Prof. dr. Claudiu G. Matasa
Presedinte de onoare al Asociatiei Culturale Romano-Americane din Florida
"Romanii trebuie sa aiba, din nou, idealuri mari"
Dupa 23 de ani de exil, prof. dr. Claudiu G. Matasa, specialist in chimie si biologie aplicata, om de afaceri de succes (a depasit de mult milionul de dolari), calator in jurul Globului, vorbitor a sase limbi straine (etc. etc.) este unul dintre romanii americani care isi manifesta intens interesul fata de tot ce e romanesc. Fara a fi nationalist din stirpea celor care scandeaza pe toate drumurile ca "noi suntem romani", profesorul Matasa este la curent cu tot ce se intampla in viata politica si sociala din tara. Domnia sa traieste, alaturi de romani, drama interminabila a tranzitiei, cu tot "buchetul" de consecinte: coruptia, saracia, descumpanirea, lipsa de orizont, tendinta de emigrare in Vest. Despre toate acestea si inca despre alte teme de interes, d-l Matasa ne-a vorbit pe larg, intr-un recent interviu acordat revistei noastre.
"Visul american" are... dinti puternici
- Dupa ce ati trecut prin puscariile politice, pe la Canal (unde, printre altele, ati invatat germana si v-ati razvratit contra utilajelor sovietice defecte care-i electrocutau pe detinuti), ati ajuns, ca un tipic personaj romantic, doctor al Universitatii Tehnice din Viena. Ati folosit o germana atat de curata, incat vi s-a spus "austriac doctor" si nu "doctor austriac". Vi s-a deschis, apoi, drumul Americii. Cum ati ajuns sa intrati in mrejele "Visului american"?
- Am pornit, de la inceput, cu ideea ca pot si trebuie sa reusesc. Am ajuns sa lucrez la o firma de ortodontica (unde se fabricau materiale destinate ingrijrii dintilor - n.r.). Acolo, am constatat ca se aruncau la gunoi mari cantitati de braketi (piese din metale speciale, folosite pentru indreptarea dintilor la copii). Fiind foarte importanti si scumpi, mi-a venit ideea sa-i reciclez. Dupa ce ortodontistii s-au convins de calitatea superioara a braketilor reciclati, fabricantii s-au alarmat in asa masura, incat m-au dat in judecata. Asadar, pentru mine, visul american a avut, inca de la inceput, dinti puternici. Pana la urma am castigat, deoarece prevazusem urmarile si ma inarmasem cu suficienta teorie stiintifica si argumente imbatabile, preluate de la stomatologii care foloseau materialele firmei mele (Ortho-Cycle Company Ltd.). Aceasta firma a ajuns sa produca nu doar marfa ca atare, ci si prestigiu stiintific. Printre altele, am editat prima publicatie de profil din lume, "Insider", pe care o difuzez celor peste 20.000 de abonati de pretutindeni.
- Sunteti un om bogat, cu o faima consolidata in lumea stiintifica si universitara. La aproape 70 de ani, sunteti de cautat mai mult in... avion, decat la Hollywood, Florida. Dupa o saptamana de cursuri la Bucuresti, plecati la Universitatea din Tokyo; de acolo, imediat la Washington, la o conferinta internationala; cu primul zbor direct, va indreptati spre Londra, iar de acolo, la Paris, Cape Town, Beijing, Bangkok, Santo Domingo, Havana, Rio de Janeiro, Vancouver, Moscova etc. Iarna si vara, alergati "around the clock" (in cele patru zari), mai neobosit decat un tanar de 30 de ani. Nu vi se pare ca e cazul, cum spun romanii, s-o lasati mai moale?
- In privinta asta, romanii gandesc gresit si actioneaza la fel. Iata-i aici, in emigratie: trag de le ies ochii pana isi incropesc un cheag si pe urma o lasa balta. Mai mult nu-i intereseaza. Religia strictului necesar, una din gravele sechele ale comunismului ce se manifesta si in Romania. Dar aici, in America, poti nu doar sa ai o casa si o masina, ci si sa te realizezi deplin, profesional, cultural. Oameni inteligenti, competenti sa aspire la atat de putin! O trista vanatoare de idealuri mici, o paguboasa manifestare a oblomovismului, adica a lipsei de rost. Or, eu ii vad pe romani, atat pe cei din America, dar mai ales pe cei din tara, mult mai implicati in desavarsirea carierei proprii, luptatori pentru cauze mai ambitioase, cu ochii ridicati de la pamant, cu mai multa abilitate de a-si valorifica competentele, de altfel remarcabile. Romanii trebuie sa aiba din nou, ca inainte de razboiul mondial, idealuri mari.
O mentalitate distrugatoare: marea capatuire rapida
- De ce credeti ca nu reusesc romanii sa faca din propria tara un loc al mai binelui?
