Mari Duhovnici
Parintele Iustin
de la Petru Voda</b><b>- In Muntii Neamtului, calugarii traiesc intr-o ortodoxie lucie - Pe la jumatatea drumului dintre Pluton si Bicaz, o sageata albastra, scorojita, incearca sa spuna ceva drumetilor. In apropiere, o troita vegheaza la capataiul unui drum forestier, care se pierde printre brazi. Acesta se intretaie cu un paraias vremelnic, rod al ultimilor nameti. Cu drumul asta nu-i de saga, caci un panou te avertizeaza dintru inceput: "Atentie! Se corhaneste". Sovaielnic, serpuit, drumeagul pare ca te poarta drept spre capatul lumii. Dupa cativa kilometri, ii afli obarsia pe un tapsan insorit, pe care se inalta o biserica alba, strajuita de doua randuri de chilii. Curtea este impestritata de masini din toate colturile tarii: Bistrita-Nasaud, Dambovita, Tulcea, Mures. Aplecat deasupra unei Dacii cu numar de Bacau, un preot se roaga marunt, blagoslovindu-i caii-putere. Iarba Manastirii Petru Voda este framantata de sute de pasi sfielnici, care cauta, la randu-le, binecuvantarea. Ea poate veni fie din difuzorul care predica norodului Buna Vestire, fie de pe buzele celui mai cautat duhovnic de pe aceste meleaguri: parintele Iustin Parvu. Cu Iisus, in adancul pamantului Parintele Iustin a imbracat rasa neagra in 1936, la Schitul Durau, din Moldova, pe cand avea numai 17 ani. Dupa doi-trei ani a fost trimis spre desavarsire la Seminarul monahal de la Cernica, langa Bucuresti. In timpul razboiului a slujit ca preot militar pe frontul de Est. Dupa razboi, vederile sale politice nu au placut noii ocarmuiri bolsevice, care l-a condamnat la 12 ani de temnita grea. Parintele Iustin a facut periplul celor mai crunte inchisori comuniste, dar temnita a insemnat pentru el o si mai mare apropiere de Dumnezeu, o "zidire" in credinta. Cat a stat inchis, parintele abia scotea cate o vorba. Cea mai mare parte a timpului si-o petrecea in rugaciune. Dormea pe beton, intre doua scanduri si niste paturi gaurite. Vitregia temnitei i-a calit trupul, deprins deja cu asprimea vietii monahale. Parintele Iustin nu s-a plans niciodata de conditiile detrai: trupul, "hoitul" - cum il numeste el, cu dispret - este facut sa indure si sa trudeasca. El nu este sortit lancezirii. De fapt, adevarata viata duhovniceasca a parintelui s-a desavarsit acolo, in temnita. La Aiud, s-a zbatut sa faca rost de paine si vin pentru impartasanie. A oficiat Sfanta Liturghie la 300 de metri sub pamant, in maruntaiele minei de la Cavnic. Tovarasi de suferinta ilustri l-au tinut sa nu "cada": parintele Arsenie Papacioc, Valeriu Gafencu... Dupa o escala dureroasa la colonia de munca Galda, din Muntii Fagaras, parintele Iustin a fost mutat, in 1960, la Periprava, in Delta, unde principala ocupatie era taiatul stufului. In 1962, pe 30 ianuarie, tortionarii au hotarat sa-i lichideze pe detinuti. De vreme ce "accidentele de munca" erau ceva obisnuit, ce mai conta si o inscenare? In plina iarna, au fost trimisi la taiat stuful, sub biciuirea cumplita a crivatului. Parintele nu a cracnit, a rostit o rugaciune si a intrat in apa rece ca gheata, in fruntea detinutilor. In cateva minute, s-a aratat un soare atat de puternic, incat a topit zapezile si a incalzit apa. Planul criminal a dat gres. La incheierea celor 12 ani de supliciu, cei insarcinati cu "reeducarea" sa l-au intrebat: "Daca-ti dam drumul acum, ce-ai sa faci?". La care parintele a raspuns senin: "Ce am facut si pana acum". A mai primit patru ani de pedeapsa. Eliberat, in cele din urma, parintele Iustin a continuat sa slujeasca la Manastirea Secu, incepand din 1964. Anii de "reeducare" nu i-au afectat libertatea de gandire, fapt netrecut cu vederea de comunisti. Acestia il aresteaza din nou, in 1975, si-i stabilesc domiciliul fortat la Manastirea Bistrita, pentru a-l supraveghea mai indeaproape. Revolutia din 1989 pune capat prigoanei, iar parintele se intoarce la Secu. Doi ani mai tarziu, el se retrage in sihastrie, cu gandul de a-si petrece restul zilelor in post si rugaciune. Insa vrerea Domnului a fost alta: parintele Iustin trebuia sa creasca obsti de calugari. Interviu cu un staret care nu-si gaseste tihna</b>- "In "91, cand am venit, nu era decat iarba verde, curata, sanatoasa. Pe vremuri, aici ma jucam cu copilasii, cand veneam cu mieii la pascut. Mai fata cate-o oaie, din mers, si duceam mielul acasa, in traista. Iar paraul... Intram pana la brau in apa dupa cate-o lostrita, 5-6 copii odata. Nu ne lasam pana nu secam ochiul de apa unde se pitise pestele, ca sa-l prindem", isi aminteste parintele Iustin. Cand vorbeste, fata i se lumineaza, iar barba rotunda, sur-colilie, care-i acopera umerii si pieptul, tremura incetisor. Pe varful nasului stau, intr-un echilibru precar, o pereche de ochelari grei, carora parintele le aminteste, din cand in cand, locul. Pe deasupra lentilelor scapara doi ochi din cel mai pur albastru de Voronet, in care un monah ar vedea "bucuria duhului".
