Accente

Redactia
Firul rosu Nu exista popoare mari si mici. Diferenta o face clasa politica. Iata de ce importanta oamenilor politici are un caracter decisiv in timp, cu implicatii deosebite asupra mentalitatii si chiar asupra sortii poporului lor. Istoria abunda in exemple din care rezulta ca intre popoarele mari s...

Firul rosu Nu exista popoare mari si mici. Diferenta o face clasa politica. Iata de ce importanta oamenilor politici are un caracter decisiv in timp, cu implicatii deosebite asupra mentalitatii si chiar asupra sortii poporului lor. Istoria abunda in exemple din care rezulta ca intre popoarele mari si cele mici relatiile "amicale" sunt identice cu cele din jungla, dintre animalele mari si mici. Prietenii mici ai unui popor mare sunt invariabil victime potentiale. Prietenii Romei au devenit parte a Imperiului si poporului roman. Tot astfel si prietenii Rusiei au intrat in componenta acesteia si a poporului rus "prieten". Folosind prietenia cu popoarele mici, conducatorii Rusiei au intins, in doar patru secole, frontierele imperiului lor pana in vecinatatea Americii de Nord! Evident, toata aceasta imensitate este considerata astazi a fi "pamant rus" si orice tentativa de desprindere de Rusia, pusa la cale de cei treziti la crunta realitate, este taxata de clasa politica rusa drept un "act banditesc". Un exemplu viu si indubitabil il reprezinta cecenii, "banditi" supusi exterminarii, sub privirile placide ale celorlalte popoare mari. Aceasta e soarta popoarelor cu o clasa conducatoare mica sau candva mica: ele trebuie sa dispara!
Evocand legea junglei la nivel interstatal, maresalul Antonescu i-a atentionat pe oamenii politici romani cu aceste cuvinte memorabile: "Cea dintai primejdie pentru un stat mic si slab este Marea Putere cea maiapropiata". Referindu-se in mod voalat la Rusia, maresalul isi exprima teama de existenta rusofililor deghizati in comunisti. Teama lui s-a adeverit. Romania Mare a cazut prada imperialismului rus care, dupa "amicala" corectie teritoriala, a prefacut-o intr-o provincie sau, mai elegant spus, intr-o republica. Cu ajutorul direct al rusofililor rosii. Nu-i un secret pentru nimeni. Moscova a dirijat totul: teroarea dejista, vanarea "banditilor" nationalisti refugiati in munti, disidenta lui Ceausescu si - indiscutabil - prabusirea lui. Era normal sa fie asa: dupa cum toate drumurile duceau la Roma, tot astfel toate firele rosii au dus si duc la Moscova, stapana lumii comuniste. Este de neinteles de ce surprinde acum descoperirea existentei "firului rosu", fir care inainte de a fi telefonic a fost, este si va fi ideologic.
Crede cineva ca un liberal convins ar construi comunismul?! Nu. Practica nu cunoaste exceptii. Atunci pentru ce a existat convingerea ca un comunist fanatic poate fi convertit in liberal? Fiindca s-a jucat comedia oportunismului? Oportunismul nu functioneaza in cazul fundamentalistilor comunisti. Cum nu avem de unde sa stim cine este sau nu fundamentalist, deci daca suntem inselati sau nu, singura posibilitate de protectie consta in aducerea la putere a unor oameni tineri, neindoctrinati sau nostalgici. Desi se vorbeste in continuare despre revolutia anticomunista ca despre "revolutia tinerilor", nu intamplator tocmai ei, tinerii, au fost marginalizati. Ar fi revolutionat structura politico-administrativa a tarii, ceea ce ar fi condus la indepartarea de Moscova cu viteza luminii. In nici o tara "fosta" comunista nu s-a practicat aceasta masura profilactica! Ce a generat aceasta inertie se vede in Romania cu ochiul liber. Intrucat au fost mentinute sistemul de guvernamant impus de Stalin si functia de presedinte al republicii ctitorita de Ceausescu, intrucat cei care au preluat puterea in decembrie 1989 au fost oameni de incredere ai marii clase politice de la Kremlin, singura capabila si in drept sa ordone "prabusirea comunismului", rezulta ca, din punct de vedere rusesc, in Romania nu s-a intamplat nimic ingrijorator. Dimpotriva. Folosindu-se elementele regizorale din anii prooccidentali ai "dizidentei ceausiste", sceneta indepartarii de Moscova a fost atat de bine jucata, incat formatorii de opinie, ziaristii, se declara stupefiati de existenta si continuitatea firului rosu romano-rus. Dupa zece ani de dezastru pe toate planurile! Sondajele de opinie indica perfect succesul compromiterii sistemului democratic...
Problema "firului rosu" este, dupa cum se vede, foarte complicata. Nu suntem in fata unui simplu fir metalic, ci a unei mentalitati de sclav, a unei metafore ce semnifica o realitate virtuala asemanatoare cu aceea suportata de ceceni in prezent. Cum sa-l intrerupi daca el trece prin inima unor oameni minusculi? Ar insemna sa fie pusa in drepturi legea lustratiei. Adoptarea sau respingerea ei ne-ar indica precis daca suntem sau nu in revolutie, daca vrem sa ne apropiem de Occident sau vrem sa ramanem pe orbita ruseasca. Din nefericire, nu depinde de noi, ci de ei, de creatorii acestei Romanii infime.Emanuel Badescu