Calcule electorale<b></b> Scandalul "firului rosu" si dezvaluirile privind posibilitatea instalarii unei linii telefonice criptate intre Cotroceni si Kremlin i-a plasat in aceeasi barca pe liderul Pdsr, d-l Ion Iliescu, si pe cel al ApR, d-l Teodor Melescanu, presedintele si ministrul de Externe al tarii in perioada cand se purtau negocierile in aceasta problema. Ministrul de externe in functiune, d-l Petre Roman, a sesizat Parchetul si Sri-ul in legatura cu disparitia din arhiva ministerului pe care il conduce a documentelor privitoare la relatiile cu Federatia Rusa in perioada "93-"94, adica tocmai a documentelor care probau existenta negocierilor pentru instalarea deja celebrului "fir". Aceste documente - reluate acum de toate mediile - au fost folosite in campania electorala din 1996 de candidatul Cdr la Presedintie, d-l Emil Constantinescu. Pdsr-ul i-a solicitat imperativ presedintelui Constantinescu sa dea explicatii in legatura cu "implicarea sa directa" in folosirea documentelor secrete sustrase.
Nu vom comenta raspunsul Presedintiei. In comunicatul sau de presa, aceasta sustinea ca documentele "dovedesc ca, in ciuda insistentelor expertilor din Mae, pana in noiembrie 1995, nici fostul presedinte Ion Iliescu, nici fostul ministru de Externe, Teodor Melescanu, nu au intreprins nimic pentru denuntarea conventiilor militare care decurgeau din Tratatul de la Varsovia, desfiintat in 1991. Aceste conventii permiteau dislocarea de trupe rusesti atat in porturile si bazele maritime de la Marea Neagra si de la Dunare, cat si pe aeroporturile de pe teritoriul Romaniei. Documentele prezentate de d-l Emil Constantinescu pe 14 noiembrie (data dezbaterii televizate intre candidatii la Presedintie Emil Constantinescu si Ion Iliescu) atesta duplicitatea si sovaielile politice externe romanesti din anii 1992-1996. Dupa cum se observa, desi comunicatul apreciaza ca disparitia documentelor din arhiva Mae este "un fapt foarte grav", el nu lamureste deloc cum si de cine au fost sustrase si cum au ajuns in posesia candidatului Cdr la Presedintie, d-l Emil Constantinescu. Sesizand Parchetul si Sri-ul, liderul Pd a oferit Pdsr-ului o sansa suplimentara de contraatac in scandalul telefoanelor directe criptate. Pdsr-ul sustine acum ca problema nu este cea a continutului documentelor, ci aceea a "scurgerii" lor, a modului in care au fost sustrase. Documentele din arhiva Mae sunt considerate, desigur, secrete de stat.
Solicitarea unei anchete asupra modului in care au disparut documentele in cauza din arhiva Mae nu ar putea fi considerata neaparat un semnal al apropierii dintre Pd si Pdsr. In fond, ministrul Externelor este chiar obligat sa vegheze la blocarea unor "scurgeri" din institutia pe care o conduce pentru ca sunt in joc interesele tarii. Cererea d-lui Petre Roman este legitima si necesara, urmarindu-se prevenirea unor astfel de situatii. Dar ea vine dupa un alt semnal extrem de puternic transmis de Pd catre Pdsr. Luni, 3 aprilie, Pdsr-ul a fost admis ca membru cu drepturi depline al Grupului Socialist din Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Pdsr-ul a avut pana acum doar statutul de invitat, dat fiind faptul ca nu este membru al Internationalei Socialiste. Admiterea in Grupul Socialist s-a realizat cu acordul, absolut necesar, al Pd-ului. D-l Bogdan Niculescu Duvaz, vicepresedintele Pd, care a dat avizul admiterii Pdsr-ului, si-a motivat decizia prin "semnarea de catre Pdsr a declaratiei politice depuse de Romania la Ue", ceea ce inseamna ca acest partid "isi asuma parcursul convenit cu Ue privind guvernarea Romaniei pana in 2007". Pdsr-ul poate, in urma succesului de la Apce, sa incerce iarasi cooptarea in Internationala Socialista, fapt ce ar echivala cu "albirea" lui de trecutul neocomunist. In perspectiva unei preluari a guvernarii dupa alegerile din toamna anului 2000, dobandirea statutului de membru al Internationalei Socialiste ar inlatura temerile occidentale privitoare la conducerea Osce, ce revine - in 2001 - Romaniei. Propunerile de izolare a acesteia - daca va fi guvernata de Pdsr -, propuneri venind mai ales din partea unor politicieni americani, nu ar mai avea obiect. Social-democratii sunt la putere in majoritatea tarilor Europei Occidentale.