Manastirea Petru Voda a fost la inceput o baraca ridicata si locuita de un singur om: parintele Iustin. Dupa numai un an, alaturi de chilia sfintiei sale s-a ridicat biserica alba, cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. "In momentele grele, din "76 pana-n "91, cand ma aflam sub supraveghere la Bistrita, oamenii n-au incetat sa vina la mine. I-am casatorit, le-am botezat copiii. Cu acesti oameni am realizat ceea ce se vede", explica parintele Iustin. Judecand dupa cat de repede a crescut si a inflorit manastirea, enoriasii au fost multi, credinciosi si darnici. Mai mult, ei continua sa vina: "Poporul este legat de vatra manastirilor. Permanent, aici a fost un loc de refugiu".
Parintele crede ca lumea are nevoie de preoti cu minte sanatoasa si suflet curat. Ei trebuie sa slujeasca intru Dumnezeu,suflet si neam. Cei mai multi stalpi ai bisericii se ridica din mediul taranesc. La oras, crede parintele, o parte dintre preoti se gandesc la o situatie materiala mai buna. Atunci, "preotia nu mai e preotie, misiunea nu mai e misiune". Apoi, ar mai fi si metoda profesorilor de la Teologie: "mai mult scolastica, rationala". "Pregatirea occidentala" nu este de nici un folos, prea multe influente "negative". Aici, parintele se "aprinde", pe nesimtite: "Occidentul este scoala de intalnire a influentelor asiatice, americane, africane. Ultimii 50-60 de ani au distrus Biserica Catolica. Aceasta se afla intr-o stare deplorabila, mai viciata decat in Rasarit, unde s-a conservat mai mult viata spirituala. Catolicismul polonez, ungar si cehoslovac, au mentinut religia mult mai sanatoasa. Singurele porti spre credinta ale Europei au ramas in Rasarit. Libertatea haotica a distrus tineretul, copiii... Exista o mafie puternica, care distruge adevarul. Ei uita ca Pamantul este al lui Dumnezeu, apoi al omului...". Parintele se opreste si nu mai vrea sa continuie: "Mai mult nu spun, ca <<arde>>", si-si pune la punct ochelarii, cu un gest hotarat. Atingerea cu Sfantul Mir pune capat "conferintei de presa". Parintele Iustin nu are niciodata destul timp pentru ceilalti. La usa chiliei sale se intinde un sirag rabdator de pelerini. Odata, unul dintre credinciosi l-a intrebat: "Parinte, dar dumneata cand mai apuci sa dormi?". "Din mers, fiule, din mers", a venit raspunsul. <b>Sub pecetea Muntelui Athos
Sala de mese a Manastirii Petru Voda poate astampara foamea a doua sute de pelerini. Dar sutele de tacamuri, vegheate de traditionalul pahar de vin, nu sunt singurele binefaceri pe care le patroneaza parintele Iustin. Pe islazurile comunale au rasarit, alaturi de manastirea cu 70 de frati in rase negre, un azil de batrani, precum si o scoala primara - deocamdata neterminata. Parintele Iustin are "antecedente" de acest fel: el a tinut pe la diverse scoli vreo 20 de copii, din familii nevoiase. Si, cum staretul de la Petru Voda nu intelege sa tina banii pentru sine sau sa-i lase de prasila, a mai aparut in sat si un cabinet stomatologic.
Dincolo de asistenta sociala, manastirea are o viata de obste pe care o respecta cu sfintenie. De la ridicarea bisericii, parintele Iustin nu a tinut slujbe decat de 10-12 ori. A lasat predica in seama a doi preoti tineri, care sunt mainile sale drepte si de care nu se poate lipsi. Manastirea Petru Voda este organizata dupa "randuiala de mijloc", ca la Muntele Athos. Calugarii se culca o data cu gainile, apoi se trezesc la miezul noptii, pentru a lua parte la Sfanta Liturghie, care tine pana pe la 4 dimineata. Joi noaptea are loc slujba Sfantului Maslu, la care vine lumea puhoi, caci se citesc moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Putini sunt cei care au taria de a oficia acest ritual de exorcizare. Calugarii de la Petru Voda incearca astfel sa se apropie de "randuiala desavarsita" (priveghere pe tot timpul noptii) si condamna manastirile care aleg randuiala usoara, doar a slujbelor de peste zi: "Incepatori...".
Cu toate rigorile vietii monahale, fratii de la Petru Voda apeleaza uneori la cele mai moderne mijloace pentru a-si indeplini misia: desi rupti de lume, ei au centrala termica, linie telefonica si tin pasul cu "revolutia informatica". De gestiunea computerizata se ocupa fratele Filotim, care este si secretarul personal al parintelui staret. El ne asigura ca peste doua treimi din corespondenta cuprinde multumiri pentru ajutorul dat de parintele Iustin. Insa nu toti privesc cu ochi buni lucrarea parintelui. Asupra lui stau atintite priviri incruntate - si nu intotdeauna ale mirenilor... Motivul? "Am sarit din tiparul lor..."
"Parintele Iustin face un lucru pe care n-o sa-l mai gasiti prin tara asta. Nu este dragoste mai mare decat sa-ti pui sufletul pentru aproapele tau, dupa cum a spus Iisus Hristos", mai adauga fratele Filotim. Apoi tacerea se revarsa printre brazi, peste iarba cruda si umeda. Dincolo de culmile impadurite, un soare primavaratic isi oglindeste ultimele luciri pe gaoacea bisericii cu hramul Sfintilor Arhangheli. Paraiasul umflat tresalta pe prundul drumului, furand cate o pietricica pe care o mana, rabdator, spre troita din vale. Mihai Cristian Popa
Fotografii de Emanuel Tanjala