Purgatoriul tranzitiei
Doi presedinti, sase premieri, mai multe remanieri guvernamentale, trei alegeri generale, o constitutie, o relativa apropiere de Nato si Ue - iata cateva repere ale postcomunismului. Este o perioada care a inceput cu uciderea a peste 1000 de romani si cu executarea unui tiran, dar al carei sfarsit nu il stim inca. Una dintre cele mai optimiste predictii cu privire la viitorul Romaniei ii apartine fostului presedinte Iliescu, care la Conferinta Nationala a Pdsr a afirmat ca drumul Romaniei catre democratia liberala este ireversibil. Acelasi personaj istoric jura acum 15 ani ca drumul Romaniei spre comunism este ireversibil. S-a dovedit ca prima data nu a avut mana buna. Dar actualul presedinte Constantinescu a repetat zilele trecute aceeasi declaratie. Sa credem ca el va avea mana mai buna?
Am invatat ceva din prabusirea comunismului: ca in istorie nimic nu este ireversibil. Drumul Romaniei catre democratia liberala depinde de prea multi factori interni si externi pentru ca noi sa ne aventuram in a face predictii. Drumul nostru depinde in primul rand de eficienta actiunii politice viitoare. Oricine ar veni la putere de acum incolo va fi pus in situatia de a taia nodul gordian - asa cum nu au facut-o predecesorii. Dar ce inseamna a taia nodul gordian? In politica si in economie, asta inseamna sa aduci bunastare unei tari, chiar daca faci sacrificii importante. Voi raspunde mai amanuntit la intrebare in articolele viitoare.
A face bilantul unei saptamani politice, a unei luni sau a unei perioade mai lungi are sens numai daca ai o viziune cu privire la o intreaga perioada parcursa si, mai ales, cu privire la ceea ce urmeaza. In cazul nostru, este vorba despre primul deceniu al tranzitiei si de cel care urmeaza. Bilantul celor zece ani care au trecut poate fi citit in cheie negativa sau pozitiva. Pentru multi dintre noi, deceniul a insemnat degradarea nivelului de trai, somaj, frustrari, umilinte. Pentru toti a insemnat libertate - posibilitatea de a calatori si studia oriunde in lume, de exprimare cetateneasca, artistica, politica, de crez religios. La fel, pentru destui dintre noi a insemnat prosperitate - posibilitatea de a detine, cumpara, vinde orice fel de proprietate, de a porni afaceri, de a se imbogati, de a invata noi meserii, de a avea case, masini, bijuterii sau cine mai stie ce. In timp ce pentru o buna parte din populatie viata este un infern, pentru cei mai multi este un purgatoriu - o asteptare in pragul paradisului imaginat de fiecare. Purgatoriul tranzitiei.
Daca fiecare saptamana sau luna aduce o implinire - pe plan material, dar mai ales psihologic, daca nu chiar spiritual - atunci viata este pasionanta. Daca fiecare saptamana sau luna nu aduce nimic sau ceea ce aduce este neglijabil - viata este insuportabila. Marea greseala a celor mai multi pentru care viata a devenit insuportabila este ca isi pun in politicieni sperante pentru o viata mai buna. Cineva spunea - pe buna dreptate! - ca Dumnezeu nu ii ajuta decat pe cei care se ajuta singuri. Doar dupa ce individul a facut pentru sine ceea ce trebuie, doar atunci ceea ce face politicianul il poate ajuta. De pilda, un om care a muncit, a facut afaceri si detine proprietati apreciaza altfel eforturile unor politicieni care se zbat pentru legile proprietatii, decat acel om care nu a avut niciodata nimic, ci a primit pana si casa in care locuieste de la stat sau intreprindere.
Faptul ca unii au reusit sau nu sa se adapteze la purgatoriul tranzitiei tine de calitatile sau defectele de care este nevoie pentru a reusi sau a da gres. Unii au atata initiativa, incat nu le poate sta nimic in cale. Dar aceleasi efecte le poti obtinedaca esti oportunist sau nu ai scrupule. Tot astfel, unii oameni sunt saraci, pentru ca sunt lenesi, prosti sau nu au nici o pregatire. Dar alti oameni raman saraci - in ciuda faptului ca sunt harnici, inteligenti, bine pregatiti - pentru ca nu sunt in stare sa fure, sa minta, sa insele, sa incalce legile. Lucrurile se complica si mai tare atunci cand oamenii tranzitiei mai fac si politica. Cei care au initiativa sau vor sa se imbogateasca si mai mult, cei care vad avantajele in perspectiva sau au sperante, cei care nu se tem de riscuri sau care inteleg sacrificiile, munca si efortul presupuse de prosperitate, cei care vor sa fie lasati in pace de putere - aceia prefera fortele politice dinamice, reformatoare, indraznete. Cei care se tem de schimbare, de viitor, de straini sau de minoritari, cei care au fost sau se simt nedreptatiti, care asteapta de la stat sa-i protejeze, sa aiba grija de ei - aceia prefera fortele politice care nu isi asuma riscuri, ci promit stabilitate, protectie, o viata modesta, dar linistita. La aceste optiuni se adauga dezamagirile fata de unii sau altii, memoria sau uitarea fata de performantele politicienilor, precum si capacitatea mereu reinnoita de a crede in promisiunile lor.
Optiunile noastre, atat de diferite uneori, nu trebuie sa ne faca a ne uri intre noi. Asemenea porniri nu fac decat sa ne impinga catre infernul tranzitiei. Dar a venit vremea ca politicienii sa inteleaga faptul ca, indiferent care coalitie va fi la putere - iar semnele sunt ca isi vor uni fortele unii dintre cei care sunt acum la guvernare cu unii dintre cei care au fost inainte de noiembrie 1996 -, ei vor fi obligati sa duca o politica de natura a-i multumi pe toti sau pe cat mai multi. Politicienii vor trebui sa incurajeze orice fel de reforma in sprijnul prosperitatii. Indiferent de culoarea lor politica, cei de la putere vor fi siliti sa faca reformele pe care predecesorii lor nu au putut sa le faca vreme de zece ani. Daca nu se vor face in continuare reforme, purgatoriul reformei va deveni un infern. Pentru ca - orice ar crede unii - intotdeauna se poate si mai rau. Si atunci, de ce sa nu fie mult mai bine?
Politicienii viitoarei puteri vor trebui sa faca lucruri simple si eficiente. Depinde insa si de noi, cei care ii votam, daca la putere vin sau nu oameni politici eficienti, capabili sa gandeasca simplu, clar, care sa fie in stare sa isi asume riscuri, sa se sacrifice pentru interesul general. Dan Pavel