Cultura

Redactia
TeatruIn direct, actorii...Marcel Iures. Un Hamlet in primavara. Intors in tara, marele regizor Liviu Ciulei aduce pe scena Teatrului "Bulandra" capodopera shakespeariana "Hamlet", intr-o distributie impunatoare. In rolul titular - Marcel Iures. Am solicitat viitorului print al Danemarcei cateva gand...

TeatruIn direct, actorii...</b><b>Marcel Iures
Un Hamlet in primavara
Intors in tara, marele regizor Liviu Ciulei aduce pe scena Teatrului "Bulandra" capodopera shakespeariana "Hamlet", intr-o distributie impunatoare. In rolul titular - Marcel Iures. Am solicitat viitorului print al Danemarcei cateva ganduri la inceput de drum greu.
Cu Shakespeare, drag inimii noastre, m-am mai intalnit, cum stiti. Iar la "Visul unei nopti de vara",chiar sub bagheta magica a lui Liviu Ciulei, zeul teatrului contemporan. Ce pot spune decat ca e un dar urias pe care el mi-l da cu ambele maini, eu il primesc cu ambele maini si sper sa-l pot oferi tot astfel publicului. Intalnirile mele fericite din primavara asta sunt asadar Hamlet, Ciulei si colegii mei din distributie. Ma intalnesc pentru prima oara pe o scena de teatru cu actrita Valeria Seciu - la televiziune am mai avut bucuria de a-i fi partener. Surpriza distributiei e o tanara actrita extrem de talentata in rolul Ofeliei: Adriana Titieni. Si in continuarea bucuriilor mele vin ceilalti interpreti ai spectacolului pe care-l asteptam cu infrigurare. Ce surpriza va ofera Marcel Iures? O premiera la televiziunea italiana, un serial foarte interesant, care va fi pus in unda de Rai Uno, incepand cu 10 aprilie. Si acolo am intalnit doi actori italieni deosebit de talentati: Elisabeta Gardini si Enzo De Carro, in regia Rosselei Izzo. Un reusit film realist, psihologic si social, in buna traditie a cinematografului italian.Catalina Mustata
"Romantica pe jumatate"
De cand da coltul ierbii si natura renaste, renasc si eu o data cu ea. Cand ploua in luna lui martie mafac si eu arici. Romantica ziceti? Doar pe jumatate, cealalta parte e realista. Romantica din mine mi-a zis ca e timpul sa ma apuc si de cantat. Cum tot n-am premiere la teatru, macar sa ma exprim muzical, cum mi-am dorit de mult. Prilejul s-a ivit: am lansat pe 8 martie, la Sala Dalles, o melodie de Virgil Popescu pe versuri de Minulescu: "Romanta tarzie". Si mai cochetez in primavara asta cu o alta indeletnicire: aceea de reporter Tv. In cadrul noii rubrici a Ruxandrei Sararu am si eu un reportaj permanent: Ei despre noi (femeile). Ies in strada cu aparatul si abordez barbatii cu diverse intrebari. Cea de saptamana asta suna asa: "Sunteti de acord cu legalizarea prostitutiei la noi in tara? Cu reinfiintarea bordelurilor?". Nu ma simt stanjenita pentru ca un reporter ataca toate subiectele, oricat de socante. Si apoi, depinde cat de serios pui tu intrebarea. Ce zice sotul meu Florin Zamfirescu? Actor fiind, stie ca e vorba de un nou rol pe care il incerc. De cand este si lector, e atat de ocupat, incat nu mai iesim la iarba verde, ma resemnez sa admir natura moarta din jurul blocului...Jeanine Stavarache
"Imi concentrez energiile pozitive"
Cum sunt nascuta primavara, prefer sa ma avant ca raul de munte si nu sa curg lenes ca fluviul in campie. Pe timp urat, imi concentrez toate energiile pozitive ca sa aduc mai repede soarele. Acum, fluxurile energetice au rabufnit profesional dupa o perioada de stagnare cam lunga. Doar ca n-am stat chiar degeaba si, daca n-am lucrat in teatrul meu, am intreprins cu o trupa particulara, "Rom-Thalia", un spectacol in limba italiana, cu piesa lui Mazilu: "Don Juan moare ca toti ceilalti". Partenerul meu, Stefan Velniciuc, l-a jucat pe Don Juan, eu - pe Maria Magdalena si spectacolul nostru a luat marele premiu la Festivalul "Salvo Randone" din Sicilia. Acum a rasarit soarele si pentru mine acasa, la Odeon, unde am bucuria sa joc intr-un spectacol foarte incitant, "M. Butterfly", in regia tinerei Ada Lupu si in coregrafia inspiratului Razvan Mazilu. Soarta ma razbuna si imi ofera nu unul, cinci personaje intr-o ora. Unul dintre ele e o dansatoare la Opera din Pekin si sunt fericita ca pot in sfarsit sa-mi concretizez visul meu de actor total. Mai zburd pe scena si in recenta "Nunta cu rapiri", un spectacol realizat de Beatrice Bleont, dupa Cehov, si in "Frumoasele sabine" de Andreev. Sunt si eu o sabina.Alice ManoiuCartea In LibrariiFotogenia trecutului:
Campulung-Muscel - Inceput de veac A aparut in urma cu cateva luni, un calendar-album "Campulung-Muscel - Inceput de veac". Poate ca ar fi trecut nebagat in seama in aglomerarea de aparitii de acest fel, cu care ne-a obisnuit inceputul fiecarui an. Fotogenia trecutului e, insa, seducatoare. Ilustratiile ce reproduc fotografii din Campulungul inceputului de secol - puse la dispozitie autorilor de colectionarul Gheorghe Chita - risipesc un farmecdeosebit, farmecul discret al provinciei de odinioara. Textele explicative sunt la fel de incitante. Aflam astfel ca orasul Campulung, fosta capitala de judet, a fost declarat prin inalt decret regal statiune climaterica in 1925 si ca orasul era un loc preferat de bucurestenii ce fugeau de arsita lunilor de vara. Grand Hotel, Hotel Rucar, Hotel Splendid, Hotel Florian Niculescu, vilele Mirea, Paul, Calinderu, gospodariile taranesti din preajma orasului primeau sute de turisti.
