Iadul de la gura Raiului De ani de zile, mentinerea sau imbunatatirea imaginii Romaniei in lume a fost obsesia discursurilor oficiale. Si mereu se intampla ceva in tara pentru a contrazice discursurile. Deunazi, a crapat un dig si o suta de mii de metri cubi de substante toxice au poluat Tisa si apoi Dunarea. Cianura din iazul de decantare al unei intreprinderi de prelucrare a metalelor grele s-a revarsat prin fisura in apa. Vreme de cateva saptamani a plutit prin Europa de Est, facand mai multe pentru imaginea Romaniei decat au izbutit de-a lungul ultimilor ani toti politicienii. Si s-au straduit! Nu degeaba fiecare accident ecologic l-a prins pe ministrul mediului la conferinte internationale, chiar in mijlocul discursurilor.
Un simplu accident? In Romania, asemenea lucruri se intampla de multa vreme. Aproape zilnic o pata de petrol sau de fosfati aluneca pe imaginea Romaniei. Pe Crisul Alb sau pe Crisul Repede, pe Crasna sau pe Siret, pe Olt sau pe Jiu plutesc tone din zgura care scapa printre degetele nesimtirii noastre nationale. Specialistii numara cu zecile potentialele bombe ecologice. Care se adauga celor tehnologice. De multe ori, chiar si previziunile cele mai sumbre sunt depasite de realitate. Romanul tinde sa fie 75% praf si restul apa.
Ne-am obisnuit ca aerul pe care-l respiram sa miroasa a pucioasa, iar cerul sa fie intunecat de praful marilor combinate. Semn ca se munceste! Nu suntem surprinsi sa aflam ca la gura de deversare a unui canal colector al Combinatului Sidex - Galati, la o distanta de cinci kilometri amonte de confluenta Siretului cu Dunarea, masuratorile efectuate de specialistii de mediu au evidentiat o depasire de aproximativ patru ori a concentratiei maxim admise de cianuri in apa. Solul din mai multe localitati din judetul Maramures este poluat cu plumb si arseniu, peste pragul de alerta si interventie de 30 de centimetri adancime. Copsa Mica sau Baia-Mare au devenit simboluri ale delasarii ca politica de stat. Fiecare localnic are dreptul la silicoza sau la kilogramele sale de plumb. Si resturile aruncate in aer de productivitatea vicioasa a unei industrii care a investit un procent din cat ar fi trebuit in protectia mediului atarna grele peste plaiul mioritic. Combinatul de la Calarasi ocupa peste o mie de hectare de teren agricol. El functioneaza la 5% din capacitate. Pe o adancime de cativa metri solul este otravit. Pe vecie. Fiecare bucurestean "inghite" anual cinci tone de substante poluante emise in atmosfera Bucurestiului, spun specialistii Agentiei de Protectia Mediului. Copil sau batran, femeie sau barbat, adunam in plamanii nostri, cu kilogramele, productia interna. Aproximativ 70% din poluarea aerului din Bucuresti este provocata de traficul auto, iar diferenta provine din activitatea industriala. Perspectiva luminoasa, specialistii sustin ca in urmatorii 10-15 ani, activitatea industriala va creste, astfel incat ponderea surselor de poluare se va inversa: 70% activitatea industriala si 30% traficul auto.
Contractele de privatizare contin clauze privitoare la protectia mediului. Fondurile sunt deturnate apoi de noul proprietar, cu ajutorul protestelor spontane pentru majorari salariale. Specialistii in peisagistica industriala au gasit mereu cate un picior de plai pe care sa ridice furnalele noilor combinate, transformand in iad gura de rai. Se fac economii. Curatenia, ca si sanatatea, cercetarea, cultura sau invatamantul, sunt capitolele de unde se pot face reduceri bugetare. Pe principiul - mai saraci si din ce in ce mai murdari.N.C. Munteanu