- Nu ma voi referi decat la mentalitati si la aspectul juridic. Datorita mostenirii lasate de regimul comunist, clasa politica, patura patronala, dar si, intr-o masura, functionarimea incearca marea capatuire rapida, trecand peste orice considerent (frica, patriotismul, interesul national, legalitatea, loialitatea fata de parteneri, grija fata de saracime). Imi dau seama de aceste sechele examinandu-ma pe mine insumi: desi provin dintr-o familie care a avut numai de suferit din cauza comunismului, in America m-am simtit, pentru o vreme, "exploatat" si am condamnat profitul. Ca roman sarac intr-o tara bogata (am venit doar cu un geamantan cu haine si carti in America), vedeam peste tot inechitate si nedreptate. Cu timpul, mi-am dat seama de realitati si am inteles ca si cei mai bogati americani se tem de lege, de consecintele teribile ale incalcarii acesteia. Or, tocmai acest lucru lipseste in Romania. Acolo, din pacate, frica este inlocuita cu credinta ca, prin aranjamente, totul se poate rezolva. Nu vad cum, in Occident, ar putea un prim-ministru sa afirme vreodata ca: "nu mai e nimic de furat", iar un procuror general sa sustina ca: "politicienii se amesteca in treburile Justitiei" (recent decedatul Sorin Moisescu). Asa cum spunea consulul Romaniei din Los Angeles, dr. Nicolae Constantinescu, "daca in Romania nu se incepe educatia morala si nu se respecta statul de drept, suntem sortiti pieirii". Eu as adauga: daca nu se instaureaza un regim juridic strict, situatia actuala va continua, indiferent cine va veni la putere.
Plecarea tinerilor va fi in beneficiul tarii
- Cum comentati plecarea tinerilor din Romania?
- Romania a ajuns o pepiniera de talente, recunoscuta ca atare in Vest. Tanarului american, care are tot ce-i trebuie, i se spune: "Take it easy!" ("Ia-o mai incet!"); celui roman - "Da-i tare inainte!". Sunt convins ca plecarea din tara a tinerilor va fi in beneficiul tarii. De altfel, intr-un sistem democratic, emigrarea lor nu poate fi oprita, asa ca nu ne mai ramane decat sa speram in lobby-ul pe care il vor face mai tarziu tarii (vezi cazul ungurilor plecati dupa Revolutia din 1956). Sangele apa nu se face; o data maturizati si ajunsi deasupra nevoilor, romanii plecati vor ridica prestigiul tarii mai mult decat daca ar fi ramas pe malurile Dambovitei. Nici Brancusi, nici Enescu, nici Ionesco, nici Palade si nici atatia altii n-ar fi ajuns celebritati de nivel mondial daca ar fi ramas la Hobita sau la Bucuresti.
- Exista, in acest caz, pericolul ca Romania sa se "goleasca" de oameni instruiti?
- Nu vad deloc de ce ar trebui ca tanarul care a avut sansa sa plece sa fie mai capabil decat cel care nu a avut-o sau nici n-a cautat-o. Nu, nu exista acest pericol. De altfel, poate e cam fortat, dar as da exemplul pasarilor: atunci cand mancarea nu le este suficienta, puii imping din cuib pe cate un sacrificat. In consecinta, diferenta dintre tinerii care pleaca "din cuib" si cei care raman acasa sta, poate, in gradul diferit de disperare, curaj, capacitate de adaptare, si nu in puterea de creatie. Decat sa fie tinuti in tara, tinerii care s-ar simti ratati sa fie mai bine lasati sa plece, sa-si incerce norocul.
- Ati cunoscut, desigur, multi tineri romani ajunsi pe Pamantul Fagaduintei. Care este, in varianta lor, principala cauza a plecarii?
- Lipsa de eficienta a legilor in viata sociala. Altfel spus, nerespectarea legilor de catre toata lumea. Ei spun ca s-ar mai gandi daca sa plece sau nu, in clipa in care ar afla ca, de exemplu, un politist a amendat un senator pentru depasirea vitezei legale sau pentru o "pila" pusa pe langa autoritati in avantajul cuiva din familie. Cand politicienii vor intelege ca legea este una pentru toti, ca politia nu poate fi corupta, ca justitia e cu adevarat inamovibila, ca traficul de influenta este considerat o infractiune grava, condamnata cu asprime, atunci, spun ei, se vor intoarce in Romania sau pur si simplu nu vor mai pleca.
Prea multa democratie originala
- Toata lumea spune ca romanii sunt capabili, stralucitori, "nemaipomeniti". Daca e asa, de ce le merg toate pe dos?
- Exista multa "vinovatie" in clasa politica. Mult ruj adaugat la biografiile atatora. Multa "normalitate" prea timpurie in partide. Prea multa "democratie originala", care nu a trecut prin purgatoriul Articolului 8 de la Timisoara. Nu am auzit de procesul comunismului; nu cunosc vreo declaratie a celor care au condus sau conduc Sri-ul, in care sa se recunoasca abuzurile facute de institutia predecesoare, si cu atat mai putin cereri de scuze sau oferte de reparatii pentru miile de vieti distruse. Dupa mine, e bine ca tara face inca "meditatii" cu d-l Vergheugen, dar e rau ca dorim sa asternem un covor alb peste atatea impuritati si drame cate s-au acumulat in viata romaneasca a ultimei jumatati de secol.
- Si totusi, cum vedeti rezolvarea crizei romanesti inainte de inceperea procesului de aderare la Uniunea Europeana?
- Sunt bucuros ca nu am de rezolvat aceasta problema... Nu sunt atras de politica, desi ma zbat ca romanii-americani sa voteze atat in Sua, cat si in Romania. Dar sunt convins ca romanii vor putea gasi oamenii potriviti de data aceasta, asa cum au facut-o de atatea ori in istorie. Vom intelege ca va trebui sa fie mai rau, inainte de a fi mai bine; cred ca electoratul va fi mai judicios in alegeri si mai detasat de interesele imediate.
- Domnule profesor, va multumim.
Ion Longin Popescu