<em></em>
Teatru
<em>Dan Puric
"Inainte si dupa Eminescu"</em>
Ma intrebati daca simt febra emotiei inainte de premiera in care il joc pe Eminescu? In starea de febra ma stiu de cand m-am nascut, din 1959, daramite acum, cand vreau sa aduc in scena o "entitate" ce nu poate fi interpretata ci doar sugerata. Spectacolul nostru de la Teatrul National evoca nu atat poetul, cat omul, starea de constiinta politica si sociala care a fost Eminescu. Asa cum reiese ea din articolele politice fulminante scrise la "Timpul". Inconfortabile ganduri pentru puterea de ieri, ca si pentru cea de azi. Vezi si scrisoarea in care ministrul de atunci, Petre Carp, ii recomanda lui Maiorescu: "Mai potoliti-l pe Eminescu", fraza care a devenit titlul piesei scrisa de Cristian Tiberiu Popescu si dramatizata de regizorul Grigore Gonta. Sigur ca spectacolul nostru e o mare indrazneala si importanta lui este aceea a unui gest de rememorare si nu atat a unui gest de redare a unui spirit inefabil. Eminescu face parte din noi asa cum Carpatii fac parte din geografia tarii. Cum sa aduci in scena Carpatii? Si pe cel care toata viata a cautat cuvantul care sa exprime adevarul si a sfarsit prin a deveni el insusi adevarul despre poporul roman? Singurul care nu s-a indoit o clipa de calitatile acestui popor si l-a impus lumii ca existenta demna si nobila printre alte popoare. Cum sa te apropii altfel decat cu cea mai mare emotie de cel care e insusi sufletul si constiinta noastra? Si de cate ori acest neam e in primejdie, ne intoarcem fata catre marea constiinta nationala, care e poetul si omul politic Eminescu.
<em>Maia Morgenstern
"Ma tin tare pe pozitie, n-am incotro"</em>
Cand credeam ca am scapat de iarna si de virozele ei, mi s-au imbolnavit de gripa amandoi copiii, si fetita, si baiatul cel mare. Eu am scapat deocamdata, nu am incotro, trebuie sa ma tin tare pe pozitie pentru ca am repetitii, spectacole si inca alaptez. Nu-mi permit sa cad si eu la pat. In curand, iesim in premiera cu "Omul de la Mancha"; sunt Dulcineea, cant, dansez, fac de toate, ca asa-i piesa. Urmeaza apoi premiera si cu spectacolul de la T.E.S., cu "Shylock". Joc, bineinteles, si in "Turandot". Reluam "Patul lui Procust" si "Totul in gradina". Deocamdata, stau in casa si o dadacesc pe Cabirioara-caprioara mea. Asa mi-o alint pe Eva Lea Cabiria care are un an, doua luni si doua saptamani. Cum e? Buna, desteapta, voluntara, determinata - adica stie bine ce vrea. E si foarte vesela, danseaza si canta prin casa, respira putere si incapatanare. Uitati, acum, ca stau de vorba, e gata sa scoata telefonul din priza. Mananca de toate. Mananca si cartile, deocamdata la propriu, adica le rontaie ca un soricel. Promite, nu?
<em>Ileana Stana Ionescu
"Am avut doua saptamani de vis"</em>
Primavara a fost o fericire pentru mine: mi-a venit feciorul acasa din Sua, pentru doua saptamani. Nu-l mai vazusem de un an, isi face rezidentiatul la un spital din New York, ca medic generalist. Cand a venit el, totul era in floare: caisii, magnoliile si lacramioarele din gradina. A fost fericit ca e din nou acasa. Andrei al nostru e foarte legat de familie, de prieteni, de tara in care a crescut. Totul l-a bucurat, n-a mai vazut si gropile din orasul in floare. In ce priveste teatrul, joc foarte putin, noroc cu serialul Tv "Casatorie imposibila" , in care interpretez o mama imposibila, absurda si posesiva, asa cum n-am fost eu niciodata, slava Domnului!
Alice Manoiu
Eveniment Editorial
<em>Deslusirea unui mare mister
Aura corpului uman</em>
Rar iti este dat sa vezi atata inteligenta adunata la un loc, asa cum s-a intamplat la Libraria "Sadoveanu", cu ocazia lansarii celor doua carti semnate de renumitul om de stiinta Cornelia Guja: "Aurele corpurilor - interfete cu cosmosul" si "Aura corpului uman - introducere in antropologia individului". Evenimentul nu putea sa treaca neobservat, cata vreme prof. Cornelia Guja si colectivul pe care il conduce la Institutul de Cercetari Antropologice - Bucuresti se ocupa de un subiect de-a dreptul incendiar: aurele corpurilor. Chiar daca marele public e mai putin familiarizat cu acest domeniu, vulgarizat pana acum sub denumirea de "Fenomenul Kirilian", trebuie sa remarcam din capul locului ca este pentru prima oara la noi cand cineva are cutezanta de a studia stiintific un fenomen plasat pana acum in zona paranormalului. Concluzia celor doua carti e uimitoare: aura corpului nu e nici camp si nici substanta. Este pur si simplu o forma distincta si autoconsistenta a viului. O alta forma a materiei care, influentata de inteligenta si afecte, evolueaza. In modestia laboratorului sau electrografic, prof. Cornelia Guja s-a apropiat cu rigoare si deplina raspundere a omului stiintific de adevaruri ale existentei care, lamurite deplin, vor face posibila diagnosticarea precoce a celor mai grave boli, telepatia si comanda calculatorului prin gand.
Dincolo de speculatii si jocuri anticipative ale imaginatiei, cele doua carti lanseaza in premiera mondiala un nou concept (integromul) si o noua viziune asupra unicitatii omului - acea fiinta care, spune Blaga, se dezmargineste neincetat. Premiata de catre Academia Romana si invitata la numeroase congrese internationale, d-na Cornelia Guja e, din pacate, prea putin cunoscuta la noi. Asa cum se intampla adeseori in Romania, ne acceptam cu mare greutate propriile valori. Oricum, gestul Editurii "Polirom" din Iasi trebuie salutat cu toata caldura. Prin aceste doua carti, munca de 25 de ani a Corneliei Guja iese din anonimatul nedrept la care au supus-o graba si indiferenta noastra.
Sorin Preda