Lichidarea lui Tom si Jerry
Politicienii se lupta din greu cu problemele cruciale ale reformei noastre interioare. Terminand cu reforma economica, si-au spus ca unde incap discutii despre privatizarea gigantilor industriali, moratoriul campaniei electorale in postul Pastelui si legile pentru protectia prepelitelor, incape si importanta discutie despre soarta lui Tom si Jerry. Parlamentarii vor sa-i puna sub interdictie pe batausii de pe Cartoon Network intrucat, citam din gandirea unui politician, in desenele animate bune, animalele niciodata nu mor. Se bat, se turtesc, se parlesc, dar isi revin, sunt la fel ca inainte, ba chiar mai intelepte si cu mai multa experienta. Or, crede filosoful incadrat in partidul fratelui mai mare, asa ceva nu este educativ. Pe scurt, desenele animate denatureaza realitatea. Ele, vorba inteleptului deputat, impresioneaza prin monstruozitate si cruzime. Poate ar trebui dresate inainte sa joace in desene animate.
Mai grava decat problema desenelor animate este cea a presei. In pragul electoralelor, politicienii au scos de la naftalina vechea sperietoare, legea presei, intrucat - nu-i asa? - nimeni nu-i mai presus de lege! Cu exceptia parlamentarilor, fireste. Vajnici cititori de presa, in timpul dezbaterilor parlamentare, politicienii au decis ca este necesar ca o minte luminata sa puna ordine in haosul care guverneaza tirajele, interesul public, lectura la cafeaua de dimineata.
Insa problema care a gravat cutele cele mai adanci pe fruntile parlamentare este cea a limbii romane. Pentru multi dintrepoliticieni, limba romana ramane un continuu mister, un labirint in care se ratacesc sintaxe disperate, virgule asudate, franturi de logica si multe cuvinte invatate la scoala de partid. Nu o data, curiosii care s-au aventurat in Parlament au fost socati sa constate ca cei mai buni vorbitori de limba romana sunt... ungurii. In rest, acolo limba romana se vorbeste pe apucate si in forme aproximative. Poate de aceea unul dintre parlamentarii flotanti ai scenei noastre politice a propus un proiect de lege pentru protectia limbii romane. Senatorul, bun cunoscator si utilizator al limbii, a simtit "datoria sacra" sa stea de veghe in lanul de cuvinte. El propune ca in traducerile textelor din limbi straine sa se pastreze ritmul, intonatia si volumul limbii respective! Senatorul, inconjurat de avocati neplatiti ai limbilor, propune ca legea sa vegheze la primenirea limbii, sa interzica accesul neologismelor si altele asemenea. Un tovaras de drum al senatorului a sarit sa spuna ca limba romana nu se poate apara singura, biata de ea, impunandu-se ajutorul parlamentarilor. Altul, mai asudat, a sustinut ca "apararea limbii romane se impune datorita superbei invazii de prostitutie lingvistica".
Degeaba au incercat unii sa explice ca limba are legile ei si ca acestea nu pot fi votate de Parlament. Geaba au remarcat altii ca normele gramaticii se discuta prin alte sali. Realitatea limbii romane este pentru initiatorul ei un fel de desen animat, in care limba e batuta, turtita, parlita, dar isi revine, este la fel ca inainte, ba chiar mai inteleapta, cu mai multa experienta. Este, probabil, motivul pentru care atatia parlamentari, romani get-beget, stalcesc biata limba romana ca pe hotii de cai ori de cate ori "daschid" gura. N.C. Munteanu