Multi analisti s-au grabit sa sustina dupa acest semnal ca s-au pus premisele refacerii Fsn-ului. O reunire a ramurilor partidului ce a dominat scena politica romaneasca in primii doi ani de la rasturnarea dictaturii ceausiste i-ar asigura, dupa viitoarele alegeri, majoritatea parlamentara absoluta. Un nou Fsn, modernizat si europenizat, beneficiind si de viitoarele efecte pozitive ale Reformei realizate de guvernarea in functiune, ar putea ramane la putere mai multe mandate. Lucrurile nu stau insa chiar asa. Apropierea dintre Pdsr si Pd, ca si deschiderile sibilinice ale ApR-ului catre o posibila colaborare cu ele, nu sunt rezultatul unei armonizari doctrinare, ci al unor calcule ale liderilor lor. Pdsr-ul este ferm convins ca se va intoarce la guvernare, sondajele creditandu-l cu o intentie de vot in jurul a 40%. Materializarea acestei intentii face sigura dominarea Parlamentului si aproape certa guvernarea monocolora. Dar partidul d-lui Iliescu trezeste inca idiosincraziile unor politicieni occidentali si scandalul "firului rosu" nu l-a ajutat deloc in inmuierea lor. O apropiere de cercurile Internationalei Socialiste sau chiar o primire in ea i-ar furniza onorabilitatea necesara si i-ar permite o guvernare linistita cu sprijinul Occidentului. Pdsr-ul a incercat mai multe "punti" spre acesta, una fiind fostul ministru de Externe, Adrian Severin. Relatiile d-lui Severin la Osce sunt extrem de spectaculoase si largi. Adrian Severin este insa - dupa excluderea din Pd - izolat politic in plan intern si folosirea bunelor lui oficii ar bloca orice relansare a apropierii Pd-ului de Pdsr. O eventuala aderare a lui la partidul d-lui Iliescu provoaca deja anume adversitati. D-l Nicolae Vacaroiu, fostul prim-ministru Pdsr-ist, a declarat public ca nu are ce cauta in acelasi partid cu A. Severin.
Pd-ul este interesat sa se apropie de Pdsr nu numai pentru a-si arenda o participare la guvernarea viitoare. D-l Petre Roman doreste presedintia Osce, daca nu va avea succes la Presedintia Romaniei. Preluarea conducerii Osce nu va fi posibila, dupa calculele hartiei, fara sprijinul Pdsr care, pentru a linisti Occidentul, este dispus s-o lase liderului unui partid apropiat sau unui independent. D-l Roman nu va accepta niciodata, insa, o absorbtie in Pdsr pentru ca faptul ar insemna sa se subordoneze iarasi celui pe care, dupa demiterea sa de la sefia guvernului in 1991, l-a contestat atat de virulent. Calculele ApR sunt ceva mai relaxate, pentru ca d-l Melescanu isi mentine in continuare sansele de a castiga alegerile prezidentiale, iar trendul electoral al partidului sau este suficient de larg pentru a putea, in eventualitatea ca nici o formatiune politica nu va obtine majoritatea absoluta, sa joace rolul de arbitru in organizarea viitoarei guvernari.
Campania ce urmeaza este insa abia la inceput. Rezultatele ei sunt inca imprevizibile. Mai multi "daca" vor intra in ecuatie. Daca Pdsr-ul va convinge rapid Occidentul de buna sa credinta; daca masurile cabinetului Isarescu vor incepe sa dea primele roade inaintea "generalelor", producand revenirea actualei coalitii de centru-dreapta; daca "a treia cale" va reusi un impact mediatic major, impunandu-se in optiunile electorilor. Anul electoral 2000 se anunta plin de surprize. Toma Roman