Acestia se puteau plimba pe Bulevardul Pardon, prin Gradina Merci, unde in chioscuri de vara canta fanfara militara, sau in Parcul Bailor, pe aleile caruia puteau fi vazute, la brat, doamne in rochii lungi, cu palarii albe si cochete umbrelute de soare.
Traseul obligatoriu de plimbare trecea pe langa sediul impozant al Cercului Militar, pe langa Cladirea Bailor Eforiei Kretzulescu si, mai ales, pe langa Libraria si Papetaria Staicu, de unde toti cumparau carti postale pentru a trimite celor dragi salutari muscelene.
Calendarul a aparut la Editura "Ars Docendi" din Bucuresti. Conceptia grafica si selectia textelor apartin lui Ion Craciun, cunoscut animator al vietii culturale din urbea musceleana. Lucrarea "Campulung-Muscel - Inceput de veac" este o adevarata istorie a orasului in imagini si texte selectate din Tudor Musatescu, C. Radulescu-Codin, Gheorghe Tomozei, Al. Vlahuta, Nichita Stanescu.
Facut, ca orice calendar, sa aminteasca mereu faptul ca suntem trecatori, ne intrebam cu nostalgie ce a mai ramas oare din gloria de altadata a fostei capitale de judet?Otilia TeposuPop-Rock
Nevoia de... Live Incet, dar sigur, o noua generatie rock (aparuta dupa 1995) se impune in viata muzicala a cluburilor, apoi, cu aportul mass-media, pe scenele de concert si in productia caselor de discuri. Daca in 97 si apoi in 98 hiturile formatiei Class si respectiv Genius inving pentru prima data productia internationala in sezoanele de pe litoral, vara anului 99 confirma succesul muzicii pop-rock autohtone. Formatii mai vechi, ca Iris, Holograf, Compact, Semnal M, generatia celor din Celelalte cuvinte, Timpuri Noi, Altar, Cargo, Neurotica, Sarmalele reci, Ura de dupa usa sau Zob, trebuie de pe acum sa ia in considerare o concurenta reala, valoroasa si foarte moderna a ultimilor veniti.
Am urmarit saptamana trecuta Showul de noapte la Prima Tv, cu peste douazeci de piese inregistrate si filmate in concerte ale grupurilor tinere, cunoscute de altfel din difuzari radio si chiar Tv. Dar abia succesiunea grupajului in peste doua ore de emisie mi-a dat posibilitatea de a constientiza valoarea deosebita a noilor grupuri, a ultimei generatii muzicale rock. Nu voi da nume; autorul emisiunii a uitat la randul lui sa le dea, dar tare as dori ca aceste grupuri sa poata fi stranse intr-un festival, un concurs de lansare pentru tanara generatie, o ierarhizare, asa cum s-a facut in alte festivaluri (Club A, Selectia Rock sau Primavara baladelor, la folk), pe grupuri si categorii de instrumente. Imi dau seama, cand privesc in urma, cat de importante erau aceste clasamente pentru muzicieni, public, specialisti, marketing si... istorie. Nu cred ca vreo televiziune se va inhama la o astfel de dificila treaba, prea este ieftin sa aduci pe ecran o trupa cu o banda in spate. Iti trebuie o doza de nebunie, asa cum poate o mai au Club A sau Dorian Ciubuc.
Pana atunci, grupurile rock apar tot mai rar live, de marile concerte in marile sali nici nu mai vorbim. Nu am nimic cu cei de la tehno sau dance, hip-hop sau rap, acum ei au partea leului (mai ales acum), au publicul lor si chiar eu, crescut cu Bob Dylan si Roger Waters, ma uit la ei si chiar ii ascult uneori cu placere. Dar simt ca cei din rock sunt nedreptatiti...
Dar din saptamana care a trecut, am si vesti de consolare. Am urmarit pe micul eran doua mari concerte,Sting la Tvr si Gunss Roses la Tele 7abc. Iar sambata seara, la Sala Palatului, au fost cei de la Yes, cu Jon Anderson, Steve Howe, Alan White si Chris Squire, singurul care nu a parasit acest grup in 32 de ani de stralucita activitate. Au mai fost pe podium Igor Khoroshev (ce sarcina sa-l inlocuiesti pe Rick Wakeman si Billy Sherwood, la finele unui lung turneu de promovare al albumului "The Ladder"). Tot in aceasta saptamana, joi, la Timisoara, Covaci a renascut iarasi cu Phoenix, pentru un turneu in 16 orase din tara (bucurestenii il vor asculta pe 7 aprilie, la Sala Palatului). Nicu Covaci, singurul care nu a parasit formatia in 38 de ani de activitate, a cantat alaturi de Tavi Colen si Alin Oprea, pe care ii stim din Talisman, de Lucian Cioarga din recentul laureat Taxi, de Mani Neumann si Volker Vassen, nemti adevarati cu suflet de adevarati romani. Atat Yes, cat si Phoenix sunt intre marile grupuri care, in ani de indelungata activitate si cu schimbari de personal, si-au pastrat sound-ul si mai ales spiritul muzicii lor.Aurel Gherghel