spera in revenirea la putere a patronilor sai spirituali, pentru a fi gratiat. La inchisoare l-a vizitat si recenta descoperire a Playboy-ului, fata de pe coperta, desi ea afirma acum ca nu a avut decat o legatura de serviciu cu prestigiosul puscarias. Chiar si-asa, viata lui Cozma continua sa fie bogata in impliniri. Face prozeliti, si cand va iesi din inchisoare, peste un an sau 18, nu va mai fi singur. Va avea, probabil, partidul lui si imunitatea dupa care tanjeste de atata vreme.
Alti si alti detinuti cu Mercedesuri isi aranjeaza din inchisoare treburile din viata de zi cu zi, scriu texte existentiale sau publica ziare de parnaie. Viata merge inainte, si pentru fratii Gemeni, capi ai lumii interlope, implicati in atatea afaceri si legati prin mii de fire de atatia oameni "bine", ca unii demnitari au plans sincer cand au auzit de arestarea lor. Au mai fost arestati, chiar de mai multe ori, si tot de atatea ori au fost eliberati. In 1995, au petrecut Craciunul la Jilava. Cand spunem petrecut, chiar la petrecere ne gandim. Au baut sampanie, au mancat fructe exotice, au aprins lumanarelele din pomul de Craciun. Au privit la televizorul color, asezat cochet pe covorul persan, cu care era acoperita pardoseala celulei. Totul a fost filmat, ca un eveniment pe care merita sa-l ai in colectie. Chiar asa. Si-atunci, cine sa se mai mire ca unii romani, inceti la munca si sprinteni la gainarii, tanjesc dupa viata de puscarie?! Chiar daca statul investeste doar 15 milioane anual pe cap de puscarias, viata nu e chiar asa de grea. La urma-urmei, cati au atatia bani de cheltuiala, dupa ce isi primesc de la fondul de somaj bacsisul derizoriu?
Ba chiar, daca ne luam dupa pozele lui Cozma din inchisoare sau dupa filmul petrecerii de Craciun de la Jilava, putem spune ca viata merge inainte si ca puscariasii se pot simti in siguranta. Nimeni nu va incerca sa-i talhareasca sau sa-i violeze, pentru ca, nu-i asa, au si la inchisoare paza de corp, iar viata lor este mai sigura acolo decat a noastra, aici.
N.C. Munteanu